1,717 matches
-
diferența în aceste veacuri de apogeu cultural era o reluare a lecturii clasicilor cu filtre exegetice de alt gen. Exegeza clasicilor era un exercițiu absolut obligatoriu pentru oricine dorea să devină un om cu adevărat instruit, însă în acest exercițiu bizantinul își găsea un teren pentru nuanțarea problemelor care îl chinuiau. In acest mediu intelectual și spiritual are loc o confruntare a două înțelegeri ale „vederii”, pornite în ultimă instanță din lectura aceleiași surse, textele areopagitice. Valaam, un calabrez care venise
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
actul mistic ca pe o unire totală și o completă absorbție a sinelui în Dumnezeu, Apusul cunoaște însă o mistică carnală, în care misticul este trupește unit cu Hristos, așa cum precizează Papademetriou. În spatele celor două orientării spirituale, umaniștii veacului XIV bizantin au văzut miza a două antropologii. Situația era destul de delicată din punctul de vedere al taberei palamite, pentru că se punea problema punerii în discurs a unor experiențe spirituale ce aparțineau unor ini¬țiați și care trebuiau trăite și nu exprimate
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
antropologii. Situația era destul de delicată din punctul de vedere al taberei palamite, pentru că se punea problema punerii în discurs a unor experiențe spirituale ce aparțineau unor ini¬țiați și care trebuiau trăite și nu exprimate. Este cunoscută reținerea pe care bizantinii o aveau în a exprima expe¬riențele cele mai înalte, inefabilul raportului celui mai intim pe care omul îl are în trăirea sa personală cu Dumnezeu. Hesychasmul bizantin avea o lungă tradiție, și nu se pusese până în acea vreme necesitatea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și care sunt personalizate, făcute proprii fiecărei persoane care le experimentează. Deși formularea doctrinară a energiilor necreate aparține unei epoci târzii a istoriei culturale a Bizanțului, ea exprimă o atitudine mai mult sau mai puțin prezentă încă de la începuturile sale. Bizantinii au fost reticenți la orice formă de intelectualism în experiențele cognitive pe care omul le are nu numai în legătură cu suprema Realitate, dar și cu orice alt obiect al cunoașterii, și evoluția spiritualității bizantine a însemnat și o mereu reluată aproximare
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
rol mai puțin important decât intelectul în experiențele ultime de cunoaștere, ba chiar ceea ce le este propriu ca putințe cognitive a jucat un rol major în conturarea unei simbolistici a inefabilului ce însoțește dimensiunea personală a oricărei cunoașteri, care pentru bizantini era așa de importantă. În mod paradoxal, pentru bizantini, teoria cunoașterii are un fundament ce poate primi, cu rezervele de rigoare, numele de empirism. Deși au fost acuzați atât de des de către moderni de o atitudine contemplativă, desprinsă de realitatea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de cunoaștere, ba chiar ceea ce le este propriu ca putințe cognitive a jucat un rol major în conturarea unei simbolistici a inefabilului ce însoțește dimensiunea personală a oricărei cunoașteri, care pentru bizantini era așa de importantă. În mod paradoxal, pentru bizantini, teoria cunoașterii are un fundament ce poate primi, cu rezervele de rigoare, numele de empirism. Deși au fost acuzați atât de des de către moderni de o atitudine contemplativă, desprinsă de realitatea pragmatică, ceea ce a contat în spiritualitatea bizantină a fost
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în spiritualitatea bizantină a fost experiența concretă, cea trecută la fel de mult prin simțuri ca și prin intelect. Nu poți să afli nimic despre orice realitate atâta vreme cât nu ai o experiere concretă a acesteia, și această afirmație era la fel de valabilă pentru bizantini și în cazul cunoașterii lui Dumnezeu. De aceea, orice discurs al cugetării filosofice a fost întotdeauna anchetat și din prisma valorii sale din perspectiva expe¬rienței concrete, cu alte cuvinte în ce măsură un discurs reprezintă o expresie textuală a felului concret
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
pur, ca și modularea imaginatorie a posibilităților paradigmatice ale unei teme filosofice nu prezentau nici un interes pentru gânditorul bizantin (un termen până la urmă impropriu pentru cei ce au făcut cultură în Răsărit). Pentru a evalua mai departe consecințele acestui „senzualism” bizantin ne vom permite să facem o licență lingvistică, speculând o folosire diferită a termenului românesc „cunoaștere”, care în perioada interbelică avea forma de „cunoștință”. Se vorbea la noi între războaie de „teoria cunoștinței”. Dacă Apusul european a căutat, mai ales
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
diferită a termenului românesc „cunoaștere”, care în perioada interbelică avea forma de „cunoștință”. Se vorbea la noi între războaie de „teoria cunoștinței”. Dacă Apusul european a căutat, mai ales de la Renaștere încoace, să obțină o cunoaștere, Răsăritul continentului din vremea bizantinilor și până astăzi a fost preocupat să obțină o cunoștință. Goana după cunoaștere a apusenilor, ce a cuprins mare parte a lumii moderne, înseamnă căutarea cu orice preț a adevărului cu caracter de obiectivitate. Informația cu caracter de adevăr trebuie
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ajungi la putința de a face cunoștință. Omul, în întregul său, trebuie să se facă pe sine apt de a face cunoștință, trebuie să își îndrepte și curățească puterile sale pentru a fi în stare să ajungă la cunoștință. Pentru bizantin, depinde la modul esențial, dacă vrei să obții o cunoaștere adevărată, să începi cu o reorientare interioară de ansamblu, cu metanoia. Este o atitudine asemănătoare, până la urmă, cu ceea ce se întâmplă cu cineva atunci când vrea să facă cunoștință cu o
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
face experiența celuilalt înseamnă o dorință de a-l cunoaște, și această nevoie este împlinită și prin contactul cu mediul în care acela trăiește, cu obiectele ce îi aparțin. Aceasta este încărcătura pe care o au lucrurile, lumea întreagă, pentru bizantin: de semne ale modului de prezență a unei persoane. Desigur, aici referința este mai ales la Dumnezeul Tripersonal, care a făcut lumea ca loc și semn al întâlnirii persoanelor, dar nu mai puțin este implicată și relația interumană în dimensiunea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și relația interumană în dimensiunea sa personală. Astfel poate fi justificată și valoarea pe care evlavia populară, în Bizanț, o acorda locului sau obiectelor care au aparținut unui sfânt. Acele locuri sau obiecte nu aveau ceva magic, ci purtau pentru bizantin semnele și chiar prezența persoanei de care au fost legate. Doctrina cunoașterii așa cum a cunoscut-o spiritualitatea răsăriteană a lăsat urme adânci nu numai în posibilitățile sub care a stat maniera de a face cultură în general, filosofie în special
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
întâmplat în istoria culturală a Apusului, unde Dionisie a fost citit sub o grilă interpretativă ce a exploatat apofatismul naturii, în Bizanț ierarhia a fost o cale interpretativă privilegiată pentru a se articula actul esențial al persoanei: comuniunea, ex-stasisul. Pentru bizantin, dimensiunea participativ ierarhică este esențială ca atitudine în filosofare, consecința fiind că acest spațiu nu a fost cercetat de ispita autonomiei rațiunii. Încrederea exclusivă în puterile raționale proprii, atunci când trebuie să dai o explicație a supra unui aspect al realității
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
filosofare, consecința fiind că acest spațiu nu a fost cercetat de ispita autonomiei rațiunii. Încrederea exclusivă în puterile raționale proprii, atunci când trebuie să dai o explicație a supra unui aspect al realității, este lipsită nu doar de sens, dar pentru bizantin duce la o evidentă îndepărtare de calea pe care se poate obține adevărul. Adevărul este ceva ce se poate obține numai în comuniune, în împărtășirea pe care o primești de la ceilalți, și în primul rând de la revelația Evangheliei și a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
poate obține adevărul. Adevărul este ceva ce se poate obține numai în comuniune, în împărtășirea pe care o primești de la ceilalți, și în primul rând de la revelația Evangheliei și a Tradiției. Venirea lui Hristos pe pământ, Întruparea, este văzută de bizantin și ca întemeierea unei ierarhii pământești, stabilirea unei filiații participative prin care se poate face cunoscut Adevărul. De altfel, schema dionisiană a fost amendată în mai târziu prin ceea ce s-a numit „corectivul hristologic”, adică prin precizarea unei participări în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
doar rolul de argument al autorității, ci mai mult, de înscriere pe o cale, sau mai precis pe calea care înseamnă autentica transmitere a veridicității. Pe de altă parte, orice explicare a articulării realității create nu poate ocoli în explicațiile bizantinului referința la dimensiunea partici- pativierarhică, întrucât pentru spațiul cultural răsăritean numai astfel se poate vorbi de cosmos. În mod paradoxal, cu cât transmiterea ierarhic participativă a Adevărului trece prin mai multe „relee”, prin mai multe experiențe personale de mediere, ceea ce
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
a conturat treptat, și abia în vremea lui Heraclius putem vorbi de o deplină metanoia, de schimbarea completă de atitudine în această problemă. Ba chiar, în anumite chestiuni, precum statutul administrației imperiale, observăm o evoluție conceptuală până în vremea secolului XIV. Bizantinii s-au confruntat din aceste motive cu o necesitate de conștientizare a felului în care era hotărât rolul fiecărui aspect al modului de exercitare al puterii și, mai mult decât aceasta, să teoretizeze satisfăcător motivația sub care stătea acțiunea fiecărei
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
propagande ar face cu greu cunoscută o ideologie în deplinul înțeles al cuvântului. Si totuși această propagandă a existat în forme specifice și cu o reală eficiență. Este vorba de două simboluri care, așa cum dovedesc documentele, erau prezente în conștiința bizantinului de rând și chiar și pentru străini: Palatul imperial (care era mai degrabă un oraș în oraș) și Marea Biserică, Sfânta Sofia. Erau practic simbo¬lurile dimensiunii sacre și celei seculare ale modului de viață bizantin. În ceea ce privește palatul imperial, putem
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
În ceea ce privește palatul imperial, putem aici indica două chestiuni: acesta era locul prin excelență în care era prezent împăratul și apoi era locul din care acesta exercita puterea, mai precis este vorba de două seturi de simboluri care au marcat conștiința bizantinului. Se concretizează un cod simbolic al instituției imperiale ce își găsea în primul rând expresia în ceremonialul audiențelor, apoi de ritualul ce însoțea obligatoriu împăratul în orice deplasare a sa. Celălalt cod simbolic era în legătură cu administrația împăratului, care dincolo de funcțiunea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
i te poți adresa familiar, întrucât el, ca imagine a lui Dumnezeu, trebuie să fie accesibil oricui. Ideologia conturată în jurul figurii împăratului nu se manifesta doar ca o propagandă de sus în jos, ci devenise un model prezent în mintea bizantinului de rând, astfel că ajunsese să fie și un comportament ideologic de jos în sus. Pierderea unor bătălii, o serie de cataclisme ori o sărăcie generalizată erau puse pe seama incapacității împăratului de a-și îndeplini menirea sa de icoană a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de o parte, o libertate supremă de decizie, care, pe de altă parte, este sever limitată de spiritul în care trebuie luată o anume decizie. Atunci când Basileul, întruchipare a legii, lua o decizie ce nu era în spiritul legilor Scripturii, bizantinul ce se considera rob al împăratului, nu se vedea cu nimic obligat să îi dea ascultare. Sunt elemente de care trebuie să se țină seama atunci când este descrisă o istorie a teoriilor despre interpretare, sau o clasificare a modelelor hermeneutice
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
împăratului în vreuna din theme. Insă elementul cel mai semnificativ în această descriere a administrației este că, asemenea instituției imperiale, ea avea în spate o precisă justificare ideologică, ce poate fi circumscrisă în mod esențial conceptului de ierarhie. Însă pentru bizantin ierarhia avea un alt înțeles decât pentru modern, și putem înțelege definirea răsăriteană a concep¬tului identificând textele care au fundamentat-o. De fapt, pe această cale se poate depista principalul suport teoretic a ceea ce numim ideologie bizantină. Să ne
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
funcționarea socială a ierarhiei, precum imitare, împărtășire, participare, măsură, unire. Ideea centrală este că nimeni nu se poate uni nemijlocit cu Dumnezeu, ci este necesară o mediere. În plan secular, medierea este la fel de necesară, întrucât binele social nu înseamnă pentru bizantin nimic altceva decât posibilitatea participării la transcendență, prin cea mai bună cale cu putință. Această viziune socială se vroia, în fapt, o împli¬nire creștină a idealului platonician de orânduire comunitară exprimat în dialogul Republica.) Împăratul nu este nici el
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Deși, începând cu textele renascentiste, omul este pus în centrul preocupărilor filosofiei, această schimbare nu a însemnat însă o ruptură esențială de perspectiva antropologică a scolasticii, punctul comun fiind acela al căutării a ceea ce reprezintă constituția esențială, grundul ființării umane. Bizantinii nu numai că nu au avut preocupări de acest gen, dar au accentuat că omul, așa cum este lumea de după căderea adamică, nu este într-o situație de autenticitate, așa că discursul antropologic trebuie să fie circumspect atunci când este vorba de a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
dar probabil că cea mai interesantă implicare și interpretare după Maxim, el o primește în atmosfera creată de Renașterea bizantină târzie, care a pus față în față două modele antropologice într-o evidentă contradicție: cel hesychast și cel al umaniștilor bizantini din tabăra lui Varlaam, Achindin și Gregoras. Pentru a clarifica atitudinea antropologică bizantină, să urmărim calea interpretativă pe care s-au cercetat semnificațiile sintagmei „haine de piele”. Căderea, potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul, este urmarea încercării adamice de a se crea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]