KorAP: Find »[drukola/base=biata & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...45 >

1,112 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936

ei ursuză și cu vorba ei mojică, de care se dezvățase, îi stricase cheful și-1 jignise în ceva proaspăt lustruit și subțiat din persoana și manierele lui. Intră deci la Rimi primit de Lina cu ovații ca fiul risipitor. "Biata Lina!" gândi Lică condescendent. Rim fu vădit impresionat de hainele domnului Paul și de termenii tehnici ai curselor. Trata pe Lică ca pe un musafir de elită. Lică, cu gestul rotund și fraza șlefuită, fără să-și dea seama, imita

Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
să împiedici . - Eu! Asta e bună! Mă scoți acum fi făcut eu? Știi cât era de mulțumită Lina ceea . Lina, de teama unei pri-. . Dar tu puteai. - Iar eu! . . . Am aflat abia în urmă, mă înțelegi? Nici Elena nu știa. Biata Lina, când e vorba de Lică, a rămas cam caraghioasă . Nu zic. Doamne ferește, altceva . Doamne ferește și ferește, Doamne! Dar e cam caraghioasă! -- Da, Lina se bucură că Rim a primit pe Sia și ascunde ele el secretul, și tocmai asta

Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
abia ocrotită de paravanul gemenilor, de care era silit să se folosească. Sia suferea dureri cumplite fără să se îmblînzeaseă, cu dinții strânși și vorbe urâte, gata de scrâșnit. Se uita câinos la gemeni, la R'im și chiar la biata duduia Mari. Moșica Mari nu era autoarea avortului funest și servea de familie. O ușă deschisă o făcea să tresară și printre gemete căta într-acolo cu o privire sălbăticită de dureri și de spaimă. " Vreau sau nu vreau să

Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933

vrut să audă. "Vacile cine le păzește? Fânul îmi trebuie pentru iarnă. Până nu cade zăpada, nu te las să-ți pierzi timpul la școală. După aceea, poți să te duci, până la Paști", i-a zis. În zadar a încercat biata bunica, o femeie mărunțică și cuviincioasă, să-l înduplece. Bunicul nu era omul să se lase înduioșat. "Îl las la școală după ce cade zăpada până ce dă colțul ierbii. Îi ajunge", a decis. Despre abecedar și tăblița de ardezie avea o

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

metisa cea frumoasă din Puquio, acapara atenția lui Julius În timp ce-i făcea baie, dar apoi, cînd Îl ducea În sufragerie, era captivat de Nilda cu poveștile ei Împănate cu pume și cu indigeni din tribul chuncho, vopsiți În toate culorile. Biata Nilda Încerca doar să-l țină pe Julius cu gura căscată, pentru ca Vilma să-l poată face să Înghită mai ușor lingurile de supă. Dar lucrurile nu erau atît de simple, pentru că Vilma era moartă de Învidie și Îi arunca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
la școală În Anglia și apoi din nou, cînd s-a Întors, pînă cînd s-a măritat cu domnul Santiago și au Început să vină copiii. Cinthia Își făcu apariția În goană, gîfÎind și strigînd: sînt aici, mamă Bertha, dar biata bătrînă murise din pricina tensiunii, căci Întotdeauna avusese tensiunea ridicată. Înainte de a o lăsa cu totul puterile, avusese timp să pună cu grijă sticluța cu apă de colonie Într-un loc neted, ca nu cumva să se răstoarne; a așezat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
poveste. Și totul (Julius era numai ochi și urechi) fiindcă o iubea mult, foarte mult pe o domnișoară care nu făcea parte din lumea lui și care era pianistă, care cînta foarte frumos la pian. Mămica spune că era săracă, biata de ea, În sfirșit, se pare că Julius Înțelegea și nu simțea nevoia să Întrebe mereu de ce?, era mai bine să asculte și s-o lase pe ea să termine povestea. I-au interzis s-o mai vadă pe fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
strecurat În chilie, maica Îi părăsise definitiv. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Maica stareță fusese cuprinsă de una din acele scurte și dese stări de extaz miraculos, care Încununau o viață de bunătate desăvîrșită... Nu țineau deeît o clipă: biata de ea, Își dădu seama imediat că nu-i sosise ceasul morții, stătu cîtva timp descumpănită, ca și cum cineva ar fi luat În fața ei de pe o tavă tocmai prăjitura care-i plăcea mai mult, nu-i nimic, data viitoare... Fapt e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
plantațiilor de cauciuc putred de bogați, multimilionari, mult mai bogați chiar decît tatăl lui Julius, Dumnezeu să-l aibă În pază. Nilda Își amintea pînă și numele celor care fumau țigări răsucite din bancnote și-și construiau palate În mijlocul pădurii. Biata de ea făcu tot ce-i stătea În putință ca să-l cucerească pe mister, dar el nu-i făcu portretul preferind să o asculte cu luare-aminte și pe urmă s-a făcut prea tîrziu, trebuia să se Întoarcă ca să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu el la Lima. CÎnd s-a Întors la Chosica, Arminda a luat-o la palme, ba chiar a amenințat-o cu cuțitul de bucătărie, dar Nilda i l-a cerut imediat Înapoi. Să nu pună mîna pe cuțitul ei! Biata Arminda. Și Dora era cum nu se poate mai obraznică. Nici nu se uita la ea. Batjocoritoare. Cu nasul pe sus. Unde Învățase să se poarte așa!? Răspundea urît. Nilda fu de părere să-i taie limba; ehe, dacă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
nu se uita la ea. Batjocoritoare. Cu nasul pe sus. Unde Învățase să se poarte așa!? Răspundea urît. Nilda fu de părere să-i taie limba; ehe, dacă ar fi fost fata ei... Era să moară de supărare nu alta, biata Arminda, care era atît de bună, avea o inimă de aur. Și ce urît vorbea cu ea fata! Ce obraznică devenise, Doamne Dumnezeule! Cu mama ei! O să-i dea vreo două palme, ca s-o Învețe minte. Măcar de-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Mai mult de patruzeci de ani aplecată deasupra unei albii cu rufe și cu picioarele Înghețate! Frecînd toată ziua! Nu! Hotărît lucru: n-avea pic de inimă! Era un monstru, semăna cu taică-su! Se văita și iar se văita, biata Arminda, avea să moară de supărare, Julius era Îngrozitor de speriat și, colac peste pupăză, copilașul Nildei Începuse să scîncească, Dora se apăra cum putea de lovituri și Nilda Își dezvelea sînul uriaș, ca să-și alăpteze copilul. A doua zi, Dora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Susana, sluta, Încerca să nu caște În mijlocul unui grup de femei care aveau sau nu copii, dar Își menținuseră silueta; știa cine sînt, știa cine erau părinții lor, cine erau bărbații lor, dar nu le mai frecventase de pe vremea școlii. Biata de ea nu știa ce să facă printre ele, fiindcă nu voiau să depene amintiri din școală și nici să vorbească despre copiii care acum probabil că se culcaseră și nu furaseră mașina de-acasă. În afară de asta, ea nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
plăcere nespusă văzînd că era la fel de frumoasă ca Înainte, apoi, În timp ce-o să se șteargă, o să-și dea seama Încă o dată că putea să apară goală Într-o secvență de film, la fel și Vilma, ce păcat, ce coșmar, biata Vilma ar fi putut să apară cu succes Într-o asemenea scenă, cu corpul ei de metisă, cu forme pline, Într-un film mexican, actrițele mexicane sînt mai plinuțe, ca Vilma, biata de ea, Juan Lucas o s-o dea afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
la fel și Vilma, ce păcat, ce coșmar, biata Vilma ar fi putut să apară cu succes Într-o asemenea scenă, cu corpul ei de metisă, cu forme pline, Într-un film mexican, actrițele mexicane sînt mai plinuțe, ca Vilma, biata de ea, Juan Lucas o s-o dea afară, sărmanul Julius. Se duceau la club, undeva la sud de Lima, invitați la masă de niște prieteni. Șoferului Îi puteau spune să-și ia zi liberă, ei o să meargă cu mașina sport

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
provocator, cum coborau brusc și apoi se ridicau din nou, ca o dorință care izbucnește nestăvilit, de parcă ar fi vrut să rupă bluzița neagră, i-o dăruise doamna și-i venea de minune. Nu-și putea Înăbuși plînsul cu sughițuri. Biata Vilma, ce fată minunată era frumoasa metisă! După trei săptămîni o chemă la telefon pe doamna. — Plec la Puquio, doamnă. E mama bolnavă și mi-au scris să mă duc cît mai repede. Susan Își ceru mii de scuze pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
turiștii care se dau În vînt după mîncărurile noastre, trăiască dubla naționalitate! În curînd veți avea ocazia să savurați delicioasele gustări!... A venit În carne și oase, au adus-o cu un taxi și la Început nu știa unde nimerise, biata de ea, pînă cînd i-au pus toate ingredientele pe o masă de bucătărie, negresa veterană și-a revenit repede și a Început... ca o adevărată artistă, dragii mei prieteni, să pregătească... Dar unde-i rachiul ăla grozav? Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Hei, Carlos, pune niște valsuri creole! strigă adresîndu-se unuia dintre invitați; trebuie să creăm ambianța potrivită pentru numărul care urmează! Iar artista acestui număr este aici, de față, uitați-o!“ Concepción de los Reyes nu știa ce să mai creadă. Biata bătrînă schiță un zîmbet stînjenit și nu reușea să Înțeleagă motivul acestui entuziasm subit pe care un univers de stăpîni Îl manifesta față de ea. Înțelegea oare? Sau pur și simplu simțea numai atingerea unor oameni incredibili și mai ales foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ea și s-o inviți la masă la un restaurant de lux; apoi mai sosește o babetă, fostă actriță la Hollywood, se ține bine americanca; un moșier peruan crescător de tauri face pe el de frică fiindcă sînt taurii lui; biata Susan reușește să obțină În sfîrșit un pahar de coca-cola și Juan Lucas Își aprinde o țigară de foi; Julius Începe să se intereseze mai mult de taurul negru și trist care abia a intrat În arenă decît de toreadori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
logodnica lui, o Susan destul de ștearsă, să Învețe totul de la Susan, totul, pînă și să aibă treizeci și cinci de ani și să fie distinsă și fermecătoare. „Taci și deschide bine ochii“, părea că-i spune Înainte de a intra În palat, fiindcă biata de ea asista la toate petrecerile fără să scoată o vorbă, zîmbind mereu și Încuviințînd totul, În fond era cam insignifiantă logodnica asta a arhitectului, dacă stăteai să te gîndești mai bine. În schimb, el crescuse la fel de mult ca literele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mănînce nimic. Se uită la Julius, o văzu pe mătușa Susana cea Îngrozitoare și se uită la Șobolanul atît de cenușiu, Îi venea să-i strige lui Julius să mănînce sendvișuri pe săturate. Și simțea că nu mai poate suporta, biata de ea: Șobolanul era la fel ca pe vremea cînd trecea drept băiatul cel mai cumsecade din Lima, dar și cel mai plicticos și acum, după douăzeci de ani, era la fel de idiot ca atunci, doar cu o anumită siguranță grosolană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și n-o să se mai dea jos pînă la intersecția bulevardului Javier Prado cu bulevardul Pershing; de acolo va merge pe jos, fiindcă era mai ușor, pînă la Country Club. Deocamdată era foarte greu să ferească pachetul de lovituri și biata Arminda trebuia să se lupte din greu ca să păstreze cămășile neșifonate așa cum Îi plăceau conașului. Îi era din ce În ce mai greu să ferească pachetul și pe deasupra lumea se uita la ea de parcă ar fi vrut să-i spună să ia un taxi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Păsărica. În orice caz, cît timp se mulțumea să mîngîie pachetul și nimic mai mult, ea o s-o lase În pace, fiindcă, cine știe, dacă se opunea ar fi fost În stare să se prefacă În vultur, Doamne ferește, Își zise biata Arminda, ba chiar din cînd În cînd se schimonosea spre ea În chip de zîmbet, de parcă ar fi vrut să-i spună că viața nu era chiar atît de frumoasă cum credea ea, că trebuia să robotești mereu ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
nesăbuite, nici măcar nu mai Îndrăzni să se uite ca și cum ar fi spus: pe asta cine-a chemat-o aici? și pe urmă „asta“ Îi stătea În drum și din pricina ei fu nevoit să descarce geamantanele și să plece, lăsînd-o pe biata Arminda năucită și transformînd-o practic Într-o insulă, mai bine zis Într-un ostrov, Înconjurată cum era din toate părțile de valize. Valetul dispăru și Susan se Întoarse ca să-și termine paharul de Jerez și să vadă ce se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
contesă, se pare că era cu adevărat și, de altfel, fapt sigur e că mulți bărbați se aplecau să-i sărute mîna, Îndeosebi diplomații. Femeile În schimb Îi spuneau pe nume și-i atingeau ușor pomeții obrajilor cu vîrful buzelor; biata Finita Începuse să se simtă amețită de parfumul Îmbătător pe care-l răspîndea lumea În seara aceea În noua ei casă, numai de nu s-ar sparge, totul era de sticlă, murea de spaimă și fusese Întotdeauna atît de amabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]