831 matches
-
lacune. Iar, în consecinț, un om cruia nu-i lipsește nimic, acela nu va mai fi creator de sisteme morale. Trecând peste morala de buntate și sfințenie, care a ieșit din suferinț, (de la Hristos la Sfântul Francisc sfințenia fiind o beatitudine fericit a oamenilor care sufr, Ralea observ c La unele suflete vulgare durerea poate produce dor de rzbunare, invidie ori acreal, în vreme ce la altele senintate, blândețe crescut și tendinț infinit ctre buntate. Morala vitalist a lui J.M. Guyau, ca și
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
vieții ajunge în straturile conștientului, trecând din anistoric spre istoric pentru a deveni manifest în diferite forme în toate epocile. În acest sens, se poate înțelege explicația psihanalizei în ceea ce privește atracția față de propria mamă ca dorința de a reintegra starea de beatitudine a Materiei vii încă neformate, apoi atracția pe care o exercită Materia asupra Spiritului, în sensul unei nostalgii a armoniei și unității primordiale 332. Urmând aceeași logică simbolică, imaginea regelui 333, cu atributele și puterile lui, cu ritualurile și simbolurile
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
vizualiza prin vitraliile generoase ale pântecului matern (înțelegând, geneza), iar, în final, conștientizarea acestui frumos recurs, triumf al cunoașterii de sine prin sine. Câtă frumusețe, câtă venerație, într-acest: „Pă aplec peste fântâna nașterii mele”, în această comuniune celestă: „eu... beatitudinea lumii!...” Subtitlul primului volum din trilogia poetului Mihail *ăOățanu se intitulează, sugestiv: „Cântecul celui dinainte de naștere sau Cântecul celui care nu se va naște niciodată”. Un volum care cuprinde 46 de poezii, o formă interesantă de elucidare a genezei „Robului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
politice versiunea oficială asupra istoriei naționale îmbina dizarmonios dar perseverent frazeologia vetustă a discursului patriotard din secolul al XIX-lea cu formularistica pseudo-conceptelor care exaltau rolul "partidului clasei muncitoare", astfel încât trecutul să pară o bunăvestire a gloriei prezente și a beatitudinii viitoare. Un stereotip verbal în aparență absurd, care revenea mereu sub pana scribilor specializați în această retorică istorică "de parastas", cum admirabil o numea pe atunci de la microfonul Europei Libere regretatul Vlad Georgescu, consta într-o construcție verbală în trei
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cu perspectiva psihologică propusă de Nae Ionescu, care vedea în religie expresia unor trăiri de dorință și necesitate, conduce la convingerea că religia reprezintă acel domeniu ce asigură, printr-un profund sentiment de nostalgie a paradisului, posibilitatea regăsirii stării de beatitudine originară, oferind, prin intermediul credinței, substanță reprezentărilor vizuale ale sacrului. Despre experiența religioasă, filosoful și teologul englez John Hick afirma că aceasta reprezintă "orice experiență, veridică sau nu, care este structurată în termeni de concepte religioase (...) sau constă în imagini religioase
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
această idee, și păstrează limitele cuvenite, subliniindu-i relativitatea prin faptul că acest gen de artă "are un aer oarecum religios"495, deci nu în totalitate, iar senzațiile oferite de ea nu sunt, cu toate acestea, decât o adiere a beatitudinii paradisiace. Pornind de la aceste argumente, cu riscul de a fi poate subiectivi, în viziunea noastră, arta sacră reprezintă "superlativul" valoric al creației artistice ce are ca obiect reprezentarea vizuală a sacrului, ea evocând forma cea mai înaltă de exprimare și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cum dracu îi trăgea pe picioare) mândru, cum să nu, blond ca și ea, cu tundră sură, ce să mai vorbim. Se ținea de el răpită, pierdută în vârtejul dansului, prea strâns lipită de el și cu o expresie de beatitudine pe chipul ei feciorelnic. "Se mărită cu el, e cel mai bogat din sat", mi-a șoptit Codrin în seara aceea ca și când ar fi ghicit ce simțeam și să-mi iau, deci, gândul de la ea. "Cum, am zis, așa mică
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ar trebui să înțelegem mai întâi relația de încordată și tulbure apropiere, până la identificare, ceea ce ar însemna uneori și până la repulsie, de un subiect mereu interogativ. Durerosul său sentiment de nesiguranță ? Nu visa neapărat la împăcarea omului cu sine prin beatitudinea anticei vârste de aur, nici a nevinovăției biblice. Și își disprețuia epoca nu din cauza pierderii seninătății originare sau a decăderii din har, ci pentru excesul intelectual al unei evoluții culturale care uita să se oprească la momentul oportun. Evoluție de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
clipa când el începea să facă parte din grup ! În bătaia luminii din fereastră, chipul ei se lungește. Batjocura sau doar o schimonosire dureroasă îi dislocă trăsăturile. Tensiu nea întinde fiecare fibră, ascuțind unghiurile, încrucișându-le ; hașură de riduri, rânjet. Beatitudine solitară, de parcă ar fi atins marginea lumii, a zilei, miezul sângeriu, de unde pornesc toate. Apogeul invizibil al zilei, marți, miercuri ; aceeași oră și același loc ? Zăduful clocește, capete și brațe pendulează aiuristic, leșinul răsucește colile groase și roz de ozalid
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trebuie să ardă și fiecare secundă devenea tot mai puternică și mai solemn accentuată, țậșnind victorioasă din ornicul pe care îl instalasem odată pe ascuns dedesubtul capacului de la volan. Începusem să mă las legănată de vise, plutind între durere și beatitudine și trecusem deja fruntariile acestui tărậm, încercậnd să o readuc pe mama, de curậnd plecată de acasă de la noi. O căutam disperată printre vecini, încercậnd să ghicesc sensul oricărui cuvậnt, să-i aflu intențiile și să demonstrez că înfrậngerea nu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de aceea erau unele ore plicticoase și altele minunate, iar notele le lua de-a valma, nu îl interesau pur și simplu... ,,să trec oricum,, era obiectivul lui urmărit cu încăpățânare, unele lecții îi creau stări de confuzie, altele de beatitudine chiar la aceeași materie difereau și îi plăceau sau nu... dar în clasa XII-a a avut un profesor cum n-a mai întâlnit. Nu își amintește cu plăcere de el... era profesorul de matematici Neacșu Vasile, mic, chel, cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
al timpului străvechi. O, și cât este de comod să te bucuri că exiști singur după ce ai aflat că exiști, și că nimeni nu mai poate să aibă o inteligență ca a ta, după ce ai crezut că o ai! Dar beatitudinea asta stearpă te oprește încarcerat în conștiința că lumea e un sat și stelele sunt felinare. - Nu te pot contrazice aici, deși te îmbeți de lirism. Și toată fantezia dumitale pe care ai lăsat-o să zburde azi-noapte nu zic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a școlii, apoi prin curte și grădină, seara căzând istovit într-un somn profund. La infirmerie stătea mai mult noaptea, fiindcă munca la culesul merelor, la cosit și strânsul strugurilor brumați din vie, îl acapară. Trăia într-o stare de beatitudine continuă, încercând să-și închipuie viitorul apropiat de elev, și pe cel mai îndepărtat, de învățător. Îndrăzni să meargă cu gândul mai departe: odată și odată, unde se va stabili, se va căsători, va avea vreodată copii? Oare viitoarea soție
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
diversitatea ființelor este Unitate, și că numai aceasta se fărâmițează, atunci se apropie de Brahman.“ 3. Din budismul tibetan: „în acest fel, mantra este superioară sutrei în privința experienței vii a echidistanței meditative și a experienței directe a înțelegerii unității dintre beatitudine și vacuitate, sau dintre spațiul-temei [basic space] și conștiență [awareness]. în al doilea rând, când această unitate dintre beatitudine și vacuitate este trăită, întinderea (a toate câte există) în natura ei pură este spontan prezentă. întinderea aceasta este ființă/esență
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în acest fel, mantra este superioară sutrei în privința experienței vii a echidistanței meditative și a experienței directe a înțelegerii unității dintre beatitudine și vacuitate, sau dintre spațiul-temei [basic space] și conștiență [awareness]. în al doilea rând, când această unitate dintre beatitudine și vacuitate este trăită, întinderea (a toate câte există) în natura ei pură este spontan prezentă. întinderea aceasta este ființă/esență/realitate/ceea ce este [suchness], starea naturală a tuturor fenomenelor, și este spontan prezentă în aspectul conștienței [awareness] drept corpuri
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
el o nevroză, zeii devenind reprezentări publice ale impulsurilor reprimate în copilărie, în această viziune negativistă civilizația nefiind altceva decât un surogat pentru dezamăgirile infantile.101 Această viziune reducționistă și sexualizantă a fost prompt contestată, însă ideea lui Freud a "beatitudinii începuturilor" și a posibilității regresiei temporale în vederea retrăirii momentului de ruptură, a "cataclismului personal" (scopul tehnicilor psihanalitice), ceea ce în societățile arhaice echivalează cu revenirea la origini, la matrice sau la haosul increatului, l-a inspirat, printre alții, pe Mircea Eliade
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a dat drumul la muzică, în chiotele tuturor. Cum mă așezasem pe al treilea rând de bănci al tribunei, vedeam de sus masa mișcătoare a dansatorilor, pulsând ritmic în 132 alternanța de umbre și lumină. întotdeauna spectacolul ăsta al unei beatitudini generale, de la care mă simțeam exclus, mă isteriza, mă consuma interior. Toți păreau să cunoască de la primele acorduri fiecare melodie. Toți participau, cu sudoarea curgîn-du-le pe gât, cu genunchii pătrunzând între pulpele fetelor, cu țoalele urmând cam aceeași croială, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
unde s-o iei, și tu, deși bestializat de frică, urmând acele semne pentru că altele nu există, fără să știi unde trebuie să ajungi, fără să poți înțelege că, de vreme ce Lulu e călăuza, în centru nu te poate aștepta nici Beatitudinea, nici Oroarea, ci amândouă deodată, amândouă deodată, amândouă deodată... Curând, Lulu s-a pierdut printre ceilalți mascați, care au format iarăși masa aceea compactă, fierbîndă, de dansatori. Abia atunci m-am dezmeticit puțin, m-am relaxat, m-am întors în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care-l scriu mai desfoliez un strat din ușa ce se face tot mai subțire. Nu mai disting frica de bucurie. 163 Merg mai departe fără pauze de meditație, până la capăt, oricare ar fi el, orice ar aduce, oroare sau beatitudine. Dar să fie, în sfârșit, adevărul... Ne-au sculat a doua zi foarte devreme și ne-au gonit la înviorare. Alergam prin dimineața veselă și înghețată, încă amețiți, dar recunoscători pentru soarele ușor, orbitor, care țâșnea prin frunziș. Lulu era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cupluri înlănțuite într-o mistică ignoranță a sexului, Boris s-a dat în spectacol toată noaptea, a cântat cântece rusești, a dansat ca un dement împins de un imbold neștiut, a băut direct din sticlă și numai vodcă și-n beatitudinea generală și-a schimbat nestingherit partenerele, aș fi plecat înainte de a începe să beau dacă toată petrecerea nu s-ar fi ținut cinsprezece etaje deasupra Romei și deasupra noastră cerul, Aș fi plecat înainte de a duce la buze paharul pierzaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmi stăruie și acum undeva în straturile adânci ale ființei mele beția care m-a cuprins atunci, simțindu-mă părtaș la ceva ce depășea cu mult puterea mea de înțelegere, dar care îmi dădea într-o asemenea măsură momente de beatitudine încât trăiam tulburătoarea impresie că mă iau la întrecere cu îngerii, Dumnezeu îmi ascultase ruga fierbinte, în dimineața următoare, cum Theo mai zăbovea la el în odaie, m-am grăbit să urc scara de lemn ce ducea sus pe schelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sau pe gât, fiind Întotdeauna Însoțită de acel miros proaspăt de busuioc revărsat din sânul ei, pe care eram nebun de dorință să-l ating cu buzele, dintr-o pornire incestuoasă, rezolvată de falnica psihanaliză. Iată Încă o imagine de beatitudine Într-un câmp Însorit: eu alergam, alergam cu sufletul plin gata să-mi spargă pieptul, să expire de atâta extaz. Apoi Întoarcerea spre copilărie, spre un gest afectiv; o privire a cuiva, un străin, pe care eu am receptat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Lincoln’s Inn. Știam că nu poate să dureze, desigur, nu sub forma aceea, dar fericirea mea nu lăsa loc de vreun fel de gândire logică. Eram bucuros (bucuros? Oare cum ar putea un cuvânt atât de delicat să descrie beatitudinea noii mele existențe?) să trec doar prin zile și să trăiesc în serile petrecute în compania ei. Nu pot să-mi dau seama cum de-am reușit să-mi păstrez slujba atâta vreme. Bucuria senină de-a o vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe întuneric. Era un preot, un bărbat scund și robust, cu o haină până la pământ. Cu fața istovită și căzută, lipsită de culoare, și cu o expresie unică, un soi de zâmbet care poate vroia să sugereze o stare de beatitudine, dar care în realitate părea un rânjet sardonic, pur și simplu flasc. Se apropie de patul Italiei și mestecă o rugăciune dificilă, de neînțeles. Bălmăjeala lipsită de vigoare a preotului nu avea nimic sacru, mi se părea că văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
atârna la brâu, spuneau destule despre practicantul lipsit de adăpost. Dar, deoarece din partea mamei îmi mai rămăsese un rest de proveniență catolică, iar eu, întrebat de Göbel despre confesiunea mea, am reușit să-i zic pe nume singurei care aduce beatitudinea, s-a găsit repede o soluție. Din biroul său a vorbit la telefon, se simțea, cu tatăl ceresc în persoană, m-a recomandat sus de tot ca pe unul care ține de dreapta credință și în câteva minute mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]