1,268 matches
-
ochii spălăciți, cu puzderie de firișoare roșii: „Săru’ mâna, tătică, săru’ mâna, mămică, ura, cetățeni!”. Și cei care auziseră acel strigăt se simțiseră cumva mișcați, căci ghiciseră teama ce se ascundea În el, Însă, peste timp, Îi repetau cuvintele În batjocură, ca să-l pedepsească pe acela că-și urlase - chiar pe ocolite - durerea În gura mare și, mai ales - lucru de neiertat - În fața atâtor martori. Cei câțiva care fuseseră de față răspândiseră vorba și, zeci de ani după aceea, mult după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câmp, a ajuns să facă o gospodărie fruntașă și să o ducă până la moartea tatei și după aceea î ncă vreo zece ani, după ce trecuse prin persecuțiile regimului și defăimarea cuvântului de răzeș, dintr‐unul de cinste în altul de batjocură, de chiabur, (mă mir și eu de unde a avut atâta putere) și cum de a știut să supraviețuiască încă 37 de ani de la moartea tatei! Mirarea nu este numai a mea. Longevitatea ei sp irituală atrage curiozitatea târgului. Vine primarul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în pragul autodistrugerii? — Dengo, ți s-au cam umflat venele de la tâmple. Calmează-te. — N-am putut dormi de două nopți. Eu nu pot rămâne liniștit ca dumneavoastră, stăpâne. Seniorul meu și vasalii săi clocotesc într-un cazan de nedreptate, batjocuri, insulte și ofense de tot felul. Tocmai de-asta ți-am cerut să te calmezi și să-ncerci să dormi puțin, două-trei nopți. — Dar e absurd! exclamă Dengo. Despre samurai se spune că rușinea de a fi fost o dată împroșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avut de gând să mai stea. Propria mea soră internată la spitalul de nebuni! — Nu e un spital de nebuni, am protestat eu fără prea multă energie. E un centru de tratament. —Un centru de tratament! a exclamat ea în batjocură. E un spital de nebuni, dar cu altă denumire. Nu păcălești pe nimeni cu chestia asta! N-ai înțeles nimic, am încercat eu. Când o să te vadă pe stradă, lumea o să treacă pe celălalt trotuar, a spus ea veselă. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
speranța că una din ele o s-atingă vreo coardă sensibilă. Tipa își aruncă nada până departe. însă mie explicația asta mi se părea destul de neconvingătoare. Eram obișnuită să cred că toate telenovelele aveau un deznodământ. —Ei, haide..., am spus în batjocură, dar vorbeam deja singură. M-am enervat descoperind că Mike se apropiase de John Joe care părea șocat și foarte tulburat. 11tc "11" Si acum ce se întâmplă? m-am întrebat nerăbdătoare. Acum mergem la masaj? I-am urmărit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am întors. —Ei, haide, m-a certat el când am încercat să-mi trag mâna dintr-a lui. Nu, am spus eu din nou, cu ochii tot în pământ. —Ai început să te repeți, mi-a atras el atenția în batjocură. Degetele lui îmi strângeau încheietura, iar sfârcurile mele atingeau materialul aspru din care era făcută cămașa lui. Dar astea erau singurele forme de contact dintre trupurile noastre. Luke părea că stă în mod deliberat departe de mine. Iar mie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să înfigă cuțitul până la prăsele în spatele omului? Nu, mulțumesc. — Lulu se ocupă de mai multe proiecte decât m-aș aștepta vreodată să reușești tu, a continuat Vivian, uitându-se la mine, din cap până-n picioare, cu o expresie plină de batjocură, pe care nu și-o ascundea defel. Tu nu faci altceva decât freci țiparul, ca o școlăriță amorezată, cu manuscrisul ăla cretin al lui Luke Mayville! Gândul ăsta a părut s-o facă să-i sară țandăra din nou, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bărbat micuț și insignifiant, supus jocului întâmplării, pentru care viața era un șir neîntrerupt de umilințe. Tipografii îl pocneau cu pumnii în față, iar el era cel scos vinovat. Soția îl bruftuluia, iar soțiile altor bărbați făceau din el obiectul batjocurii lor. Wilt colindă străzile din suburbie, trecând pe lângă locuințele semidetașate și grădinile micuțe, simțindu-se cuprins de un val de dârzenie tot mai puternic. Se săturase să fie mereu victima circumstanțelor. Va înceta să mai fie receptorul nenorocirilor. Va deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu-și îngăduie nici o reacție. Sau parcă a zâmbit, idiotul. Auzi, a zâmbit! Da’ nici n-a zâmbit, cum să fi zâmbit, doar nu se vede nimic. Pe chipul galben lucios, doar o adiere, așa, abia simțită vicleană neîncredere și batjocură. Ca și cum ar fi zâmbit doar în gând, un zâmbet lat, satisfăcut, din care n-a ieșit la suprafață mai nimic. Nimic, de fapt, nimic, nici vorbă să comită Vasile, zis Basil, asemenea măgării, poate i s-o fi năzărit lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
demult, cu lecții de franceză engleză germană pian broderie, resemnată la modestul post de laborantă, pe care îl folosise, cu tăcută tenacitate, să învețe tot ce putea invata, până lumea a început să-i spună doamna doctor. Și nu în batjocură, cu toată considerația. Iar domnul și doamna Gafton ce-ar mai fi avut de aflat în plus față de ceea ce știau deja despre aiuritul Anatol Dominic Vancea Voinov atunci când îl găzduiseră în camera disponibila a apartamentului? Nimic. Posedau până în cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pâinea noastră cea de toate zilele. Auzise prea bine dialogul dintre Teodosiu și tovarășa Vasilică. Interceptase ironia cu care fuseseră repetate sfintele cuvinte. Amantissime! Amantissime! Domnul Gică Teodosiu, auzi! „Domnul“ Gică Teodosiu, îi prelua formulele?! Frater. Dulcissime. Amantissime. O candidă batjocură? Aluzie la moralitatea sa suspectă? O, nu doar suspectă! Rușinoasa vinovăție! Imoralul profesor eliminat din învățământ? Nici că-i păsa, nici nu auzea recepționerul Tolea Voinov otrăvitele avertismente. Aiura, damblagitul, se afla din nou în anul 1000. Apocalipsa. Saeculum obscurum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ai persistat. Strâmtorat, acum, schimonosit. Meriți o mică recompensă, ai dreptate. O mică neatenție, meriți, o știu. Te voi răsplăti. Vei avea clipa. O adiere, atât. Un fals, la îndemână. Scurt ne e traseul, meriți acest minor simulacru. O dulce batjocură, oho... Ar fi vrut să râdă, dar râsul ei gigantic nu pornise, n-a putut n-a putut. Și glasul era împrumutat... era chiar glasul lui, propriul lui glas! Escrocherie drăcească! Greu să-ți recunoști propria voce, de ce de ce de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia, zisă Mila, Mila Ianuli. Curvoiul. Zeitatea înlocuirilor și înlocuitorilor, Curvoiul marelui anotimp păgân, batjocura seducătoare... da, da, asta voise, de fapt, să-l întrebe pe amuțitul combatant, exilat în lună... ce mai face Curvoiul, cum te mai descurci cu sublima, spurcata? Dar nu mai are timp, mâinile și lacrimile și scâncetul pornesc simultan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
femeie ștearsă, fără experiență, care se îndrepta rapid către statutul permanent de fată bătrână și care știa că, dacă nu își impune voința cu Harry, era menită să își petreacă tot restul zilelor în casa tatălui ei ca obiect de batjocură, mătușa fată bătrână mocăită a copiilor fraților și surorilor ei, o exilată în sânul propriei familii. Din fericire, o interesa mai puțin sexul și mai mult compania și visa să-și împartă viața cu un bărbat care să îi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
val de bucurie, după care însă începuseră să iasă la suprafață resentimentele și dușmăniile și, la finele primei luni petrecute împreună, copila noastră inteligentă, energică și glumeață devenise o pacoste în toată regula. Uși trântite; solicitări politicoase întâmpinate cu o batjocură acră; țipete răzvrătite care răsunau de la etajul al doilea; mormăieli preschimbate în bosumflări, bosumflări evoluând în adevărate furtuni, furtuni înecate în lacrimi; formule precum „nu“, „proasto“, „taci din gură“ și „vezi-ți de treaba ta“ au devenit parte a discursului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
altfel decât foarte serios. Când faci un copil trebuie să accepți și unele compromisuri și sunt femei care nu vor să-și încetinească ritmul carierei. —Ei, ăsta nu e și cazul tău, nu-i așa?! i-a replicat James în batjocură. Asta dacă nu consideri că mersul la cumpărături e o carieră. Julia nu a răspuns la provocare și a continuat să-l privească gânditoare pe James. După câteva clipe a spus: —James? — Da. Bărbatul nu s-a uitat la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
legat de mâini și de picioare, prizonier al unui trecut și al unui viitor pe care nu se mai îndura să le recunoască și să creadă că ar face parte din viața lui. 12. Mirela îi auzise numele, porecla de batjocură parcă, printre glumele proaste și râsul ălora, pe când Velicu se achita de datoria de soț gelos, stâlcind-o-n bătaie. Cică Vandam. Ți-a dat să mănânci prăjituri, Vandame, strigase cineva. Adevărul e că se lipise ca disperata de Vandam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vreau să zic, Sam — Ei bine, am stat de vorbă cu polițistul. Cel cu grad de sergent. Am cochetat o clipă cu ideea de a-i povesti ce se Întâmplase, dar m-am decis că n-aș fi putut suporta batjocura ei. Avea să fie oricum destul de dificil să Îi spun lui Tom. — Nici el nu e prea convins. — Cu toate astea, l-au arestat! — Știu. Dar, din câte mi-a zis, am impresia că asta e mai degrabă opera inspectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de sumbre, îmi ziceam că ar trebui să renunț și să mă întorc la țară. Știam că mama va fi cumplit de dezamăgită - ea, care își dorise mereu să devin preot sau ofițer - și că nu vom fi cruțați de batjocura satului. Dar, când noaptea coboară atât de repede și străzile se golesc atât de curând, când ești ud până la piele în costumul tău de stofă subțire și abia dacă ai din ce trăi, atunci îți vin și asemenea gânduri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aceasta era o mască. Doar Diotallevi era cel care rămânea aici dintr-o joacă, sperând probabil că , Într-o zi, o carte Manuzio i-ar fi oferit o combinație inedită a Torei. Și tot din joacă, din pură distracție, și batjocură, și curiozitate, mă găseam și eu acolo, mai ales după ce Garamond lansase Proiectul Hermes. Pentru Belbo, lucrurile stăteau altfel. Mi-am dat seama foarte clar după ce am scotocit printre multele lui fișiere. FILENAME: Răzbunare teribilă răzbunare Ea sosește așa. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
legionarilor se dusese. Nu că l-ar fi interesat politica, dar voia să obțină bani pentru biserică, școală, drumuri. Na că mare scofală au făcut! Când au venit rușii, le-au împușcat porcii în coteț. Fetele abia au scăpat de batjocură, ascunse care într-un bordei din grădină, care în păpușoi. Cum au ajuns comuniștii la putere, l-au și expediat pe Gicu la canal, ca fost legionar. Pe fete le-au dat afară de la școală. Casele pe care le moșteniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
primele, douăzeci și șapte de morminte au fost profanate, în Cimitirul "Eternitatea", fiind doborâte cu sălbăticie și vandalizate crucile de piatră și lespezile cavourilor, multe cadavre înhumate aici fiind dezgropate de autori neidentificați, dezmembrate total sau parțial și risipite în batjocură, pe aria mai multor parcele. Lumea vorbește deja despre dezlănțuirea unui cult internațional satanic, cu atât mai mult cu cât au mai fost descoperite și leșurile a zece bărbați, dintre care jumătate erau gardieni angajați de către Primărie, pentru paza perimetrului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
numai de formă și I-au lăsat, în fapt, mai încătușat ca pe vremea robiei. În loc să-i fi dat învățătură și educație cetățenească, a fost menținut cu sila în întuneric. Nu ne-a trebuit țăran-cetățean, ci țăran-animal. Și acuma, culmea batjocurii, îl mai și insultăm că e rău și trândav... A, întreabă-l pe dumnealui, continuă arătând brusc pe Titu, care încremeni, că-i ardelean și-a venit de curând încoace, întreabă-l dacă țăranul dumnealor e leneș și lipsit de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o mică pauză, refăcîndu-se parcă atmosfera, Tănăsescu vorbi cu glasu-i bătrînesc: ― Dacă-i pe dreptate, domnule Mișu, apoi s-o începem de la început, că așa se cuvine. Fă-i dumneata dreptate țăranului, nu zic, dar mai întîi nu lăsa de batjocură pe cei care au slujit statul o viață întreagă, și nu I-au furat, și nici învîrteli n-au făcut, și au ajuns la bătrânețe ca vai de păcatele lor! Tănăsescu era ieșit numai de un an la pensie și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu unul, ci mulți... Și de-abia săptămâna trecută îl dijmuisem, de, cinstit, părți drepte, cum mă știți... Acu vedeți și dumneavoastră norocul meu! Miron Iuga deveni grav și mohorât auzind jelania arendașului, spre deosebire de Grigore, care avea pe față numai batjocură. Bătrânul compătimea pe Buruiană c-a suferit atâta pagubă, totuși mai mult îl îngîndura faptul în sine. Dacă țăranii au ajuns să fure în grup o cantitate așa de considerabilă, chiar să nu fi fost cât spune arendașul, e semn
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]