1,524 matches
-
ceremonia este gata, veniți și luați-mi beregata, să nu-mi ucideți nici un dor, nu pot să mor așa ușor, căci hoața iar sapă cu râtul și-mi răscolește tot trecutul, sunt libelula printre trestii ce zboară lângă mii de bestii; o, Doamne, nu mă rătăci, stai lângă mine vizavi, iubește-mă ca fiu al tău, nu m-arunca iară în hău, mai lasă-mă pe-același drum, în țara umbrelor de fum... duminică, 3 mai 2015 Referință Bibliografică: în țara
ÎN ŢARA UMBRELOR DE FUM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379779_a_381108]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Fragmente > COPILĂRIE MUTILATĂ Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2308 din 26 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Îngrozit și tremurând amarnic, cu inima bătând să-i spargă pieptul, Iliuță spera ca bestiile apocaliptice care îl urmăriseră înfuriate și înfometate, ca și el dealtfel să nu descopere gaura prin care trupul său firav se strecurase în acel precar adăpost. Le privea cu ochii dilatati de spaimă și îngrijorare, rugându-se la îngerașul pe
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
și l-ar fi ucis dacă unul din ei nu ar fi observat silueta grațioasă ce se adăpostea în spatele colosului de beton. - Băieți, stați așa! Mi se pare că avem companie! rânji el apropiindu-se șovăielnic. Ca la un semnal, bestiile abandonară prada ce devenise dintr-o dată, neinteresantă. Ia uite ce avem noi aici!... exclamă un altul, în timp ce pe față i se lățea un rânjet oribil. - Ohooo, ce boboc de fată! De unde ai apărut, prințeso? Alexandra cotrobăi orbește prin labirinturile minții
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
mai albi ca lumina palidă a lunii consternate și mânia lui se topi într-o cascadă de duioșie infinită. - Vino copilă! Dumnezeu a socotit că nu era timpul să pleci! Ce ți s-a întâmplat? Abia atunci observă cercul de bestii fioroase ce se strângea ca un cordon implacabil în jurul lor. Se opri o clipă cât să înțeleagă despre ce era vorba, apoi se repezi târând după sine fata ce era încă, sub efectul șocului, o împinse în mașină cu forța
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
doar să combați lanțurile blestemate ce ți-au acaparat inima. Dacă ar fi fost atât de ușor, dar acele lanțuri refuzau să se lase înfrânte. -Știu, maestre. Îngerii au onoare, nu vreau să fac parte din întunericul său, e o bestie născută din cenușă și ură infinită! strigă fata, de parcă erau ultimele cuvinte pe care avea să le rostească vreodată. Arhanghelul continua să o privească cu îngăduință, dar se temea nespus de ceea ce putea citi pe chipul ei plâns. -Sunt sigur
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
creier făceau niște planuri de să le stea în gât americanilor... Mai erau și copiii, fericiți că soldații le dăduseră gumă de mestecat cu care făceau baloane spre disperarea unei doamne învățătoare extrem de rușinată de modul de comportament al micilor bestii care păreau că atâta așteptaseră. Să vină soldații să le dea ceva! Doamne, iartă-ne, mai rău ca ultimii cerșetori... Un reporter ia un interviu maicii stareță, cea care avea terenul în grijă pentru binele mânăstirii. Întrebată ce părere are
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
după care avea să se declanșeze lupta în chinuri, cu sălbaticul...! Un cuvânt mai mult despre aceasta ar intra în antifrază. Fapt e că întâmplarea s-a consolidat în durere interioară pentru compozitorul George Natsis, iar discuția telefonică dinaintea năpustirii bestiei asupra Mihaelei Runceanu simulează de atunci până azi, în imaginația muzicianului, o scenă de iad, în care se petrece o luptă pentru apărarea vieții și o întrupare a diavolului în om. Procedeul prin care George Natsis îndepărtează aceste impresii este
GEORGE NATSIS. O MUZICĂ A TOT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374293_a_375622]
-
mai iubit dintre pământeni se dovedește un om pe care destinul sau hazardul îl privează de iubire”, fiind , de fapt, “cel mai lovit dintre pământeni”. Ideea romanului, este că o societate construită pe abuz, minciună, asasinat politic, ateistă, care promovează bestiile la conducerea societății, nu poate exista mult timp și se autodevorează. Evenimentele se petrec într-un oraș din Transilvania al cărui nume nu este precizat în roman, dar care , după opinia criticii literare, ar putea fi recunoscut Clujul, în perioada
DRAMA EROTICĂ ÎN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377743_a_379072]
-
cine? întreb. Nu mă întrerupe, te rog, lasă-mă pe mine, lasă-mi mie tot dialogul, da? Ți-l las, îl liniștesc. Deci: ies din bloc și pe bancă, pfii, cum să ți-o descriu? O brună, o criminală, o bestie frumoasă, frumoaaasăăă... ă..., niște picioare, pfii, picior peste picior, niște rotule, monșer, niște ojă carmin, așa ceva n-am mai întîlnit în carieră, crede-mă, ei bine, intru direct în subiect: ce faci? de unde ești? ce-s părinții? știi doar, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am mai întîlnit în carieră, crede-mă, ei bine, intru direct în subiect: ce faci? de unde ești? ce-s părinții? știi doar, o țin în canonadă, comme d'habitude, cîți ani să aibă? mă tot întreb, pentru că pare coaptă bine, bestia, șarmanta bestie, chiar o întreb: Cînd îmi spune 16, să pic uite-aici, nu alta. Și ce crezi? de unde crezi că-i? De unde? Din Tecuci, dom'le. Ce zici? Ce să zic? 7 august O fugă. Compartiment plin. Intrăm în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întîlnit în carieră, crede-mă, ei bine, intru direct în subiect: ce faci? de unde ești? ce-s părinții? știi doar, o țin în canonadă, comme d'habitude, cîți ani să aibă? mă tot întreb, pentru că pare coaptă bine, bestia, șarmanta bestie, chiar o întreb: Cînd îmi spune 16, să pic uite-aici, nu alta. Și ce crezi? de unde crezi că-i? De unde? Din Tecuci, dom'le. Ce zici? Ce să zic? 7 august O fugă. Compartiment plin. Intrăm în munți și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zic, pentru democratica postdecembristă instituție! Cine să radă scîrboșenia de pe perete? Cine-o mai vede? Prefectul, oricum, nu. Și cîte, cîte altele! Zorii suficienței leneșe să-i căutăm, unde? în chiar zorii bolșevismului, între salvele de tun ale Aurorei? Cînd bestiile isterizate de Lenin au sugrumat țarismul și au deschis calea comunismului internațional, Rusia mai păstra încă la sînul ei prunci răzgîiați în ale artei, sugînd țîță maternă, dar cu ochii larg deschiși la biberonul Occidentului. Candizii Malevitch, Chagall, Kandinsky și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
BBC, ce cred ei despre așa-zisul plan de eliminare fizică a celui vizat. Să nu reținem, desigur, replica-brici a unuia din ei: e foarte bun, dom'le! rostită amuzat-cinic, ci hlizeala generală a grupului (vai, să ni-l ia, bestiile, pe Neluțu-al nostru!), care, lăsată în voia ei, ar fi ocupat întreaga emisiune londoneză. Auzindu-l, recent, pe rotundul prim-vice pedeserist, anunțîndu-ne că ni se pregătește, nici mai mult nici mai puțin, o dictatură (a puterii actuale, evident), doar data
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cînd în cînd, de exaltări autoflagelatoare, dorindu-și să fie judecat nu de oricine, ci de fostele victime, singurele, în afara lui Dumnezeu, care au acest drept. Ca să vezi! Exemplaritatea călăului merge pînă acolo încît se trezește autodefinindu-se: "am fost bestie mare", "am fost sadic". Culmea!: mărturisirile acestui monstru (și ale multor altora din același soi de coccinia) ajung pe masa de scris a mult prea delicatei Ruxandra Cesereanu, atît de consecventă durului său proiect. Calviția unora e atît de consubstanțială
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o limbă de lemn unică, atunci tot nașterea, ca predestinare, poate fi invocată. Ghici ciupercă, cine-i? Cînd nucile de cocos alb-vineții se-adună-n pîlcuri negre, de killer-i chilugi, gîndul se bifurcă: lumea în care noi, îngerașii, zburătăcim liberi, colcăie de bestii (cărora trebuie să li se aplice oricum o nucă-n nas), dar parcă, vorba lui Fișel al meu din Dorohoi, mai bine ar fi și fără bestii și fără nuci de cocos, nu? 25 octombrie Un NU hotărît actualității! În
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chilugi, gîndul se bifurcă: lumea în care noi, îngerașii, zburătăcim liberi, colcăie de bestii (cărora trebuie să li se aplice oricum o nucă-n nas), dar parcă, vorba lui Fișel al meu din Dorohoi, mai bine ar fi și fără bestii și fără nuci de cocos, nu? 25 octombrie Un NU hotărît actualității! În librării, un impunător tratat, Paraliziile nervului facial. Titlul e plasat pe un detaliu din Hieronymus Bosch (1450-1516), fețe dintre cele mai grotești: "un burlesc sinistru" (Pierre du
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu ei, să glumesc, s-au aruncat pe mine, doi m-au ținut, doi m-au penetrat brutal, fără menajamente, prin toate orificiile. A durat mult, tramvaiul se oprea în stații, călătorii coborau, ca și cum n-ar fi văzut nimic, ăștia, bestiile, continuau să facă glume porcoase, să mă insulte: putoare! curvă! vagonul era gol de-acum, indivizii m-au scuipat, au urinat pe mine și m-au împins cu picioarele sub o banchetă. Primii călători urcați au anunțat, prin mobil, poliția
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
portretist însuși. Mîngîi cu dreapta (pensonului) burta elefantului întemeietor. Talcioc (distins), în "orașul vechi": resturi jalnice dintr-o lume care a dispărut de mult (din 1789?). Atîrnat de-o tarabă, extrem de vizibil, chipul lui Brejnev (!), în plină vigoare (... "Portret al bestiei la tinerețe"). Loc meritat, de altfel, nu? Nimeni însă, de-aici, din viermuiala blazată, nu știe cine-i mongoloidul. Eu, singurul, știu. 15 iunie După prima... ședință de desen, pe Loara, euforizat, îmi spăl (histrionic) mîinile de cărbune cu apă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a pieselor, cărora cerebralitatea dramaturgului le infuzează o bună doză de abstract. Personajele devin, în acest fel, agenții unei demonstrații, ceea ce le condiționează strict conduita dramatică. În rest, aplombul și scăpărarea unor replici întrețin o spectaculozitate de salon. „Schița dramatică” Bestia (1910) e, se poate spune, un studiu de caz. Peste măsură de rea și vanitoasă, Nineta apare ca o neurastenică pe care lecturi anapoda au dezechilibrat-o cu totul. Feminismul ei oțărât trădează un egoism maladiv, cu monstruoase excrescențe. Detestându
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
un egoism maladiv, cu monstruoase excrescențe. Detestându-și soțul, considerat un agresor, ea refuză cu oroare condiția maternității, care i-ar anihila personalitatea. Nici o „enigmă” în toanele acestei isterice, care, chiar dacă se supune unei operații de mutilare, rămâne robită simțurilor, „bestiei” ce, potrivit tezei autorului, sălășluiește în mai fiecare. Bineînțeles că până la urmă binele triumfă, umilind răul întruchipat de o ciudată. O temperamentală fără simț moral, înrudită oarecum cu antieroina din Bestia, se agită patetic în Dolorosa (premiera - în 1911; s-
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
se supune unei operații de mutilare, rămâne robită simțurilor, „bestiei” ce, potrivit tezei autorului, sălășluiește în mai fiecare. Bineînțeles că până la urmă binele triumfă, umilind răul întruchipat de o ciudată. O temperamentală fără simț moral, înrudită oarecum cu antieroina din Bestia, se agită patetic în Dolorosa (premiera - în 1911; s-a publicat un scurt fragment în „Flacăra”, 1912). Tezistă și cu obișnuitul chef de teoretizări (despre soartă, rasă, credință), drama Tot înainte (1910) propagă efuziunile unui francofil, amator de soluții utopice
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
al unui cardiac ce își trăiește suferința halucinant, ca pe o experiență-limită. Moartea stă la pândă, gata să-și înfigă gheara în biata ființă, pe care privilegiul cugetării sclipitoare nu o face mai puțin vulnerabilă. SCRIERI: Ne-om, București, 1908; Bestia, București, 1910; Tot înainte, București, 1910; Impressions de Turquie, București, 1910; Chemarea codrului, București, 1913; Nuvele, I, București, 1916. Repere bibliografice: Rebreanu, Opere, XII, 28-30, 225-231, XIII, 192; Lovinescu, Opere, V, 85-87; Ibrăileanu, Opere, II, 285-286; Aureliu Weis, Studii literare
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
care spiritul dilematic învăluie totul, inclusiv cele mai atroce mârșăvii ale istoriei, nu pedeapsa, ci depășirea prin relativizare a vinovăției o urmărește: „bine, e în ordine, nici un om serios nu poate lua totul în tragic, nu toți legionarii au fost bestii și martiri, nu toți comuniștii au fost împuțiți și criminali, facem o medie”; „«Marxismul a murit, dar mizeria care l-a născut e vie», îi citesc dintr-un articol al lui Jacques Juillard din Le nouvel observateur [...] și o întreb
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
un imens balaur încolăcit, al cărui trup însuși este labirintul. Comentând o gravură a lui Albrecht Dürer, Lupta Sf. Mihail cu balaurul, Edgar Papu scrie : Lucrarea înfățișează o înfruntare încordată și penibilă cu multiplele, aproape infinitele componente organice ale acelei bestii, în cuprin- sul unui colcăitor labirint de capete hidoase, de membrane respin- gătoare, de gheare uriașe și de țesături cutanee reptilice, încrețite în mișcări spasmodice (123). Vezi și legenda cosmogonică românească, deja citată, cu șarpele primordial plasat de zeul demiurg
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
personaj nocturn care, în chip de „taur frumos” sau de „bou mare și puternic”, împinge cu coarnele Soarele, ajutându-l „să coboare pe tărâmul celălalt” (alte forme sub care apare Murgilă : gigant antropomorf, duh, iazmă diavo- lească, iazmă a nopții, bestie nocturnă etc.) (14, p. 224). Murgilă și Murgiloaică sunt duhuri malefice din alaiul Mumei Pădurii (numită și Miaza-Nopții), împotriva cărora se folosesc descântece de exorcizare, ele fiind acuzate că fură somnul nocturn al copiilor. Ca și în cazul descântecelor antifurtună
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]