844 matches
-
să adoarmă pe-un pat de frunze, dând apoi naștere neînfricaților înaintași ai poporului român... De remarcat că, în baza aceluiași principiu al zidirii, ceva mai târziu, Manole a construit Mînăstirea Argeșului, iar Bolintineanu, revenindu-și dintr-o stare de beatitudine lirică a schimbat doar în ultima clipă cuvântul "tată" din cunoscutul vers "De ești tu acela nu-ți sunt mamă eu"... 3. Apropo de fotbal, un reporter de la "Național Tv", căzut în transă mahalagist-lingvistică, zice în timpul transmisiei unui meci: -Pasa
Semantica dadaisto- cubistă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12364_a_13689]
-
o pastorală și mâna ei la pândă de după aparate mă tatua pe întuneric inimioare lotuși sirene cioburi scarabei capre cireșe culese de pe ecran cireșe cireșe îi spuneam vezi chiar nu vreau nimic și tot nu sunt sfânt și cuprins de beatitudine vezi am strâns atâta lumină toate valizele sunt pline de lumină apăs și mașina nu se mișcă și a început să vorbească cu vocea mea măi minune așa mi-a zis măi minune - fricoasă ești oare dispus ca eu să
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
făcut să se amplifice calitățile deja existente în acele suflete. Această le-a proiectat pe beneficiare pe culmi spirituale pe care nu bănuiau că le vor atinge vreodată. Precum mi-ai spus, ele simt încă starea de plutire într-o beatitudine spirituală fără limite. Cât timp ar putea dura această stare înălțătoare? Percepțiile sufletești omenești sunt tranzitorii! Depinde de cum înțelege fiecare dintre zâne rolul pe care îl are de jucat de acum încolo în viață. Ele au primit filoane de conștiință
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
le-aducă În ursite - zână bună adu Doamne pâine caldă și-i dă gust de dor fărâmii să Învețe ce e dragul cine n-a iubit salcâmii... Pentru a se Împlini, ființa umană are nevoie de fericire. Avem nevoie de beatitudinea ființei mai mult decât de orice altceva. Pentru că doar fericirea ne poate Împlini ca ființe umane, doar fericirea ne desăvârșește și ne lasă să ne dezvoltăm la maximum potențialul. Când se naște, copilul este esențialmente fericit. Fericit pentru că trăiește, fericit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
ia lumea în cap, "Organele" Statului (ale "Partidului" au dispărut) nu mai intervin în viața particulară, să pună capăt violenței față de copii; se nasc copii "liberi" șí din fireștile acuplări ale minorilor din bandele înfrățite în mizeria străzii, ori din beatitudinea "Aurolacului", sau din violurile nestăvilite ori adesea nedeclarate. Ființele acestea umane - de vârste cam de la 3-4 ani până spre 18-20 de ani - au o particularitate: nu prea se văd, mai ales de când au fost izgoniți din gări - și în primul
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
dânsul, lua apoi la cutreierat orașul. Îmbătându-se prin bufete, nu bea niciodată atât cât să cadă pe stradă. Mergea doar șovăind pe trotuar, cu capul gol indiferent de vreme și cu grumazul șiroind de apă. Cu o expresie de beatitudine, Neculai apostrofa pe toți cei care îi ieșeau în cale. În autobuz nu scotea niciodată bilet : băga sub nasul taxatorilor un pumn de tichete consumate și, odată suit pe platformă, tuna triumfal cu glas de stentor : „Trăiască Partidul Comunist Român
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a spațiului și timpului sacru și profan. O formă de percepție a realității în forme fabuloase se constituie în momentul regăsirii stării de extaz mistic în feeria verde a camerei în care se simțea „ca într-o boabă de strugure”. Beatitudinea reiterării originilor e observabilă în existența copilului care trăiește întrun timp paradisiac și are revelația camerei Sambô. Imaginea este reluată obsesiv în scrierile în proză, în jurnalul scriitorului și transfigurată artistic în Noaptea de Sânziene. Orice întoarcere spre copilărie echivalează
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
antiteză a căldurii, simbol al ispitei) și al senzaților olfactive intense, susține intenția de a diferenția calitativ locul de spațiul indistinct al „pustiului” străzii, copleșită de arșița zilei de vară. Există două modele ale grădinii-modelul paradisiac, care induce reacția de beatitudine protagonistului și grădina „demonizată” sub forma unor hățișuri care înconjură bordeiul (coliba sacră), amintind descrierea din Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu. La rândul său, labirintul este diferențiat în funcție de dihotomia trup suflet, drumul parcurs fiind orientat de la exterior spre adâncurile inconștientului
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere locul cel mai potrivit de unde se putea urmări întreaga svârcolire. De unde se aruncau vietățile cu sutele și miile ca-ntr-o beatitudine, sprijinindu-se unele pe altele, stăpânite de-o putere magică, mai presus de voința și puterile lor. Apele Siretului, umflate de mogâldețele și monstruoasele forme ce dispăreau și-apăreau necontenit, săltând pe valurile mărunțite de briciul luminii, într-o macabră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un ton confidențial. De ce să stăm triști? Și, privindu-i pe toți, adăugă ironică: Oh, voi, intelectualilor... E absurd, șușoti Odette. Irațional și ilogic: copilării, o aprobă Victor imediat. Celia stătea rezemată de perete, fără vârstă, lungă și radiantă, emanând beatitudine când expira, când râdea, când vorbea. Cu rochia galbenă, stridentă și cu părul blond buclat, Celia era singurul punct strălucitor din încăpere; restul părea estompat, doar niște umbre a ceea ce a fost. Luă de pe o masă un pahar oarecare cu
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
care suferi, de care am vrut să te contagiem. Și ce e asta? Vezi că te interesează? Știi cine a fost Erostrat 20? A fost unul care a incendiat templul din Efes pentru a face nemuritor numele său; așa ardem beatitudinea noastră pentru ca să ne ajungă numele, un sunet zadarnic, la posteritate. La posteritate! Da, Apolodoro apucându-l de mână nu credem în nemurirea sufletului și totuși moartea ne atrage, ne atrage pe toți, tuturor ne repugnă și ne amărăște inima perspectiva
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Holmes, latina, Joyce, Joseph Conrad, hărțile, șahul, oglinzile, tigrii, ceasul de nisip, enciclopediile, cultul pentru Orient, etimologiile, orbirea, metafora, arta versificației și atâtea altele sunt manifestări, totodată trecătoare și eterne, ale misterului universal, veșnic tânăr. Simboluri, dar și forme ale beatitudinii și ale anxietății, coagulând, sfios, în cuvinte, după cum mărturisește poetul însuși, în prologul la volumul Elogiul umbrei (1969): „Nu am încredere în estetici. În general, nu izbutesc să fie mai mult decât abstracții inutile; variază cu fiecare scriitor și chiar
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
să simt extazul, congestia bruscă și concentrată a creierului, adunarea subită acolo a unui lichid volatil și vezicant, deschiderea subită a unui volet acolo, dar nu spre exterior, ci spre ceva înconjurat de creier, ceva adânc și insuportabil, mustind de beatitudine. Aveam acces, căpătăm acces acolo, în încăperea interzisă, prin poezie sau muzică (sau un singur gând, sau o imagine venindu-mi în minte, sau - demult, întorcîndu-mă singur de la liceu, călcând în bălți primăvăratice de lângă șinele de tramvai - o sclipire a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în fiecare clipă a vieții tale și că nimic nu-ți mai aparține, nici propriul tău suflet. Este năpraznic să se oprească pe tine privirea Cuiva atât de puternic și de neînțeles, încît nu mai contează dacă ești ales pentru beatitudine sau tortură. Ar trebui să ne rugăm zilnic, cu speranță și disperare: "Doamne, nu mă alege, Doamne, fă să nu te cunosc niciodată, să nu fiu în cartea ta..." Maria tremura de fascinație și oroare, căci de-acum nu mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și pe-acelea, pe când zgomotul de aur și vid creștea la fiecare nou nivel, până ce spiralele și zgomotul au fost una și fața mi s-a spulberat ca un pumn de praf la suflul Dumnezeirii. Am țipat atunci, carbonizat de beatitudine și tortură, fraze pe care nu le mai știu, deși le pot pipăi ca pe niște lame tari de cuțit. Volumul de vid non-spațial și bezna de lumină pe care le eram au căpătat, după un timp fără succesiune, o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o trăiesc, o urăsc, o posed. Vierme cu patru compartimente simetrice, îmi transform viața-n impulsuri codificate și-o transmit ierarhic, mai sus. Țeasta și toracele dau seama de paradis, se colorează ca hârtia de turnesol când se moaie-n beatitudine. Gândesc, respir și-mi împing sângele gazos prin artere. E triunghiul fericirii mele, e piramida umanității mele și-i corul meu de îngeri cântând pe vastul covor de nervi și mușchi al diafragmei. Când sânt fericit gândesc, respir și-mi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
față cu marea ruină din curtea părăginită. Nimic, nimic pe lumea asta sau în pulberea de lumi locuite din depărtare nu e mai singur ca o ca-să-n ruine. Dezolarea, pe lângă ea, e un copil al speranței. Tristețea, pe lângă ea, e beatitudine, iar liniștea - fanfară dezmățată de alămuri. Față-n față cu casa de cărămizi subțiri ca unghia, la fel de străvezii, învelită în praf de moloz, rodind plante monstruoase în toate crăpăturile, cu un balcon de fier forjat la singurul etaj, dantelat ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Franța și Germania, pe la prieteni și rude, și la Veneția. Luxul precar al unei zile precare: o după-amiază, o noapte și o dimineață. Atât Își putea permite evadatul. Doar o zi, atât am locuit mormântul unde Aschenbach Își găsise, În beatitudinea decăderii și În adorația vinovată a frumuseții, Împăcarea. Veneția reală, imediată, și cea simbolică, transcendentă, s-au Înfățișat captivului din Est astronomic distanțate de biografia sa și a lumii din care venise. Reală era, mai cu seamă, ploaia furioasă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la îndemână, pe rafturile bibliotecii, mi-au devenit deodată inutile. Din această dulce oază de dinaintea păcatului originar al Evei, Janet se vedea ca un cărăbuș care dădea din piciorușe și căruia îi puneam acum capace de Coca-Cola în spinare. În beatitudinea mea paradisiacă manifestam față de lume cruzimea și nepă sarea zeilor. Devenisem neînchipuit de crudă cu Dodo, cu care mă certam și mă împăcam după bunul meu plac. Peste vară, Dodo insistase să vină cu mine într-o tabără studențească de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sori liniștiți, plutind solitari într-o pictură de Kandinski alb-negru. Pentru un copil nu există cadou mai atrăgător decât o minge sau o bilă, a cărei rotunjime oferă o varietate inepuizabilă de posibilități de joacă. Transa extatică a Nirvanei sau beatitudinea mistică a rugăciunii creștine izvorăsc din același act fundamental al întregirii omului cu Divinul. Forma oricărui lucru este rezultatul competiției dintre două forțe opuse. Perfecțiunea rotunjimii este dată de izotropismul forțelor, de faptul că sunt distribuite uniform pe întreaga suprafață
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
deasupra bărbii care se revărsa ca o cascadă tumultoasă. Fiind un om cu o fire plăcută, părintele Mike avea succes la văduvele din congregație. Le plăcea să se Înghesuie În jurul lui, să-i ofere prăjiturele și să se scalde În beatitudinea spiritului său. Parte din această beatitudine se trăgea din deplina Împăcare a părintelui Mike cu ideea că avea doar un metru șaizeci și doi. În faptul că era scund era ceva caritabil: parcă Își dăduse Înălțimea În dar. Părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o cascadă tumultoasă. Fiind un om cu o fire plăcută, părintele Mike avea succes la văduvele din congregație. Le plăcea să se Înghesuie În jurul lui, să-i ofere prăjiturele și să se scalde În beatitudinea spiritului său. Parte din această beatitudine se trăgea din deplina Împăcare a părintelui Mike cu ideea că avea doar un metru șaizeci și doi. În faptul că era scund era ceva caritabil: parcă Își dăduse Înălțimea În dar. Părea să o fi iertat pe Tessie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că e visul unui prinț să-ți primească onorurile fără luptă, dar poate că este imaginea poetului transpusă în regim ironic. Să nu uităm că în perioada în care Emil Botta metaforiza lenea, Bertrand Russel scrisese Elogiul lenei, "elogiu al beatitudinii unei vieți interioare desăvârșite" și Arșavir Acterian semnase Jurnalul unui leneș. Lenea era, deci, o valoare nu numai materială, dar un lux al spiritului. O aspirație. În plus, ea duce la o disoluție a eului, de sorginte existențialistă. Este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a dat drumul la muzică, în chiotele tuturor. Cum mă așezasem pe al treilea rând de bănci al tribunei, vedeam de sus masa mișcătoare a dansatorilor, pulsând ritmic în 132 alternanța de umbre și lumină. întotdeauna spectacolul ăsta al unei beatitudini generale, de la care mă simțeam exclus, mă isteriza, mă consuma interior. Toți păreau să cunoască de la primele acorduri fiecare melodie. Toți participau, cu sudoarea curgîn-du-le pe gât, cu genunchii pătrunzând între pulpele fetelor, cu țoalele urmând cam aceeași croială, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
unde s-o iei, și tu, deși bestializat de frică, urmând acele semne pentru că altele nu există, fără să știi unde trebuie să ajungi, fără să poți înțelege că, de vreme ce Lulu e călăuza, în centru nu te poate aștepta nici Beatitudinea, nici Oroarea, ci amândouă deodată, amândouă deodată, amândouă deodată... Curând, Lulu s-a pierdut printre ceilalți mascați, care au format iarăși masa aceea compactă, fierbîndă, de dansatori. Abia atunci m-am dezmeticit puțin, m-am relaxat, m-am întors în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]