3,500 matches
-
am luat o Înghițitură din paharul cu apă de pe măsuță. — Aa! Aceea era apa mea. Mi-am simțit obrajii În flăcări În momentul În care am auzit-o pe Keiko Kataoka spunându-mi asta, ca și cum m-ar fi certat cu blândețe, și am fost cuprins de o asemenea rușine, că-mi venea să intru În pământ. Am Încercat să-mi cer scuze, dar nu puteam rosti nici un cuvânt. Nu mai puteam nici măcar să o privesc În ochi. Ce Însemna oare acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spui că Îți vine să mori de rușine, dar cu toate acestea te-ai udat toată de excitare și nu mai reziști dacă nu spui asta cuiva! Ei, poți să spui asta, nu? Keiko Kataoka Începu să-i vorbească cu blândețe fetei, Îndrumând-o cum să satisfacă anumite plăceri carnale ale bărbatului. De exemplu, trebuia să se așeze Într-o poziție În care organele sale sexuale să fie neapărat expuse privirii bărbatului, adică atunci când se afla cu spatele la el, cu picioarele depărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
toate. Vă rog să mă scuzați. În timp ce-și cerea scuze, vocea Îi deveni tot mai ascuțită și izbucni În plâns. Keiko Kataoka Îi făcu vagabondului un semn din ochi, Îndemnându-l să se apropie. Vagabondul o cuprinse cu blândețe pe Noriko de după umeri și o ajută să se ridice, apoi Îi vorbi mângâind-o pe păr. — Noriko, Keiko e secretara mea, de aceea e mai dură cu tine și te ceartă. Nu-i nimic, o să-i cer și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
repeadă asupra penisului bărbatului, așa cum un câine vagabond Înfometat s-ar repezi asupra unui os cu puțină carne pe el. Însă bănuia că nu i s-ar fi Îngăduit așa ceva. Bărbatul Îi Înlănțui umerii cu brațele și o sărută cu blândețe. — Ah! Ce sărut nepriceput, fără pic de rafinament, fără nici măcar o frântură de erotism În el! Nu suport să fiu sărutată În halul ăsta! Ajunge, nu mai vreau! Gata! Ce se Întâmplă cu mine? De ce mă simt așa de ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
presupusă purtătoare este. Modul de întrebuințare al Grădinii seamănă până la confuzie cu regulile vieții monahale: singura diferență importantă rămâne planul de imanență al epicurismului. în afara acestei chestiuni, etica ar putea fi impărțită: reducere a dorințelor, interpretare ascetică a plăcerii, practicarea blândeții și a cumpătării, exercițiul spiritual efectuat în comunitate, egalitarism în izolare, frugalitate și sobrietate, austeritate, sărăcie. De ce ar neglija cineva în așa măsură conținutul gândirii epicuriene și ar face-o să exprime contrariul a ceea ce spune ea de fapt, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
clipa de față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al marii sănătății, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemeni animalelor, doar în dimensiunea imediată a timpului. Epicur cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca să poți apoi s-o iei de la capăt cu îndestularea pântecelui, ne scutește să cercetăm mai îndeaproape: în Grădină, ca și la vila lui Piso, regula sunt mesele frugale. Violența, brutalitatea, cheltuielile nesăbuite nu corespund idealului epicurian, care cere măsură, blândețe și pace. Plăcerea teatralizată de Petroniu nu seamănă deloc cu cea practicată de adepții filosofiei lui Epicur. La o masă organizată pentru a celebra aniversarea nașterii Magistrului - care și-a exprimat dorința în acest sens în testamentul său -, Philodemos mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
consacrate lui Epicur în primele versuri a nu mai puțin de cinci cărți din șase arată ce sentimente contau în edificarea unei prietenii, chiar și atunci când o sută de ani îi despart pe cei doi oameni: admirația, respectul, seducția, fascinația, blândețea, bunăvoința. Și apoi mai există și acea dedicație către Memmius, care ne permite, din nefericire, să descoperim că Aristotel are dreptate în tragica lui constatare despre prietenie... Căci Lucrețiu scrie aceste mii de versuri numai pentru Memmius, Caius Memmius Gemellus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Apăsă pe butonul de serviciu și, ca de obicei, trapa din mijlocul încăperii se deschise lin, iar prin spațiul nou creat apăru din subsol scaunul cu secretara principală bătând la computer. — Noemi dragă, mai odihnește-te și tu, spuse cu blândețe Corodan. Ochii mari, frumoși, saturnieni ai secretarei se întoarseră spre director. — Multzumesc, spuse ea cu simplitate. Corodan continua s-o privească, admirându-i profilul palid, perfect desenat, pieptul plin, specific rasei ei, talia îngustă, de naiadă, linia fin curbată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să fie! se cruci bărbosul. Așa ceva n-am mai văzut! Păi voi n-aveți, ca toți roboții, plăcuțe de platină? — Astea le-avem, cu astea funcționăm, zise comandantul Felix S 23. — Mă și mir cum reușiți, rosti oarecum mai cu blândețe bărbosul și lăsă automatul în jos. Hai, înșurubați-vă. Și doamna? — Eu sunt turnată - răspunse cu demnitate Getta 2 - și nu mă pot desface. — Tot de la Drăgănești? — Tot, minți Getta 2. — Ați găsit ceva? îi întrebă bărbosul pe tovarășii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Pavka, zdrăngănindu-și obiectul. Avea o voce plăcută, baritonală. Cântecul urca încet, ieșea pe hublourile deschise și se pierdea ca o dâră incoloră în urma navei. La sfârșitul melodiei, bărbosul își șterse o lacrimă. Voi ce beți? îi întrebă el cu blândețe pe roboți. — Ulei, răspunse Felix S 23. — Ulei? Avem noi ceva ulei, Toshiro? făcu bărbosul către cel cu ochi asiatici. Acesta, fără o vorbă, ieși din navă și peste puțin se întoarse cu două canistre pe care scria „Shell”. — Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de gânduri ce inima-mi apasă S-a ivit Lumina cu raza ei frumoasă. Cu dorința-n suflet mă simt a ta aleasă! Sunt a ta prințesă în rochie de mătase! Visul copleșește cu al său tablou! Simt a soarelui blândețe și trăiesc din nou. Un chip mă tot privește, zâmbindu-mi mereu Tu apari in față, precum... mândru Zeu. Voalul gândului plutește în lin zbor, Alba pasăre... dispare dup-un negru nor. O lacrimă se scurge în...izvorul ei E
DORINŢA VISULUI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364326_a_365655]
-
din chilie, București, Editura Sofia, 2006, 304 pag., 15 lei; 142. Trollope, J., O altă familie, București, Editura Litera, 2012, 320 pag., 12 lei; 143. Trollope, J., Nurorile, Editura Litera Internațional, 2012, 320 pag., 12 lei; 144. Un chip al blândeții: Părintele Visarion de la Clocociov, Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 2003, 118 pag., 9 lei; (2) 145. Vasile cel Mare(Sf.), Despre post, București, Editura Institutului Biblic, 2009, 52 pag., 7 lei; (2) 146. Vasile cel Mare(Sf.), Regulele mici, București, Editura
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat, cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și a iubirii, războiul este îndemnul celui rău, nu-i dați ascultare. Sufletele voastre pierdute vor fi pe vecie dacă răul și ura le va cuprinde! Au urmat și alte asemenea vorbe fără nici o
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
clasa I. Aici Eminescu se trezește într-un oraș care împăca așa de bine rusticitatea Moldovei de sus cu civilizația occidentală a Austriei meridionale. Locuiește în gazdă la Aron Pumnul, autorul faimosului Lepturariu, foarte mult iubit de copii români, pentru blândețea și răbdarea lui. În 1864 - 1865 , Eminescu este funcționar la Botoșani dar apare iar la Cernăuți ca elev *privatist* și custode la biblioteca gimnaziștilor români, adăpostită într-o odaie veche de Aron Pumnul. În ianuarie 1866, debutează cu poezia * La
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meritele și serviciile aduse creștinismului, Biserica l-a cinstit în mod deosebit, trecându-l în rândul sfinților, împreună cu mama sa, Elena, și numindu-l „cel întocmai cu Apostolii”, atribuindu-i înțelepciunea lui Solomon și blândețea lui David. Referințe bibliografice: 1. Ion Barnea, Octavian Iliescu, Constantin cel Mare, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 27, Bertrand Lançon consideră ca provenea din Drepana, în Bithynia. Există și varianta că provenea din Naissus 2. Constantin The Great
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
dat ție ca să scap de coșmar... Ți-am fost credincioasă... La ce mi-a folosit?”... - Aveți cuvântul, domnule avocat! Vocea tineri judecătoare i-a întrerupt Violetei șirul gândurilor. A privit-o pe aceasta și a fost impresionată de liniștea și blândețea ce-i luminau chipul frumos. Era tânără. Nu trecuse de 35 de ani. Avocatul își susținea pledoaria cu tonalități multiple, bine alese fiecărui moment și cu gesturi largi, teatrale. Brațul drept i se ridica măsurat și se îndrepta spre clientul
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
iadului să te mănânce pentru câtă bătaie mi-ai dat, pocitania dracu’ ce ești! Mergi la baia comunală și te curățește. Îți pute gura de mizerie și ură, animalule! Prinsă ușor de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blândețe spre ușa deschisă, Violeta a întors încet capul, dreaptă, mândră și disprețuitoare, depărtându-se cu pași egali, părând a fi calmă și indiferentă. Cartuș clocotea de ură, așa cum l-a simțit fosta nevastă, neputându-se manifesta prin cuvinte ori gesturi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
N-am mai mulți... - Știi ce? Du-te matale acasă liniștită. Văd eu cum mă descurc cu doamna... Hai, du-te! Aduci doar doi când poți și gata tot, a hotărât doamna avocat, împingând-o pe Violeta spre ușă cu blândețe, zâmbindu-i larg, complice. Ajunsă pe pragul ușii, Violeta i-a prins mâna și a sărutat-o de câteva ori până să se dezmeticească avocata și s-o retragă. Apoi a plecat fericită pe ulicioara unde știa că este o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
rinocer” Cu care să împodobească vitrina. La drept vorbind, vânatul era interzis - Să ucizi metafore, seri adormite, Nimicul, uitarea și chiar vreun proscris, Ori alte fantezii indefinite. Amintirile sunt ceva mai sus, Nu le pot doborî pietrele. Cu marea Lui blândețe, Iisus Aliniază planetele. De la Nord și Sud până la Est și Vest Se făcea o strictă numărătoare; Dacă mai rămâne cumva un rest, Îl vom socoti data viitoare. Vin cete de îngeri de dimineață Cu trâmbițe strălucitoare de rouă; Impresiile se
TRÂMBIŢE DE ROUĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361400_a_362729]
-
milă, arătând că „întristarea mântuitoare”, cea după Dumnezeu este „stăpână neîndurată a patimilor” și „maica cuvioasă și slăvită a virtuților”45. Această întristare este hrănită de cugetarea la judecată și este suținută de nădejdea învierii. Arma ei de luptă este blândețea, rodul ei este iubirea, iar sfârșitul spre care conduce ea este Împărăția cerurilor și bucuria în bunătățile viitoare. Rodul ei este virtutea cea mai înaltă - smerita cugetare. Această întristare produce în sufletul credinciosului teama sau temerea. Aceasta este și ea
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
și revărsării lui sunt: - „dorirea Lui întru smerenia sărăciei, lacrima fără durere, pururea curgătoare, iubirea întreagă și nemincinoasă față de Dumnezeu și față de aproapele, bucuria din inimă și veselia de Dumnezeu, îndelunga răbdare în cele ce suntem datori să le răbdăm, blândețea față de toți, bunătatea, unirea minții, vederea și lumina, puterea fierbinte pururea mișcătoare a rugăciunii, negrija de cele trecătoare, prin ținerea de minte a celor veșnice”49. Părăsirea din partea lui Dumnezeu se întâmplă atunci când omul face lucruri potrivnice stării lui naturale
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
e să fie părinți. Prințesa crescu repede, se transformă într-o tânără și frumoasă fată, cu chip la fel de frumos ca al îngerilor-barză. Avea părul blond-inelat și lung. Razele soarelui dansau atunci când o vedeau. Ochii ei albaștri și senini priveau cu blândețe pe toată lumea. Maria îi făcuse rochii albe brodate cu lalele. Îi iubea pe Maria și pe Ion foarte mult și îi plăcea Țara Lalelelor. Uneori vedea norul cel alb și îl privea atentă. Nu știa de ce îi plăcea să-l
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
mamaie, te duc eu dacă vrei. Un zâmbet suav învălui sufletul Soficăi, mascându-l însă cu grijă în adâncul ființei sale. - Lasă, că pot și singură să merg. Nu-ți mai face tu griji pentru mine..., îl dojeni ea cu blândețe. Andrei nu avea mai mult de zece ani, avea fața roșie de vânt și zâmbea tot timpul. Bătrâna făcu un semn cu degetul și adăugă: - Nu ai voie să pleci de acasă. Așteaptă-mă, că o să vin în circa o
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
condeie ce au penițe din mai toate metalele nobile: Liviu Antonesei, Lucian Avramescu, Mihai Batog-Bujeniță, Nicolae Breban -«Rușine, domnule Nicolae Manolescu !» -, Ionuț Caragea, Iulian Chivu - «Doina Drăguț și odele enciclopedismului»), Corneliu Leu - «Edictul din Milano, 1 - 5»; «Nihil, nisi, bene !»; «Blândețea Papei»; «Partea europeană și contemporană a lanțului de câine»; Spre Santiago de Chile: o bibliografie occidentală pentru cunoștințele de bază ale liderilor europeni»; «Agresiunea supra culturii române»; etc. -, Constantin Marafet, Menuț Maximian, Andrei Oișteanu, Ion Pachia-Tatomirescu - «Poemele inimii că două
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]