889 matches
-
și note bibliografice publică B. Delavrancea (semnând cu pseudonimele Argus, Barbu, Fra Dolce, Ignota, Minuzio, Sugra, Un visător), Duiliu Zamfirescu (Don Asturio, Crai nou & Comp, Don Lorenzo, Don Padil, Duna, Rienzi, Zadic), Al. Vlahuță (Ave, Jehovah), Al. Macedonski (Luciliu). Cu beletristică sunt prezenți și C. Bolliac, B.P. Hasdeu, V.A. Urechia, G.I. Ionnescu-Gion, D. Teleor, D. Petrino, G. Al. Zamphirolu, N.V. Scurtescu, V.D. Păun, Maria Flechtenmacher, Virgil Onițiu. S-au preluat din „Convorbiri literare” versuri de V. Alecsandri și nuvele de
ROMANIA LIBERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289317_a_290646]
-
Hasdeu. Național și unionist, programul politic răspunde întru totul liniei politice de mai târziu a istoricului. În plan cultural și literar, ambițiile redactorului sunt de pe acum cele de enciclopedist, el anunțând că va publica articole de istorie, filosofie, „storia firească”, beletristică, literatură străină ș.a. Prins însă în campania prounionistă, Hasdeu scrie, ca și în alte periodice la care colabora, articole predominant politice, lăsând realizarea planurilor sale literare pentru vremuri mai liniștite. Câteva note mai dezvoltate dedicate etnografiei și poeziei populare îl
ROMANIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289342_a_290671]
-
luările de poziție împotriva curentului legionar (de exemplu, articolul Cum răspundem? de Miron Constantinescu) și, în general, în bogata publicistică politico-socială cuprinsă în rubricile „Viața politică”, „Satul”, „Orașul”, „Universitatea”. O pagină intitulată „Cărți, probleme, idei” este rezervată culturii și literaturii. Beletristica propriu-zisă e mai puțin prezentă, putându-se consemna numai câteva poezii de Eusebiu Camilar, Ion Aurel Manolescu, Emil Vora, Constantin Nisipeanu ș.a., ceva mai consistentă fiind secțiunea critică. În afara unor cronici literare aparținând lui A. Negoescu, Mircea Brătucu, Al. Terzea
ROMANISMUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289349_a_290678]
-
1893. Un „club” literar condus de Vintilă C.A. Rosetti îi reunea, în anii 1890-1891, pe colaboratorii oficiosului liberal. Pentru a face cunoscută activitatea cercului s-a editat R.l., prin transformarea numărului de duminică al „Românului” într-o publicație de beletristică. Paginile consacrate politicii sunt înlocuite cu o succintă rubrică de știri și un rezumat al evenimentelor din săptămâna precedentă. Alături de foiletonul cotidian din „Românul”, care continuă în supliment, se publică și cronici literare sau dramatice, poezii, schițe, nuvele. Viața culturală
ROMANUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289357_a_290686]
-
condus tot de Cezar Petrescu. După 2 aprilie 1939 Perpessicius va mai da în R. câteva cronici: despre Mihail Sebastian, Corespondența lui Marcel Proust, și despre Mircea Eliade, Nuntă în cer. Seriozitatea contribuției lui Perpessicius nu are un corespondent în beletristica publicată în paginile cotidianului. Viața de glorie și de pasiune a marei Darclée, serial inițiat de N. Carandino, cronicarul dramatic al publicației, nu depășește cadrele epicului senzațional, după cum un roman al lui Sandu Emilian, Ochiul lui Vishnu, tipărit tot în
ROMANIA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289344_a_290673]
-
din actul al III-lea al piesei A doua tinerețe, tot el realizând, în primele numere, cronica dramatică la spectacolele Naționalului ieșean și ale celui bucureștean, rubrică preluată apoi de Tudor Zăganu. Critica literară din revistă se ridică deasupra nivelului beletristicii. În primele două numere „Revista revistelor” este asigurată de Perpessicius, tot acum colaborează și Mihail Dragomirescu (Naționalism cultural). Articole bine scrise, în genere de direcție, dau Scarlat Struțeanu (Meteorologie literară, Rolul criticului), dar și mai puțin cunoscutul Nicolae I. Russu
SAGETATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289429_a_290758]
-
scriitorul german transilvănean Wolf von Aichelburg. Primul număr mai cuprinde, în traducere, o convorbire cu importanți critici literari de peste Ocean, intitulată Gramatica discursului critic american. În sfera istoriei culturii sunt furnizate informații asupra începuturilor Tipografiei Arhidiecezane de la Sibiu. Compartimentul de beletristică e reprezentat prin versuri de Mircea Ivănescu și Rodica Braga, un fragment din romanul Lupul și Catedrala de I. D. Sîrbu, pagini memorialistice de Titu Popescu. Se alătură câteva tălmăciri din creația poetei americane Judith Viorst (în românește de D. Ciocoi-Pop
SAECULUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
asculte și câte o istorie palpitantă cu haiduci și bandiți. Ar fi scris el însuși un fel de reportaj, Groază, ultimul haiduc român, apărut postum în „Columna lui Traian” (1873). Se încântă de povești și basme, îi plac legendele. De beletristică ține și Holera (1853), o evocare realistă a cumplitei molime care bântuise Moldova pe vremuri. În litigiu de mai bine de o sută de ani, Cântarea României a fost atribuită, pe rând, lui R., lui N. Bălcescu, precum și amândurora. Autor
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
o difuzare relativ bună, făcând posibilă cunoașterea literaturii române și adresându-se mai ales cititorilor cu o pregătire medie. Redactorii, între care se numără G. Coșbuc, D. Stăncescu și I. I. Roșca, s-au preocupat în primul rând de accesibilitatea beletristicii promovate, evitând, într-o vreme când acestea începuseră să fie la modă, experiențele moderniste. Tot în scopul atragerii cititorilor, din 1894 revista a editat un „Calendar”. Materialul literar este relativ bogat. După o statistică sumară a redacției, în anul al
LUMEA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287882_a_289211]
-
și a culturii naționale, își propun să concentreze în jurul revistei literații ce locuiesc în provincie, cu scopul de a însufleți viața intelectuală a micilor orașe. Totodată, urmărește educarea gustului artistic al publicului, trezirea interesului pentru literatură și pentru scriitorii români. Beletristica tipărită în L. nu mai interesează decât în măsura în care aduce o mărturie în privința gustului și a culturii autorilor. Nuvelele scrise de A. Livianu și Șt. Bodin sunt simple încercări de tinerețe, foarte apropiate de model (nuvelistica lui Maupassant, bunăoară), dar nu
LECTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287769_a_289098]
-
până la 15 decembrie 1902 la Bistrița. În primul an redactor a fost Ion Pop-Reteganul. I-au urmat Ioan Baciu (1899-15 iulie 1901), Simion P. Simion (până la 15 decembrie 1901) și Victor Onișor. Revista oferă, așa cum se anunță în primul număr, beletristică, literatură populară, note și recenzii. Trăsătura comună a scrierilor este „instructivă și moralizatoare”. R.i. se așază, astfel, în linia publicațiilor de familie care s-au tipărit în Transilvania spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Cu versuri și proză colaborează
REVISTA ILUSTRATA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289218_a_290547]
-
unui ciclu de poeme din Provincia pedagogică (1996) -, mânuitor dibaci al unei „mașini de miraje” de patentă personală. Concomitent cu afirmarea ca poet, S. s-a distins și printr-o asiduă și meritorie activitate de critic literar. Erudiția, vădită în beletristică, își spune cuvântul și la nivelul prestației critice. S. valorifică avizat nu numai patrimoniul strict al teoriei și istoriei literare, ci și pe cel al filosofiei, culturologiei și al altor discipline umaniste, fiind, de pildă, un bun cunoscător al chestiunilor
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
al Societății Academice Române. Fiica lui S., Marica, a devenit soția lui Mateiu I. Caragiale. Cu nonșalanță de poligraf, S., care mânuiește pana cu multă, chiar cu prea multă ușurință, trece de la articole pe teme politice, sociale, economice, culturale la beletristică - poezii, schițe satirice, impresii de călătorie, traduceri, găzduite fie în volume, fie în publicații precum „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Foiletonul Zimbrului”, „Revista română”, „Album macedo-român”, „Revista contimporană”, „Familia”, „Literatorul”. Împreună cu G. Baronzi, face să apară, în 1859
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
soția postelnicului Năsturel a fost „nobila doamnă Despina”, înmormântată în biserica din Fierești. Vezi și Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători..., p. 214. 13. Nicolae Iorga, op. cit., p. 35. 14. Ibidem. 15. O frumoasă și bogată „literatură” (cu răsfrângeri în beletristică: Elisabeta Movilă, Chiajna), s-a alcătuit în jurul acestei femei (soții, fiice, mame de Voievozi) unele ajunse figuri ilustre ale istoriei noastre. Spicuiesc doar câteva titluri (unele deja citate mai sus), altele vor fi evocate mai jos în această carte: Gr.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
publicând, de asemenea, o suită de tablete menite să convingă regimul de adeziunea sa la noua orânduire (Partidul, Perspectiva, Cu poporul, A fi sau a nu fi..., Republică și monarhie). Direcția cultural-literară impusă de strategia partidului unic răzbate și din beletristica propriu-zisă, căreia ziarul îi face loc din când în când în paginile sale: o literatură profund marcată de conjunctura politică, de canoanele realismului socialist și de obediența colaboratorilor. Uneori cu anume ezitare, alteori pe față, aceștia erau nevoiți ori considerau
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
fără să se alăture însă presei periodice socialiste. Vaian se angaja, într-o „Convorbire săptâmânală” (rubrică permanentă), să continue orientarea literară de la „Contemporanul”, numindu-se el însuși „elev modest” al școlii lui Gherea. Nouă revista își propunea să promoveze o beletristica accesibilă tuturor, pregătind astfel receptarea literaturii „de valoare”. Versuri, schițe și nuvele, o rubrică intitulată „Scriitori vechi”, în care s-au reluat, între altele, poezii de Cezar Bolliac, Andrei Mureșanu, pitarul H. Ioanide și Al. Donici, alta de întrebări și
SAPTAMANA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289480_a_290809]
-
de volume și materializat parțial sub formă de conferințe experimentale, nu finalizează decât o singură fasciculă, Drama și teatrul religios în Evul Mediu (1942), precedată de o antologie de texte traduse, De la mimus la baroc (1933). Pe de altă parte, beletristica propriu-zisă este firavă și puțin semnificativă până către sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Volumul de poezii Cântece de rob (1930) ori piesele de teatru Metamorfoze și Anno Domini... (ambele din 1927), Molima (1932) nu impun o voce distinctă
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
astfel și al ei. Aceleiași voințe de menținere în marginile tradiției îi dăduse expresie, în 1894, „Vatra”: „Trebuie să ne întoarcem, pe cât întoarcerea mai e cu putință, la vatra strămoșească, la obârșia culturală a noastră”. Și din articolele-program și din beletristica tipărită în paginile lor, se va vedea clar că publicațiile din sfera „Sămănătorului” nu năzuiau la crearea unei literaturi noi, ci la perpetuarea și sporirea celei existente. Accentul nu cade, în pledoariile lui Vlahuță, Coșbuc ș.a., pe ideea de creație
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
influența politică a lui Al. Marghiloman. În primele luni ale anului 1876 singura colaborare literară notabilă este aceea a lui I. Slavici. Se publică și unele scrieri ale lui V. Alecsandri, reluate din „Convorbiri literare”, dar o preocupare constantă pentru beletristică nu se va manifesta decât odată cu venirea lui Gr. H. Grandea. Primind direcția cotidianului, T. Maiorescu va semna articole de fond sau comentarii ale actualității politice; în alte contribuții, puține, literare, discută, spre exemplu, modul cum Adolphe Stern a tradus
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
și iscălite Tanda, în care sunt evocate locuri pitorești și tipuri ale Bucureștilor. Plecând însă Grandea, Slavici trebuie să se ocupe de rubricile politice și astfel vor fi neglijate cele literare. Abia după venirea lui Eminescu paginile de cultură și beletristică ale gazetei își recapătă vechea înfățișare. Poetul este autorul a numeroase articole, unele dintre ele adevărate studii de sociologie, de istorie socială, de analiză realistă a stării politice, în care pozițiile Partidului Conservator sunt în mod frecvent depășite, pentru a
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
complot de familie”, urzit de T., la adăpostul liniei oficiale, pentru a-i uzurpa lui Arghezi, în beneficiu propriu, locul de cel mai mare poet al epocii. Momentul va fi invocat, din când în când, în publicistica (și chiar în beletristica) din perioada de relativă liberalizare a controlului ideologic, ca exemplu frapant de manipulare politico-propagandistică a valorilor literare în perioada „obsedantului deceniu”. Un studiu de Ion Vitner și o prefață de Sergiu Fărcășan sunt principalele piese ale dosarului proclamării lui T.
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
Titu Maiorescu la 1868, în Limba română în jurnalele din Austria) și prin răspunsul lui Iosif Vulcan la adresa poziției maioresciene. Dar, înțelegând importanța unificării limbii literare, după 1884 T. va adopta ortografia Academiei Române. Până la 1900 s-a publicat foarte puțină beletristică: versuri de Dimitrie Bolintineanu și Zaharia Boiu, stihuri inspirate de Războiul de Independență din 1877-1878, drama Constantin Brâcoveanu a lui D. Bolintineanu. O rubrică literară apărea târziu, cu doi-trei ani înainte de 1900, și ea cuprindea pagini de istorie literară (Em
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
Iuliu Maior (1919), Zenovie Pâclișanu (1919-1920), Gh. Dănilă, Dumitru Neda (1930-1945) ș.a. Având caracterul unei publicații confesionale, așa cum indică și subtitlul „Foaia bisericească politică”, U. nu și-a propus să realizeze un program literar. Până la 1900 se publică destul de rar beletristică originală, mai ales proză. Colaborează Ion Pop-Reteganul, N. T. Zorilă, G. Simu, Iosif Vulcan, Elena din Ardeal (Elena Simtion) ș.a. Cu versuri intitulate Amintiri debutează, în 1899, Ion Agârbiceanu, care mai dă schițe și alte poezii, semnate Alfius, iar Ion
UNIREA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290350_a_291679]
-
presei militare. Confundat pe peronul gării din Iași cu fratele său, generalul Octav Ulea, fost mareșal al Curții regale, în 1952 este arestat și în urma unei sentințe eronate rămâne întemnițat la Văcărești până în 1955. Este autorul unei singure cărți de beletristică, Amintiri de vânătoare (1969), care se înscrie în lunga tradiție a literaturii cinegetice românești. În anii ’70 a intenționat să continue firul rememorării isprăvilor vânătorești, dar nu a reușit mai mult decât publicarea, în 1971, în revista „Convorbiri literare”, a
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
redactorului-editor, Grigoriu Moldovan, maghiarizat: Moldován Gergely; în 1896 revine la limba română, dar conținutul este de interes exclusiv maghiar. În fiecare an ultimul număr publică sumarul general al revistei, materialele fiind riguros repartizate în opt secțiuni: „Scrieri politico-sociale”, „Lingvistică”, „Istorie”, „Beletristică”, „Literatură”, „D-ale poporului”, „Scrieri polemice”, „Bibliografii, diverse”. Articolul-program Datorințele noastre, semnat de Grigoriu Moldovan, semnifică în esență un act de supunere și fidelitate față de statul ungar, deși declarativ se poziționează pentru susținerea culturii românești: „Ca români suntem datori a
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]