1,252 matches
-
Marea Neagră plin ochi cu linia ferată pe el, pe noi, peste port și corpurile fabricii de ciment, umflăturile de deal pe șiruri de becuri, zi străvezie în inima deplasării caldă, dormi în frig, dunga de albastru, orice abordare e bună, bisericuță de Dobrogea albă, transportul inflație de punți spre mare, cîmpuri de case pitice și păcatele colective Constanța, pelteaua om întinsă pe sol în minilogica ei urbanistica, măsură de viață în pori de microelemente. Joi, 20 aprilie, ora 9,32, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mers calea ferată, sensul de mers șoseaua, grilaj la axa drumului apa, Piatra Neamț "Petrotrans" cutia camionului, tricolor în băț pe buza stîncii la cabană nouă, brad zdrențe de nori, Mureșul să se repeadă în rambleu, sugrumă pe zimți zările brad, bisericuță nouă în lemn, omul oile, pînă la urmă casele, imaginarul antropic și trenul în curgerea apei, pescar la undiță, km 199+6 piatra bisericii, boltă pe centrul navei, boltă de altar, pronaosul cu două turle, Stînceni fentează Mureșul, umblă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
apuseană, Bogdan întemeietorul albului strălucitor, "Oficiul Național pentru Refugiați. Locația Rădăuți", îi țin în garnizoană, Sfîntul Gheorghe ucigînd balaurul peste lemn și acoperișul de șiță, căruță de Satu Mare, comuna apropiată, Așezămîntul de copii "Sfîntul Ierarh Leontie de la Rădăuți" vile în jurul bisericuței, oază incinta, Bădeuți inflație de parcelări, rămînem în Rădăuți prin călcare de extravilan, biserica albă intersecție cu arhitectura locală, biserica Milișăuți același viraj, clopotnița în lucru, corp alb casa adventiștilor, DN 2 DN 2H intersecție, civilizația șoselei o face oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu depresiunea, la CFR rambleul de coastă, șoimul zvîcnit din brazde se lasă iar, nesigur cîmp fără om, în spate munte de exclusivități estetice, nu mai nimerești aterizînd în fapta ce ți se cuvine, stația Siculeni din satul Ciceu, tricolorul bisericuței ortodoxe tot coloritul ficțiunii, metodele constitutive Miercurea Ciuc, prea sigur limbajul primitivității, dezleagă convenții delimitările în spațiu, geamul pe primul peron efect de gară în timpul provincia, desface ritmul călătorul, cîte stații sînt pînă la Timișoara! te-a rugat să mi le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de 70 de ani și te piepteni de față cu toți! km 227+9 "oprește la lumina roșie!" MS 10 DTU Dacie vișină putredă, fotbal în marcaje cu rumeguș, de la nori în sus au uns cu brumă, halta Borzia bîrne, bisericuță în lemn, în limbajul gata vorbit muntele ruginiul frunzelor arde solul Hercule jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, "Crina Tex SRL Bar" Răstolița, reclama concurentă poeticii, brazi ușile de evacuare în rugină joacă nenumărate, nu ia foc nimic neregenerabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vrejurile din coada tractorului, prezentul întîrzierea în uitare. Ora 13,56, în personalul Războieni Brașov, la Valea Strîmbă, din ce spui alegi credința, "Dolomită Voșlăbeni", mestecenii țepi între foioase-rășinoase, pădure-parc stațiunea Izvoru Mureșului, mă bucură ca fata, Cîrțani "Rompetrol", Siculeni bisericuța din Ciceu, "dolomită", "sare Dej". Ora 15,40, în personalul Miercurea Ciuc Mărășești, în stația Miercurea Ciuc, vorbele capete retezate, tăcerea lungă cît îi trebuie, cu catedrala Șumuleu Maica Domnului, n-ai cum să le legi, s-aleagă ce s-o alege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
altadată, nu a mai rămas decât o frumoasă ruină din ceea ce a fost, judecând după dimensiunile ei, o poartă de intrare într-o clădire importantă desemnată astăzi ca "Arco degli Argentari". La marginea pieței de altădată se înalță acum o bisericuță, Chiesa San Giorgio di Velatro, și la stânga, pe peretele peronului de intrare în lăcașul de rugăciune, se află o statuie plată din marmură albă reprezentând un cap de monstru rânjind cu gura larg deschisă. Statuia poartă numele de "Bocca della
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
este un gentleman care minte în străinătate întru beneficiul țării sale" în cazul meu nu se aplică... Însă un episod întru totul amuzant ne-a rezervat întâlnirea cu vânzătorul de suveniruri romane instalat cu taraba lui la doi pași de bisericuța "gurii adevărului". Acesta, un bărbat cam înaintat în vârstă, ne-a auzit, trecând pe lângă el, vorbind ebraică, m-a prins de mânecă cu mâna dreaptă, iar cu stânga a scotocit sub cămașă ca să scoată la iveală un Magen David care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
au fost zidită de Isac Balica hatmanul.” Vezi, dragule? Grigorie Ghica voievod îl consideră ctitor pe Isac Balica și nu pe Melentie, deși Gavril Movilă voievod îl trece pe Isac doar printre cei care au pus umărul la terminarea micii bisericuțe Galata de Gios. - Cum văd eu, neamul Movileștilor și-a unit puterile și a făcut fapte demne de laudă. Acestea se văd din zapisul făcut de Miron Barnovschi Moghila voievod la 2 apr. 1628 (7136), prin care întărește mănăstirii Balica
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
departe casele din „Târgul Vechi” ce au fost ale lui Iacov cizmarul. - Cum văd eu, dragule am și început să vorbim despre ctitorul mănăstirii Hadâmbul. Si asta mă bucură. Pentru început lasă-mă să-ți spun ce scrie în pisania bisericuței lui Hadâmbul: „Cu voia Tatălui și ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a făcut această biserică dumnealui Iane Hadâmbul în pădurea Iașilor, Dealul Mare...în zilele lui Io Ghica (Gheorghe) vodă în anul 7168 (1659), sept.8.” - Imi amintesc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
articol istoricul, spune: „A fost aici pe vremuri o biserică de lemn, în acest codru care se zice <<al Iașilor>>, fiindcă mergea până în preajma orașului.” In final, spune Iorga: „Ce bun loc de școală ar fi acesta!” - Avea dreptate savantul.Bisericuța - privește la ea, mărite Spirit - este o bijuterie din piatră înconjurată de ziduri cu turnuri pe colțuri închipuind o mică fortificație. - Să intrăm înăuntru, curiosule, unde ai să vezi Icoana Maicii domnului făcătoare de minuni... - Când a fost zidită de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
un zapis din 7 feb. 1659 (7167), în care se spune: „Noi Gheorghie Ghica voievod ...Adică domnia me m-am milostivit și am miluit pre sluga noastre, pre Iane ce au fost chelar, cu un loc să-și facă o bisericuțe în Dealul Mare, ce este în ținutul Iașilor, iar dacă vă face bisericuțe să o închine la Ierusalim.” - Eu zic să ne întoarcem, mărite Spirit, la zapisul din 18 ian.1658 (7166), care spune: „Adică eu, Irina, fata Neagului a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Ghica voievod ...Adică domnia me m-am milostivit și am miluit pre sluga noastre, pre Iane ce au fost chelar, cu un loc să-și facă o bisericuțe în Dealul Mare, ce este în ținutul Iașilor, iar dacă vă face bisericuțe să o închine la Ierusalim.” - Eu zic să ne întoarcem, mărite Spirit, la zapisul din 18 ian.1658 (7166), care spune: „Adică eu, Irina, fata Neagului a sulițașului, și cu soru-mea Drăgana, și ficiorii mei, cu nepoții Neagului sulițașul...scriem
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
într-un spital din sudul Basarabiei, în octombrie a aceluiași an. Toate imaginile apărute în fața lui Săndel, sunt aducătoare de amintiri din anii anteriori. Acum multe din ele sunt imagini triste, aducătoare de lacrimi pe obrazul lui de adolescent. Iată bisericuța, acest mic lăcaș de rugăciune și de odihnă veșnică al unor oameni care, poate, au avut păcatele lor și de care a sperat, cu credința în Dumnezeu, să le fie iertate, ridicând acest edificiu spre închinare și pomenire a sufletelor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
reală, pe de o parte, și lumea-nchipuirii, pe de altă parte; pendulând de la una la cealaltă, acest capitol le așază într-o coincidentia oppositorum, în așa fel încât să poată fi relevante. Imaginea satului natal, casa părintească și incinta, bisericuța și țintirimul, codrii Baisei și izvorul, lacul și insula cea verde sunt văzute și analizate ca topoi esențiali ai copilăriei ipoteștene a poetului. Demersul acesta are drept țintă depășirea locurilor comune din analizele care au precedat, și, recurgând la citate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
buciumului care sună cu jale15. Jos, deasupra pârâului Loieștilor, valea-i în fum, iar spre tării nourii curg, raze-a lor șiruri despică 16; pe șesuri, norii sunt lungi...17 Ceva mai în spate, spre stânga, cuminte și discretă stă bisericuța familiei, amintită în proza poetului: țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. [...] Era multă și clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negri, gratiile de la capela noastră, cu vârfurile aurite, străluceau și vântul atingea de clopot... clopotul abia atins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
rana. Mai greu, probabil, i-a fost Ralucăi, singură acasă cu gândurile și cu sensibilitatea ei extremă, însă tinerețea i-a dat puteri să reziste. Deocamdată. Jalea copilului Mihai era cu atât mai mare cu cât cimitirul era aproape, în spatele bisericuței, ca și azi. Cât de legat a fost el de Ipotești, încât a făcut de două ori drumul pe jos de la Cernăuți, e greu de închipuit; acum simțea însă că trebuie să fugă de aici. Se angajează, deci, sufleor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
1909 de către Jean Bielig, care-i va face o fotografie și lui Eminescu, la 37 de ani, la Botoșani (ultima fotografie a poetului). Fotograful a fost adus cu birja de către boierul botoșănean Teodor Goilav, special pentru a fotografia casa, apoi bisericuța cu mormintele și, în sfârșit, clopotnița străjuită de cei doi tei. Aceste fotografii au fost făcute în aprilie și au apărut reproduse în Omagiu lui Mihai Eminescu, volum editat sub îngrijirea lui Corneliu Botez, în același an. A doua fotografie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
actului de donație, au respectat cererea de protecție a materialelor semnalată în aceeași revistă. Nici în 1926 nu se schimbase nimic. Tot din Revista Moldovei aflăm că la Ipotești casa [...] a fost dărâmată de-a binelea, iar mormintele părinților [...] lângă bisericuța spartă și gata să închine steagul, sunt complet părăsite și acoperite cu bălării 52. La comemorarea a 37 de ani de la moartea poetului, căpitanul A.I. Gheorghiu se întreaba: este aceasta o comemorare? Nu ! ci un prilej de a dovedi câtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un număr de 60 de carnete, în valoare totală de lei 50000, rugându-vă să binevoiți a dispune ștampilarea [...] și a interveni la Ministerul de finanțe pentru scutire de taxă, având în vedere scopul ce-l urmărim reclădirea deocamdată a bisericuței din satul Ipotești 73. Se reține faptul că el cerea toate acestea pentru reclădirea bisericuței din [...] Ipotești. Însă, în aceeași zi, prefectul trimite o adresă și Ministerului de Finanțe, înregistrată cu nr. 9077, tot pentru scutire de taxe și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
binevoiți a dispune ștampilarea [...] și a interveni la Ministerul de finanțe pentru scutire de taxă, având în vedere scopul ce-l urmărim reclădirea deocamdată a bisericuței din satul Ipotești 73. Se reține faptul că el cerea toate acestea pentru reclădirea bisericuței din [...] Ipotești. Însă, în aceeași zi, prefectul trimite o adresă și Ministerului de Finanțe, înregistrată cu nr. 9077, tot pentru scutire de taxe și pentru ridicarea așezămintelor de cultură, construcția bisericei, a școalei și a unui muzeu la Ipotești; tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
recitări, cântice, iar apoi o procesiune la Ipotești, cu elevi, armată și destul popor, căci depărtarea satului de oraș e de vreo 8 km. Am văzut halul în care se află casa părintească a poetului, nelocuită și în parte dărăpănată, bisericuța amenințată cu distrugerea, căci ploua în ea, mormintele părinților și celor doi frați în complectă părăsire, cu ostrețele stricate și acoperite de buruieni. Într-un cerc de prieteni, fără nici o nuanță politică, am socotit, că o festivitate ca cea săvârșită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
constituit un comitet, al cărui președinte am fost, cu scopul de a face din umilitul sat un punct de atracție pentru cei ce prețuiau pe genialul poet. Astfel s-a alcătuit un program de lucru, care cuprindea: repararea casei, repararea bisericuței, amenajarea mormintelor, zidirea biserici demne de un punct de atracție, un local de școală, îngrădirea terenului, unde urma să se facă toate, căci total era paragină și vitele și paserile sătenilor hălăduiau peste acest loc sfânt. Așezarea într-o adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cărți și am făcut o bibliotecă, cu cărți căpătate de la Casa Școalelor, Ministerul Instrucției, autori și donatori particulari, care au fost solicitați. În una din camere s-a instalat învățătorul satului, ca un custode al casei. S-a reparat apoi bisericuța, s-a curățat cimitirul, amenajându-se mormintele familiei cu ostrețe de fier și inscripțiile necesare. S-a purces apoi la îngrădirea locului pregătind un mic parc cu tei, brazi, mesteacăni. Locul fiind ridicat s-a făcut și o fântână pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dar pe care le regreta. În al treilea rând, trebuia renunțat la praful de piatră de pe pereții exteriori, care erau doar văruiți, așa cum îi vedem în toate cele patru fotografii-document. În filmul lui Octav Minar din 1919, și casa și bisericuța apar de asemenea văruite. Prilejul remedierii tuturor scăderilor casei s-a ivit la sărbătorirea a 150 de ani de la nașterea poetului, când, cu fonduri alocate de Ministerul Culturii, casa memorială a fost restaurată și completată în interior cu obiecte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]