14,229 matches
-
s-ar putea spune că Platon e, deopotrivă, părintele iconofiliei, căci el pune Eros-ul omului în prim plan, adică impulsul fundamental al sufletului omenesc, care e acela de a vedea, de a-L vedea pe Dumnezeu, de a vedea Binele, de a vedea ceea ce este mai elevat. Or, acest Eros, nu e un sacrilegiu, el este permis... Platon dezvoltă conceptele de Bine, Frumos, de Lumină; Aristotel îi continuă ideile într-un mod, să-i spunem, mai științific, adăugând concepte ca
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
secolului". Printre titlurile importante: Istoria și experiența Eului, Educația și societatea în Rusia, A fi rus în secolul al XIX-lea, Originile intelectuale ale leninismului (tradusă în 1993 la Editura Humanitas), Confuzia limbilor (tradusă în 1992 tot la Humanitas), Falsificarea binelui, Soloviev și Orwell, Imaginea interzisă. O istorie intelectuală a iconoclastului (tradusă în 1996 la Humanitas), Nenorocirea secolului (tradusă în 1999 la Humanitas) etc. Premiat de Academia Franceză cu Marele Premiu pentru Eseu și cu Premiul pentru Istorie, Alain Besançon a
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
în cazul unui film, cu cît ecranul e mai mic, cu atît se pierde mai mult! Filmul francez in competiție care s-a bucurat de cel mai mare succes la Cannes s-a numit Harry, un prieten care-ți vrea binele (de Dominik Moll, n.1962, aflat la al doilea film). O comedie neagră, care nu i-ar fi displăcut nici lui Hitchcock. În viața banală a unui tînăr intelectual (profesor, bani puțini, rutină, copii mici etc.) irumpe un uitat fost
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
propriul nostru copil iar femeia îndurerată cu care ne satisfacem poftele cele mai josnice e sora sau mama noastră! Un politician liberal făcea un apel plin de patetism, invitându-l pe Ion Iliescu să se retragă din cursa prezidențială. Spre binele țării, sublinia fruntașul liberal. Profundă greșeală tactică. Un om ca Iliescu, pentru care ostilitatea e la fel de vitală ca acvariul pentru peștele decorativ, nu putea găsi un argument mai puternic să continue lupta pentru Cotroceni. Pentru că, am observat, comuniștii români sunt
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
ele să prevaleze, la un moment dat, asupra demersului apărătorilor lui Babu. într-o societate bolnavă de non-comunicare, cum e societatea românească, găsesc mult mai potrivit să punem argumentele pe masă și să le disecăm cu calm, pentru a alege binele de rău, decât să ne prefacem că problema e fără importanță. Tergiversarea inadmisibilă a procesului asasinilor ar fi putut fi explicată la un moment dat (cine știe?) exact prin argumentele care circulă deocamdată în subterană. Și anume, ca totul să
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
de personalitate a primarilor CDR-iști. Poate și uriașului eșec reprezentat chiar de actualul primar general, Viorel Lis, om cu biografie sentimentală demnă de o telenovelă și care a fugit din PNȚCD pentru a obține voturi personale, în calitate de făcător de bine al urbei. Bucureștiul, care părea la alegerile locale de pînă acum afacerea din capul locului cîștigată de CDR, a devenit obiect de schimbare. Ar fi stupid să considerăm Capitala, azi, un oraș care s-a vopsit în roșu fiindcă dl
Votul bucureștenilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17065_a_18390]
-
Augustin Buzura, care, conducând instituții, fiind mereu prezenți în viața publică, fac în mod inevitabil și "compromisuri". Este o nedreptate. Mâna pătată de ulei ars a mecanicului care repară mașina este, din punct de vedere moral, la fel de curată ca aceea bine spălată a unui eventual privitor. Dacă nu cumva mai curată. Gheorghe Grigurcu, Amurgul idolilor, București, Ed. Nemira, 1999. 448 pag.
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
Mircea Mihăieș Argumentul cel mai solid că nu există nici un fel de preocupare sistematică pentru soarta țării e inexistența oricărui interes pentru ceea ce se numește "binele public". Departe de a fi un concept idealist, cum l-ar putea interpreta puriștii de varii culori, "binele public" e o noțiune absolut legitimă în lumea contemporană. Nici adepții cei mai entuziași ai globalizării nu se sfiesc să pună înainte
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
cel mai solid că nu există nici un fel de preocupare sistematică pentru soarta țării e inexistența oricărui interes pentru ceea ce se numește "binele public". Departe de a fi un concept idealist, cum l-ar putea interpreta puriștii de varii culori, "binele public" e o noțiune absolut legitimă în lumea contemporană. Nici adepții cei mai entuziași ai globalizării nu se sfiesc să pună înainte "binele societății" căreia îi aparțin. O "globalizare" din care nu ai nimic de câștigat e o contradicție în
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
public". Departe de a fi un concept idealist, cum l-ar putea interpreta puriștii de varii culori, "binele public" e o noțiune absolut legitimă în lumea contemporană. Nici adepții cei mai entuziași ai globalizării nu se sfiesc să pună înainte "binele societății" căreia îi aparțin. O "globalizare" din care nu ai nimic de câștigat e o contradicție în termeni. Doar naționaliștii bătuți în cap și demagogii fără scrupule văd în mondializare un pericol mortal. Un pericol există, firește: și anume, ca
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
naționaliștii bătuți în cap și demagogii fără scrupule văd în mondializare un pericol mortal. Un pericol există, firește: și anume, ca minciunile, incompetența și frauda să iasă rapid la suprafață, plutind deasupra apei ca firele de paie putrede. în România, "binele public" se identifică, matematic, cu setul de valori ale grupului aflat la putere. Dacă până în 1996 se vorbea mai puțin de "interesul de partid" (probabil un reflex de apărare, după deceniile de urlete țâșnind din trompetele partidului unic), după 1996
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
și grupuscule obsedate de îmbogățire și de jefuirea sistematică a țării. Egoismul și cinismul de partid au transformat România într-un șvaițer în care găurile sunt din ce în ce mai mari, iar brânza din ce în ce mai împuțită. A vorbi într-un astfel de context de "binele public" riscă să te transforme într-un prostănac și într-un naiv care nu știe pe ce lume se află. împărțirea demagogică în dreapta și stânga a unor politicieni și partide ce n-au decât un scop - dobândirea frauduloasă, imediată și
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
Mă întreb ce rol vor avea politicienii după ce se va desăvârși ruina și când nu va mai fi nimic de șterpelit din halele uzinelor și din hambarele I.A.S.-urilor. Am să dau un exemplu mărunt, dar care demonstrează că "binele public" e nu numai o sintagmă disprețuită, dar că înșiși oamenii lucizi cad în capcana diverselor ideologii anti-meritocratice, nemaivăzând pădurea din cauza copacilor. Am scris de nenumărate ori (și n-am fost singurul) că una din puținele șanse de afirmare a
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
a fractalilor, așchiilor întregului și a pierderii centrului în lumea noastră agitată și derutată. Cum cred cu tărie în Providență, deci într-un plan supraomenesc, divin, într-o ordine ascunsă a universului, cred și într-un Paradis, unde virtuțile și binele făcut au răsplata lor, după moartea noastră aici, care e începutul unei alte vieți. Amintirea Paradisului: nu iluzorie fugă de imediat și din imediat, ci vocația de a-l regăsi în frumusețea trecătoare a lucrurilor și a sentimentelor din apropierea noastră
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
lumea din jurul nostru. Sfântul Francisc are binecunoscutul Imn al Fratelui Soare, sau lauda creaturilor, a elementelor, dar și a omului păstrător al demnității credinței și frumuseții, pentru că descoperă Iubirea infinită din care și prin care există lumea. Simțurile exultă descifrând binele și înțelepciunea, nu bucurându-se în sine, în "infinitul rău", baudelairian, depășind, deci, senzualitatea propriu-zisă, patima pentru "fructele terestre", întrezărind dincolo de lacrimi, ca Francisc, aproape orb când a compus imnul, transcendența ca frumusețe. În fața luminii care îl "sigila" fizic în
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
în propozițiile retezate, concentrate, fixându-și limite ca și cum febrilitatea condamnă locvacitatea, o deposedează de vrajă. Comunismul și fascismul au practicat un itinerar respingător: prea mult Rău, un Bine obosit, ca atare lesne de înlăturat. Veșnic instabil și dizarmonic, Răul rezervă Binelui un regim de irealitate, destrămat în propriul suport. De aici sunetul aparte, zbuciumat-circumspect al romanului în discuție. Stațiunea poate fi înțeles ca roman premonitoriu. . Ca să întărească nota e des invocată titulatura de "Cronică infamă", acel tratat despre blestem, despre o
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
și externă - s-ar îmbunătăți ca prin miracol. Dar cine are timp de astfel de fleacuri, când însuși ambasadorul iliesciano-constantinescian, Geoană, nu pare a ști decât socoteala game-urilor de la meciurile de tenis pe care urmează să le piardă spre binele țării. Până atunci, în Dupont Circle flutură, deasupra elegantului Centru cultural Petöffi, ca un fel de zâmbet ironic adresat și patrioților valahi de mucava ce se întâmplă să treacă pe acolo, doar steagul maghiar.
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
l-au îndepărtat pe Cicero de treburile cetății, el s-a dedicat filozofiei pentru a-i deprinde pe concetățenii săi cu această disciplină inventată de greci. În fapt, el nu este creator de filozofie, ci în scrieri precum Despre supremul bine și supremul rău, Despre destin, Despre îndatoriri etc., el popularizează la Roma ideile pe care autori greci celebri, precum Platon, Aristotel, Epicur, și alții le-au formulat și pus în circulație. De altminteri, el însuși recunoaște acest fapt: "Mă vei
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
floră înnebunește în serele-ospicii, totul fiind îngăduit "întru surparea trunchiului Ființei" (Cărțile junglei de asfalt). Evident, amoralitatea își pune pecetea pe această rezervație a zădărniciei care e universul transpus în "limbajul spaimei", în "dialectul groazei", inspirate de el însuși. "Efigiile Binelui și Răului s-au șters de pe monezile date la topit" (ibidem). Or, indistincția dintre Bine și Rău ce înseamnă altceva decît o biruință a Răului? Dan Damaschin: Cartea expierilor, Poeme (1975-1995), Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București, 1996, 176 pag
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
este de "șantier" - scrisul ca un atelier de observație continuă, de descifrat semnele lunii, ale vieții însăși, mai puțin capabil de a structura o realitate. Nici nu poate. Așa cum același gând poate liniști și neliniști în egală măsură, cum "libertatea, binele și răul (co)există în același timp în fiecare om, misterul existenței nu poate fi descifrat. Scrisoarea pe care scriitorul o scrie lui Dumnezeu se încheie astfel: Sunt și nu sunt fericit. Îți mulțumesc, Doamne". Iustin Panța - Manual de gânduri
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
a luat un avînt, pentru a denigra tot ce e românesc, pentru a face să se creadă peste tot locul că ce e românesc e depravat și înrăutățit și stricat... Un artist, un poet trebuie să iubească adevărul, frumosul și binele; el nu este și nu trebuie să ia elementele rele din societate și a le prezenta ca tipuri care înfățișează națiunea sa proprie, pe care cu intențiune o ponegrește și astfel o face de-și pierde iluziunea și speranța... Dl.
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
rău fără să păcătuiască. Perversitatea, viciul adevărat și tragic nu sunt cu putință decît acolo unde, printr-o îndelungată și profundă constrîngere morală și religioasă, s-au putut forma acele duplicități și conflicte din care se naște conștiința complicată a binelui și răului moral. O lume care să fie mai ignorantă în această știință decît lumea în mijlocul căreia a creat artistul Caragiale ar fi, cred, greu de găsit în cuprinsul societăților istorice". Tocmai în 1935, Pompiliu Constantinescu, reflectînd și punînd în
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
limitelor impuse de Transcendență și a exigențelor nelimitate ale acesteia cărora nu li se poate răspunde, dovedește că omul se află veșnic în situația de a percepe plusul de suferință și de moarte din lume, de a risca să cunoască binele și răul cu prețul căderii și de a căuta iarăși și iarăși o rațiune de a trăi". Ideea "suferinței inocenților" (obsesia lui Ivan Karamazov) este tratată pe larg în carte, pornindu-se de la Iov și de la suferința lui imposibil de
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
unei lumi a subiectului față de obiectivismul antic; în timp ce aici spiritul lipsește". Relația românească cu lumea, continuă Noica, nu e bizuită pe bunătatea rațională, ci pe milă. Această milă e doar "faptă a exilatului", adică o stare umorală puțin semnificativă. În contrast cu "binele apusenilor", care impune lumii "spiritul, conștiința morală, imperativul", ea ar rămîne fără consecințe care să-i depășească efemerul, s-o integreze într-o conștiință articulată: "Pe linia milei (creștinismul), va putea regăsi acțiunea, dar nu actul moral, și cu atît
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
decît spre aceste mari probleme. De oriunde ai pleca, la același fond ajungi pînă la urmă. Or, însuși efortul persistent - și, eventual, inadecvat - de a face ca aceste teme eterne ale filosofiei (moartea, nemurirea, Dumnezeu și cunoașterea Lui, constituția lumii, binele, absurdul, nimicul) să devină, din probleme filosofice străine (aparținînd altor tradiții de gîndire), problemele gîndirii tale - și mai cu seamă nu într-un mod artificial și mimetic, ci în chip sincer și autentic -, ei bine, însuși acest efort are o
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]