1,812 matches
-
1, Editura Academiei Române 2000, termenul folosit este de „nomenclatură binară”, acesta este cel mai potrivit. Sistemul de clasificare a organismelor cuprinde următoarele mari unități sistematice: regn, încrengătură, clasă, ordin, familie, gen, specie. Cel care a folosit pentru prima dată nomenclatura binară a fost biologul suedez Carl von Linné (1707 - 1778) în lucrarea Species plantarum (1753) pentru plante, iar în Systema naturae, ediția a X-a, (1758) pentru animale. Metodele anterioare de denumire a speciilor erau extrem de greoaie și erau formate dintr-
Nomenclatură binară () [Corola-website/Science/300001_a_301330]
-
în lucrarea Species plantarum (1753) pentru plante, iar în Systema naturae, ediția a X-a, (1758) pentru animale. Metodele anterioare de denumire a speciilor erau extrem de greoaie și erau formate dintr-o înșiruire de nume. Sistemul de denumire folosind nomenclatura binară este simplu de aplicat, ușor de memorat și de folosit. Numele este format din două cuvinte din limba latină. Denumirea unei specii va fi astfel formată din denumirea genului (prima denumire) scrisă cu majusculă, iar a doua denumire este scrisă
Nomenclatură binară () [Corola-website/Science/300001_a_301330]
-
obiectului Sedna, perioada sa de rotație a fost estimată între 20 și 50 de zile, adică o valoare neobișnuit de lungă. Oamenii de știință au presupus că perioada de rotație ar fi încetinit prin impactul gravitațional al unui mare companion binar, similar cu efectele lui Charon asupra lui Pluto. Observații ale Telescopului Spațial Hubble în martie 2004 nu au permis să fie identificați sateliți. Măsurători ulterioare făcute de la telescopul MMT au sugerat o perioadă de rotație de 10 ore, tipică pentru
Sedna () [Corola-website/Science/316078_a_317407]
-
atmosfera acesteia a fost depresurizată. Folosind costume spațiale, călătorii intră într-o bibliotecă în care găsesc coordonatele tuturor planetelor spațiene, care constituie o sferă având Pământul în centru. Două stele par a se potrivi locației, una constând dintr-un sistem binar care posedă o planetă locuită, iar a doua fiind necartografiată. După ce scapă de un mușchi letal - a cărui transportare pe alte lumi ar fi fost un dezastru pentru acestea - grupul pornește spre sistemul binar. Acesta se dovedește a fi Alpha
Fundația și Pământul () [Corola-website/Science/314930_a_316259]
-
locației, una constând dintr-un sistem binar care posedă o planetă locuită, iar a doua fiind necartografiată. După ce scapă de un mușchi letal - a cărui transportare pe alte lumi ar fi fost un dezastru pentru acestea - grupul pornește spre sistemul binar. Acesta se dovedește a fi Alpha Centauri și conține urme de colonizare datând cu multe milenii în urmă. Există o referință la evenimentele din "O piatră pe cer", din care rezultă că restaurarea solului terestru a fost abandonată și, ulterior
Fundația și Pământul () [Corola-website/Science/314930_a_316259]
-
1983 Conținutul ideatic în muzicologia clujeana interbelică", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XV, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Idealuri umaniste în muzicologia clujeana interbelică", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XV, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Categorii binare în creația și recepția muzicală", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XVI, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Structuri acustice în muzică est-europeană și orientala", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XIX-XX, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1986 "Simboluri ale
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
cu mult dincolo de orbita Roche. Grosimea lui neobișnuită lasă să se creadă că ar fi rezultatul degazării vulcanice recente a satelitului Enceladus, cristalele de gheață produse astfel difuzându-se din ce în ce mai mult pe măsură ce se îndepărtează de satelit. Într-un sistem stelar binar, un lob Roche este regiunea din spațiu în care particulele sunt legate gravitațional de una sau de alta dintre cele două stele. <br> Aceste două regiuni, fiecare formând o „lacrimă” care înconjoară una dintre stele, se întâlnesc în Punctul Lagrange
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
bazată pe logica booleană cu puțin timp înaintea lui Shannon, în 1935, dar prima publicare a rezultatelor lui Șestakov a avut loc în 1941, după publicarea tezei lui Shannon. În această lucrare, Shannon a demonstrat că algebra booleană și aritmetica binară pot fi folosite pentru a simplifica aranjamentul releelor electromagnetice utilizate pe atunci în comutatoarele liniilor telefonice, apoi a realizat și abordarea inversă, demonstrând că este posibil să se folosească aranjamente de relee pentru a rezolva probleme de algebră booleană. Exploatând
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
Jupiter, unde s-a estimat existența a peste 750.000 asteroizi mai mari de 1 km, precum și a milioane de asteroizi mai mici. Unii au luni ce orbitează în jurul lor, sau se găsesc in perechi co-orbitare cunoscute și ca sisteme binare. Recent s-a descoperit că planetele pitice întâlnesc orbitele planetelor, de la Mercur la Neptun - cu sute de obiecte transneptuniene ("Trans Neptunian Objects", TNOs). Termenul de "asteroid" se folosește pentru a caracteriza un grup de corpuri cerești ce orbitează în jurul Soarelui
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
variabile cefeide. Deși mai multe stele erau deja cunoscute a varia în magnitudine aparentă, Goodricke a fost primul care a propus un mecanism pentru a explica acest lucru. El a sugerat că Algol este ceea ce este acum cunoscut ca o binară eclipsatoare. El a prezentat descoperirile sale la Royal Society în mai 1783, și pentru acest lucru, Societatea i-a acordat Medalia Copley pentru acel an. El a fost ales membru al Royal Society pe 16 aprilie 1786. El nu a
John Goodricke () [Corola-website/Science/337283_a_338612]
-
4 ori mai mare față de valorile normale. Spre deosebire de testele cutanate, ale căror rezultate pot fi interpretate subiectiv, gen «da», «nu», «dubios», testele serologice dau rezultate cantitative, cu posibilitatea de a calcula statistic pertinența testului, sensibilitatea și specificitatea (testele de calcul binar „2x2", sau curba ROC (). Pe baza unor studii pe un mare număr de analize testele serologice dau o sensibilitate de aproximativ 70.8% și o pozitivitate predictivă de 72.6%. Analizele de laborator hematologice ALCAT (, http://www.alcat.com/aboutus
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
timpul pornite, rotite și oprite. Greutatea părților mobile limita viteza cu care puteau fi efectuate asemenea operații și, deci, și rata de execuție a calculatoarelor. însă aceste probleme au fost eliminate o dată cu introducerea calculatoarelor electronice, în anii 1940. Folosind numere binare - un sistem de numărare bazat pe numere luate două câte două - electronii care se deplasau în circuite îndeplineau sarcina efectuată anterior de părți mecanice. Viteza cu care funcționau calculatoarelor a arătat că începuse o mare revoluție în tehnologie. Cu mulți
Adunare () [Corola-website/Science/306596_a_307925]
-
recunoscute ca fiind asemănătoare ca formă. Unicitatea vidrelor de mare, lipsa datelor paleontologice și, prin urmare, numeroasele conflicte de opinie privind clasificarea taxonomică a vidrei de mare au adus cu sine o mare varietate de denumiri ale ei în nomenclatura binară, formulate de diferiți cercetători: Enhydra lutris (Linnaeus, 1758) după Vidrele de mare sunt cele mai mari reprezentante ale familiei mustelidelor și singurele animale întru totul marine din această familie. Ele posedă un șir de particularități morfologice unice, care au contribuit
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
În afară de acestea, mai mulți specialiști consideră că este necesar a diferenția vidra de mare obișnuită de pe insulele Comandorului de cele din Kamceatka și insulele Kurile. Pentru vidra de mare de Kamceatka au fost propuse două variante de denumiri în nomenclatură binară: "Enhydra lutris gracilis" (Bechstein, 1799) și "Enhydra lutris kamtschatica" (Dybowski, 1922). De asemenea, este întocmită o listă a celor mai pronunțate deosebiri dintre cele două subspecii, nefiind de altfel recunoscută ca încă o subspecie de alți cercetători. Confuzia creată în jurul
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
care s-au dezvoltat în barocul mijlociu au înflorit și au devenit tot mai diverse. Concertele, suitele, sonatele, concerto grosso, oratoriile, opera și baletele s-au bucurat de succes în toate țările. Formele lucrărilor erau în general simple, cu forme binare repetate (AABB) sau forme tripartite simple (ABC), formele de rondo fiind foarte frecvente. Aceste scheme au influențat și compozitorii ulteriori. Antonio Vivaldi a fost unul dintre cei mai importanți reprezentați ai barocului târziu. Născut la Veneția în 1678, și-a
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
care permitea deci un set de 32 de instrucțiuni cablate) și o singură adresă, pe 10 biți. Unitatea aritmetică și logică, ("dispozitivul aritmetic") dispunea de registrul acumulator ("sumator", S), care avea 31 de biți. El putea stoca fie un număr binar subunitar de 30 de biți precedat de semnul pe un bit, fie două instrucțiuni de 15 biți (intercalate, întâi cele două părți de comandă, apoi cele două adrese), fie 6 caractere, fiecare pe 5 biți. Pentru operațiile de înmulțire și
MECIPT () [Corola-website/Science/301553_a_302882]
-
stins valoarea „0”. Introducerea programelor (instrucțiunilor) și a datelor se făcea cu cu 5 coloane, citită cu un cititor de bandă provenit de la un teleimprimator. Pentru a evita conversiile, perforarea benzii nu se făcea în codul teleimprimatoarelor, ci direct în binar, o perforație corespunzând valorii „0”, iar lipsa ei valorii „1”. Lățimea benzii fiind de 11/16" (17,46 mm), rola încăpea perfect în cutiile pentru bomboane „CIP”. Cititorul de bandă era mecanic, ceea ce uza repede benzile de hârtie, astfel că
MECIPT () [Corola-website/Science/301553_a_302882]
-
pseudocod aspectul instrucțiunilor era în acest caz: Această abordare optimiza operațiile de perforare, dar era incomodă pentru introducerea informației de la comutatoare (o activitate curentă), motiv pentru care operatorii (care erau de fapt și programatorii) preferau sistemul octal, în care cifrele binare erau grupate pe câte trei biți, grupe simbolizate de cifrele 0 - 7. Cifrele octale se introduceau la comutatoare cu trei degete, activitate care aducea cu cântatul la pian. Sistemul octal a fost preferat chiar și la listarea programelor, motivul fiind
MECIPT () [Corola-website/Science/301553_a_302882]
-
fie produse în cadrul Centrului de Calcul al IPT, iar montarea să se facă la sediul DSAPC. Construcția calculatorului a fost finalizată la sfârșitul anului 1965, calculatorul intrând în exploatare în primăvara anului următor. A fost conceput ca un calculator electronic binar paralel cu virgulă fixă cablată și virgulă mobilă programată, cu o frecvența a generatorului de 1 MHz. Memoria principală era inițial pe un tambur magnetic și avea 4096 adrese, ulterior tamburul fiind înlocuit cu o memorie cu ferite. Viteza de
MECIPT () [Corola-website/Science/301553_a_302882]
-
adrese, ulterior tamburul fiind înlocuit cu o memorie cu ferite. Viteza de calcul era mult mai mare față de cea a predecesorul său, de până la 10 000 de operații/secundă. Acumulatorul avea 37 de biți. El putea stoca fie un număr binar de 36 de biți plus semnul pe un bit, fie 6 caractere pe 6 biți, fie o instrucțiune pe 36 de biți. Zona de adresă, de 12 biți, putea accesa 4096 de adrese de memorie. Instrucțiunile erau cu două adrese
MECIPT () [Corola-website/Science/301553_a_302882]
-
pentru un program simplu), fie un mediu integrat de dezvoltare. Multe limbaje de programare cer ca, după creare, sursa să fie transformată într-un alt format, prelucrabil direct de către calculator, numit de obicei cod obiect, cod mașină sau și cod binar. Acest proces de transformare al codului înțeles de oameni într-unul „înțeles” de calculator poate fi de tip compilare sau de tip interpretare. Programul abstract este un program în formă generală, al cărui studiu e valabil pentru orice program derivat
Program (informatică) () [Corola-website/Science/298772_a_300101]
-
nu din stele. Nebuloasa a fost observată în întreg spectrul electromagnetic, din infraroșu până în raze X. Studiile moderne relevă o structură cu o complexitate aparte, care ar putea fi cauzată în parte datorită materialului ejectat în urma interacțiunii dintr-un sistem binar aflat lângă steaua centrală. Totuși, nu există în prezent evidențe directe cum că steaua centrală ar avea un companion. De asemenea, măsurătorile abundenței elementelor chimice, obținute prin diferite metode, prezintă o discrepanță importantă, indicând faptul că există unele aspecte legate
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
nu ar trebui să emită radiații X de flux ridicat, așadar prezența acestora este într-un fel un mister. Asta ar putea sugera prezența unui disc de acumulare cu temperaturi ridicate, ce ar putea face parte dintr-un sistem stelar binar. Un prim impediment în cadrul studiului nebuloaselor planetare este reprezentat de distanțele acestora, care sunt de obicei neclare. Multe metode pentru estimarea distanțelor până la unele nebuloase planetare are la bază lansarea unor ipoteze, ceea ce conferă inexactitate. Totuși, în perioadele recente, observațiile
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
de până la 1900 km/s, a îndepărtat interiorul bulei interne a nebuloasei, și arată ca și cum bulele au explodat la ambele capete ale nebuloasei. De asemenea se suspectează faptul că steaua centrală a nebuloasei ar putea fi de fapt un sistem binar. Existența unui disc de acumulare cauzat de transferul masei dintre cele două componente ale sistemului ar fi putut da naștere unor jeturi polare, care ar fi interacționat cu materialul ejectat anterior. Cu timpul, direcția jeturilor polare ar fi putut varia
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
în memorie pentru a facilita paralelismul proceselor. În mod normal, compilatoarele analizează codul sursă al programului pentru a depista dependențele între instrucțiuni și date pentru a se realiza o organizare mai bună a secvenței de execuție în fișierele de output binare. Instrucțiunile sunt organizate secvențial însă informația despre dependențe nu este înregistrată în fișierele binare. Numai fișierele binare compilate pentru o mașină cu arhitectură de tip dataflow conțin această informative de dependența între date. În loc de a folosi nume de variabile, un
Arhitectură dataflow () [Corola-website/Science/322877_a_324206]