1,102 matches
-
orice întîrziere ar putea să-l coste viața... Lui Titu îi părea rău că părintelui a fugit așa. Ar fi vrut să trimită și el acasă măcar câteva nimicuri, să primească și ai lui ceva de la dânsul din București. Cu bilețelul popii în mână însă se pomeni gîndindu-se: " Cînd zice Tanța că vine? Miercuri?... Azi e luni... Vasăzică, tocmai poimîine..." A doua zi se înființă mai devreme la Drapelul. Ca niciodată odaia lui Roșu era plină de redactori și de gălăgie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Rămîn însă pierdut, dezorientat... Va mai trece timp pînă să ajung din nou acasă ! Rătăcit printre obiecte, îmi aduc aminte de povestirea unui amic despre o bătrînică lovită de un început de Alzheimer. Speriată, a început să lege cîte un bilețel de fiecare obiect pentru a ține minte la ce folosește fiecare. Nu cum îl cheamă, ci la ce e bun : pentru stropit grădina, pentru înlocuit robinetul de la chiuveta din bucătărie, pentru bătut cuie în grindă, pentru cîrpit cămășile lui Vasile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fost rău toată seara. Cei din grupul lui Traian nu se lăsau însă și înfruntau curajoși prigoana. Traian născocea tot felul de mecanisme romantice de apărare: organizase și printre băieți, și printre fete o rețea în care circulau permanent bilețele și semne tainice. Prindeam câteodată și câte un astfel de bilet pe care scria de exemplu: "Veverițo, spune-i calului să se ducă la castel" și ne chinuiam ore întregi să ne dăm seama cine e calul, cine e veverița
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fântână. Deasupra ei, uriaș, strălucea un soare negru. Ne-am așezat pe sofa, iar Gina scoase de sub pat o cutie de pantofi plină cu tot felul de lucrușoare: globuri de pom de iarnă, păpuși cu capetele turtite, poze foarte vechi, bilețele și ilustrate, o seringă ruginită, un stetoscop. Cînd eram foarte, foarte mică, am descoperit drumul care duce aici. Aici aduceam tot ce mă bucura, tot ce-mi plăcea: păpușile mele, cadourile de la rude, aici veneam cu prăjiturile ca să le mănânc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am scris-o, ca o mică fantezie, cu culoarea inversă în spectru, de exemplu "Roșu" am scris cu violet, "Oranj" cu indigo și așa mai departe, astfel că numai "Verdele" a rămas scris tot cu culoare verde) și-am pus bilețelele în pălărie. Eram foarte emoționate, căci de culoarea trasă depindea ziua în care aveam să fim regine și fiecare ar fi vrut să ajungă mai repede la rangul suprem. Dar până la urmă sorții au ieșit așa: violetul i-a căzut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
jucărie, o păpușă cât degetul, în fustiță de voal pembe, un iadeș de găină bătrână, neobișnuit de mare, un creion cu bilă, transparent, dintre primele apărute la noi, o perlă găurită și termometrul meu. Am scris și numele lor pe bilețele și le-am tras din pălărie. Eu am luat inelul, Ester termometrul, Balena iadeșul, Puia creionul cu bilă, Ada ceasul, Carmina perla, Garoafa păpușa. Ne uitam la lucrușoarele astea ca la alte arătări. Nici nu ne trecea prin cap ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
voie), nouă celorlalte ne rămânea destul timp de gândire. Flori adevărate nu aduseserăm, căci s-ar fi veștejit până la sfârșitul jocului, dar fiecare dintre noi s-a gândit la o floare și-am scris și numele celor șapte flori pe bilețele. Balena a tras zoreaua, Ada cârciumăreasa, Carmina garoafa (aici, normal, s-a râs mult), Puia floarea-de-piatră, Ester dalia, Garoafa gura-leului, iar mie, de departe norocoasa de până acum, mi-a picat în brațe regele florilor, trandafirul. Aveam să fiu o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
școală, de asta noi îi ziceam școala veche. Ca să nu se știe chiar totul dinainte, ne-am gândit să nu tragem la sorți de pe-acum locurile de joacă, în fiecare dimineață regina din ziua respectivă avea să-și tragă bilețelul și apoi urma să ne ducem în locul de joacă trecut pe bilet. Deocamdată doar Balena, rânjind, cu bucile obrajilor ca un poponeț, își vîrî mâna cu pete roz în pălărie și scoase ogorul. Toate am mormăit plictisite: din prima zi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urechiușa dreaptă și tot gâtul, până la zulufii cefei, îi apăreau goale și pure, ca într-o pictură. I-am înmînat obiectul ei, perla găurită, pe care-o apucă delicat între degetul mare și arătător. Trase apoi din pălăria unchiului meu bilețelul cu locul peste care avea să stăpânească. I-a ieșit strada, poate cel mai anost dintre toate, într-adevăr, părea că acolo nu se poate face nimic. Căci strada era lungă, tăcută și tristă. Privind-o, simțeai cât de neînsemnat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puțină ezitare, a îngenuncheat și i-a cusut-o jos, între faldurile fustei, doar la o palmă de gleznă. Puia avea pantofiori cu toc, din piele de șarpe. S-a așezat pe tron și a tras din faimoasa pălărie un bilețel pe care scria "camion". Apoi și-a primit și obiectul: pixul acela ciudat, care pentru noi, obișnuite cu tocurile de la școală, era o minune. Prin corpul de plastic perfect transparent, hexagonal în secțiune, se vedea pasta din interior, neîncepută. Capătul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea. Până la urmă am ieșit din subteran și am intrat în curte la tanti Aura. Ester s-a așezat pe tron și i-am pus coronița aurie peste pletele ca sârma de cupru, în pălărie nu mai erau decât trei bilețele cu locurile de joacă: școala veche, foișorul și camera mea. Ester, nenorocoasă ca de obicei, a tras locul cel mai închis, cel mai sărac: camera. Ce să faci într-o odăiță înghesuită, cu sobă de teracotă, pat și aproape nimic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la început, bucuroase. Era un joc pe care puteai să-l tot joci fără să te plictisești. Am intrat într-o agitație ca de nuntă adevărată. Ne luaserăm cu noi, ca de obicei, hârtie, creioane, foarfecă. Mai întîi am făcut bilețelele, pe care urma să scriu cele șase nume ale prietenelor mele, ca să aflăm cine va fi mireasa. Aici am trișat, dar nu eram în stare să fac altfel. Am scris pe toate bilețelele "Ester". Le-am împăturit apoi, și Garoafa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
hârtie, creioane, foarfecă. Mai întîi am făcut bilețelele, pe care urma să scriu cele șase nume ale prietenelor mele, ca să aflăm cine va fi mireasa. Aici am trișat, dar nu eram în stare să fac altfel. Am scris pe toate bilețelele "Ester". Le-am împăturit apoi, și Garoafa a tras un singur bilet din pumnul meu. Pe celelalte le-am rupt repede și le-am aruncat. Dacă mi le-ar fi cerut, aș fi rămas cu toată rușinea pe cap. Riscasem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
voi aici. — Uhuu! Ruby dădu din cap și luă scrisoarea. — Exact ca pe vremuri, nu-i așa? întrebă John Robert. Îi zâmbi, și Ruby, zâmbindu-i la rândul ei, se întoarse grăbită. Ruby, fără știrea lui Alex, dusese pe vremuri bilețelele de dragoste dintre John Robert și Linda Brent. — Unde-ai dispărut? o întrebă Alex când ieșiră din Institut. Belmont nu era departe, așa încât întotdeauna făceau drumul pe jos. Ruby purta acum sacoșa cu lucrurile de baie, ude și grele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
august: Gallargues- Montpellier: 36 km Dimineața servesc un mic dejun abundent pe masa din veranda casei ce dă spre grădină și spre piscină și mai primesc și un pachet pentru drum. Facem câteva fotografii, iar doamna îmi dă și un bilețel cu numele copiilor și nepoților pe care să-i amintesc în rugăciune: Francoise, Jacquy, Joy, Jean-Marie, Natalie, Celine, Stephane și încă unul care se va naște. Apoi mă conduce cu mașina la drumul sf. Iacob, ceea ce este o încântare față de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aici a căzut contesa din cauza... unui pas greșit! sugera Iliuță. ...Ce-i drept pe mansardiștii noștri cam greu să-i întreacă cineva în răutăți. Seara, când am umblat la cutia cu scrisori (fiecare locatar avea câte una), am găsit un bilețel cu câteva cuvinte. Fapta dumitale e incalificabilă. Nici o semnătură! Nimic! Dar ce nevoie? ― Aha, a apucat pe drumul cel bun: îmi scrie. Foarte bine! Se cade să-i răspundem. Nu scrisesem încă nici o scrisoare de dragoste. Nu pentru că nu m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un bolnav care se sufocase până atunci.) Pășind agale pe panglica trotuarului ca o pereche întîrziată, Alexa îmi destăinui aproape în șoaptă: ― Acum o oră și jumătate, pe când mă pregăteam de culcare, o infirmieră trimisă de Mihaela îmi aduse un bilețel: Sânt în spital, rezerva 81, vino urgent. Fug într-un suflet să văd ce s-a întîmplat? Am vorbit cu medicul-intern de serviciu. "Ce-i cu sora mea, internată în după-amiaza asta? E așa de grav?" Nu vă speriați, doamnă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
asta e foarte important.) De dimineață a plecat în oraș, nu se știe unde a fost, iar pe la opt și jumătate a venit înapoi. A chemat slujnica și i-" dat un plic să-l ducă Alexei. ― M-am speriat citind bilețelul, urmă Alexa. Ce-i cu ea, mă întrebam, o fi primit vreo veste rea de la sanatoriu? (Nenișor era grav bolnav.) Am lăsat totul baltă și am alergat să văd ce se întîmplase? Am găsit-o întinsă în pat, credeam că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sedus evocându-mi junețea fascinată de Beatles, Led Zeppelin, Deep Purple, Eric Clapton, dar și de Pascal, Baudelaire, Rimbaud sau Dylan Thomas. Ce păcat că nu am memorat - ori, mai rău, că nu am păstrat - zecile de întrebări venite pe bilețele de la elevii din sală (așa cum, de pildă, am știut să conserv scrisorile de la deținuții din Pitești către „Omul care aduce cartea“)! Numai acum, când mi-a venit ideea acestui articol, am reținut fluturașii elevilor de la liceul „I.L. Caragiale“ din Moreni
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe tiparele armoniei și frumuseții naturale, ci se forjează exclusiv pe divaisuri, în arcanele artificialității, dizarmoniei și sterpiciunii. Bine, zic, voi nu mai roadeți guma de la capătul creionului?!? Nu vă mai băgați nările în sticluța cu cerneală? Nu mai ascundeți bilețele în penare? Mai știe cineva ce-i aia o sugativă? Știe cineva ce va să zică o radieră? Nu vă mai suflecați mâne cile, înainte de-a scrie, așa cum își scuipa în palmă plugarul înainte de-a se apleca pe coarnele plugului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
candidat absolut necesar la număr același domn Mămăligă aproape c-a împins-o cu forța pe micuța doamnă și soție în fața comisiei. Cum vor fi căzut zarurile? * Domnul Mămăligă m-a dus condus până în fața comisiei. Se dădeau pe gratis bilețele de examen, examenul se lua însă greu de tot. Așteptam în bancă să se ducă ceața emoției când aud pe cineva bâlbâind poeziile lui Șt.O.Iosif. Nici nu știu cum m-am ridicat în picioare și am început să spun vorbe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de metode, nici o nevoie, așa că aproape se descumpănise el. "Dumneata să fii sănătos!" spuse Sia când vroise . . . să o pună pe cale. Apucase, de altfel, calea răzbunării pe care o promisese lui Lică: Am să mă iubesc cu moșul", când un bilețel al Trubadurului perturbase acest program frumos și, de bine, de rău, destul de înaintat. Trubadurul, care se instalase la el acasă, poftea pe Sia să vie să-1 vadă. E drept că un post-scriptum îi spunea să-1 aștepte să vină el s-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pregăteau pentru viața elegantă, studiind puțină carte, dar ocupîndu-se de sporturi. Lică, de altfel, nu-și părăsise nici leafa" nici ocupațiile la grajdurile Maxențiu. Fusese numai o formulă găsită de Ada. După ce, într-un moment de entuziasm, Lică trimisese Siei bilețelul, se răzgândise. Odată fata adusă acolo, va vroi să mai vie.. O va opri, dar uneori avea încăpățînări și nu se știa ce farsă îi putea face. Lică, de un timp, era preocupat în privința Siei. Nu pentru devenirile ei, pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făcea injecții calmante cu mare greutate, fiul său, doctor, intra în comă și la 27 Aprilie 1963 s-a stins cu aceste cuvinte pe buze: Ionică, tu nu știi cât te-am iubit de mult...!” Își pierduse auzul, comunica prin bilețele dar a murit conștient și cu aceeași “memorie prodigioasă”. Avusese cinci copii. Papadima, care se simțea încă urmărit, risca vorbind despre Vasile Voiculescu oriunde, și totuși: “trebuie să depun mărturie în fața posterității despre una din marile personalități ale literaturii noastre
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Rupp o opri cu un gest. — Deocamdată e tot aici. Nu-ți face probleme. Îl scoatem noi afară. Dădu să-i întrebe dacă fuseseră împreună în noaptea accidentului. Dar nu voia să pună în pericol alianța lor temporară. Le arătă bilețelul. — Știți ceva despre chestia asta? Ridicară amândoi din umeri. —Nimic. E important, spuse ea. Dar ei negară că ar fi știut ceva. Duane Cain, care dădea înapoi ca racul pe coridor, o strigă: —Ai cumva idee ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]