1,013 matches
-
pentru mulțimea fără număr, care a venit la sfânta slujbă a învierii Domnului. Văzduhul răsuna de dangătul clopotelor... In glasul lor de bronz se simțea o putere neînțeleasă... o taină liniștitoare. Clopotele au tăcut... strada s-a pustiit... O tăcere blajină stăpânea înconjorul. Peste oraș se așternu pacea și liniștea binefăcătoare. Bătrânul Iorgu, cu lumânarea aprinsă într-o mână și în cealaltă bastonul, șontâc-șontâc, se grăbea cu sufletul ușor spre casă, unde trebuia să îl aștepte Vasilica... Dar, oare, îl aștepta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
afla sub mâna unui adevărat om al lui Dumnezeu, nu a unui Pârâș oarecare, luat, de ici - de colea. Evident, totul s-a Înfăptuit prin sprijinul enoriașilor, contribuția bănească și manuală a aproape fiecăruia, În deplină și exemplară Înțelegere. Oamenii - blajini; preotul - de asemenea. Veniturile lui Pârâș au tot crescut, cu anii, În raport cu munca depusă, dar, și cu administrația avuției bisericii. Fapt care i-a permis, ca, În doar câțiva ani, să-și dureze, o vilă, aproape mai ceva decât biserica
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
față de el, și față de haina bisericească, pe care o purta. Din rău - În mai rău! Din zbir - În despot! Din Înger - În drac. Din om - În neom! A urmat sâmbăta, nefastă, pentru el și apropiații săi, sâmbăta de dinainte de duminica blajinilor. La slujba din săptămâna premergătoare acesteia, a stabilit, ca, fiecare enoriaș, să vină, cu cutare sumă de bani, cu atâtea ouă Înroșite, cu un cozonac, cu o pască, cu o sticlădouă de vin alb ori colorat, cu banane, cu ciocolățele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
toată viața ți se dă peste cap. Dintr-o dată devii altcineva, de parcă te-ai transforma subit într-un actor ce intră în pielea unui personaj pe care trebuie să-l interpretezi tot restul vieții”, gândea Iustin când, în trecerea lui blajină, îi ajungeau la urechi voci pe care Tainicele cărări ale iubirii le cunoștea, dar rar se întâmpla ca cineva să se oprească din drum ca să schimbe câteva replici. Știind că nu sunt văzuți, își vedeau de drum. Unii îl priveau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mi-au fost trimise înapoi, domnul Busbib a tras cu siguranță anumite concluzii. n-aș spune că mă simt spionat de gardian, dar nici nu mă simt total relaxat în prezența lui. oare îi par suspect acestui om atît de blajin și de serviabil ? sau poate din mine, de pe fața mea, din modul meu de a fi emană niște semnale de alarmă ? — Pot să vă ajut cu ceva ? mă întreabă din cînd în cînd domnul Busbib. eu îi mulțumesc, îi surîd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
era cu atât mai mare, cu cât își închipuise când își văzuse articolul tipărit că cu acest eveniment simbolic începe pentru el o existență nouă, aceea de cercetător și autor. Reputația era oare o iluzie? Încetul cu încetul, ascultând cursul blajinului profesor, Felix se refăcu. Nu se poate să nu existe reputația, de vreme ce el stimează pe profesor ca pe o ființă deasupra comunului. De altfel, și ceilalți arătau cel puțin deferență pentru maestru. Prin urmare, indiferența colegilor e simulată, e mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
temperamentală reveni la poziția orizontală, izbuti și Profesorul de Istoria Religiilor din mințile ei să se lungească cumsecade alături de ea. Înfășurînd-o (concomitent cu acțiunea taximetristului, ce, într-adevăr, își descojea chiloțarii) în dizertații ocrotitoare, savante și dulci, ale căror înțelesuri blajine le pierduse încă din copilărie, mîngîindu-i, cu un deget balerin, aura ce și-o simțea rotindu-se, sfârâind, în jurul capului. Ba chiar mai mult, Mircea - cum se trezi numindu-l, cutremurându- se, ea - îi colectă unul dintre firele roșcate de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unui ceramist nu e un capăt de țară și Cosiția, verișoară a doamnei Frofrony, acceptă să pripășască în tabăra ei, alături de un câine, un canar și-o pisică, și-un ceramist. Cele șase luni de muncă drăcească sapă, în sufletul blajin al lui Ulpiu, cicatrici exemplare. E adus, din nou, pe buza prăpastiei, dar nu din cauza efortului propriu-zis, ci doar pentru că persoana sa e, din nou, ținta infernalelor vexațiuni amoroase. Doamna Cosiția e un satrap, iar viața ei a fost furtunoasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atât de cărunt, încît sufletul tău, între timp înrăit și sălbăticit, îți dădea ghes să te simți precum un pisicuț în fața farfurioarei cu lapte. Miorlăiai, liorpăiai, întreprindeai tot ce poate înterprinde mai rău un pisicuț, dar, observîndu-i ochii și mai blajini, te hotărai să te așezi la picioarele ei și să asculți. Ascultai. - ...Știți, domnule drag, să fiți, peste marginile putiinței, bun cu Patricia... Ea este sora mai mare. N-o contraziceți. Este bolnavă. Este aproape pierdută... Din copilărie n-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unei ape. Rămâne nesculată!... Nu ni se încuviințează accesul, o drese el, repetând o frază pe care, se vedea, o înghițise cu greu. 322 DANIEL BĂNULESCU "Doamne-Dumnezeule, jeluiam, fă-o iar să adoarmă în patul nostru comun!", iar glasul cel blajin mă ridica frumușel de urechi, mă transporta până la dormitor, mă ostoia și-mi șoptea: "A adormit!" "Ei bine, atunci îndrăzneam eu, Doamne-Dumnezeule, fă-o și să uite - și fă-mă și pe mine să uit - că s-a culcat cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
solemn, de o infatuare discretă. - Ei-ei! corectă el conciliant "enormitatea". Nu neg meritul lui Ioanide, dar chiar așa, așa... E un om priceput, care dacă ar fi fost ordonat putea să ajungă cineva. După această sentință, Pomponescu își roti ochirile blajine și suficiente asupra celor de față. - Așa e! Întări aproape strigând Gulimănescu, veșnic solicitant și care avea știri că Pomponescu, fost ministru, putea să intre în minister. Gaittany cerceta ceva foarte atent în agendă, Dan Bogdan rămase solid pe poziția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
serios ca niciodată față deSaferian, arhitectul; îi plătești vreo leafă lui Tudorel, băiatul meu, prin sucursala de pe Dorobanți? Manigomian exprimă o uimire maximă, ajutată de ochii săi cam bulbucați. - Te rog să fii sincer! insistă arhitectul. Manigomian reluă râsul său blajin. - Am fost eu vreodată altfel cu dumneata? Și Saferian se jură că nici nu l-ar cunoaște la față pe Doru, că nu i-a dat în nici un chip și niciodată vreo sumă de bani. Ioanide îi povesti cazul cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în clasă Gavrilcea, în locul profesorului de istorie. Pentru mine a fost o revelație. Un moment sufletesc crucial. În loc să examineze sau să treacă la lecția următoare, Gavrilcea a închis catalogul și apoi, aducîndu-și scaunul în fața băncilor, ne-a întrebat cu seriozitatea blajină care-i este caracteristică: "Voi studiați istoria, vă dați voi seama însă ce este istoria ? Cine știe să-mi spuie cu ce se ocupă istoria?" Au fost fel de fel de răspunsuri, rezumabile la aceea că istoria povestește faptele întîmplate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a murit înain-tea lui. - A părăsit-o! - Mi-a povestit el întîmplarea, așa, mai pe ocolite.Nevastă-sa se ținea de la o vreme cu un ofițer, fiind mult mai tânără decât Gavrilcea-bătrînul. El, ca să se ferească de scandal, fiind om blajin, a cerut mutarea tocmai în sat la noi. Nevastă-sa însă n-a voit să vină, a zis că nu-și lasă rosturile ei, orașul în care s-a născut, ca să trăiască la țară. Avea și un pic de avere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conducă afară din instituție în modul cel mai discret cu putință. Când Suflețel se prezentă, necunoscutul, ras proaspăt, părând ciupit de vărsat, ședea în haina lui de piele pe marginea patului. Fără a se ridica, spuse calm, cu o nuanță blajină, lui Suflețel: - Nu v-am spus cine sunt. Mă numesc Gavrilcea! Lui Suflețel părul i se ridică vâlvoi în cap cu atâta promptitudine, încît Gavrilcea, mirat de acest fenomen, pe care-l credea numai de domeniul anecdotei, zâmbi. - Vă mulțumesc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aibă insomnii. Verdictul medicului se dădu fără dificultate: avea o nouă criză de uremie, care impuse un regim alimentar sever. În ciuda lui, starea geografului se agravă, și după o teribilă perioadă de nervozitate, în care, în discordanță cu firea sa blajină, Conțescu dădu cu mâna peste un pahar și-l sparse, urmă faza de prostrație și somnolență dureroasă. De data aceasta Conțescu fu considerat definitiv pierdut și rudele procedară discret la preparative în eventualitatea decesului. Nepoata, de pildă, mai sărăcuță, își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care se amestecă. Iorgu Calomfir s-a ascuns sub pământ ca să găsească un cristal cu puteri miraculoase pentru a reda vederea soției sale, mioapă Arghira (caută lumina, adevărul, Înțelepciunea). Caută, În același timp stimulat de vechea credință populară despre Paștele Blajinilor - locul de trecere spre alt tărâm. El vrea să coboare În lumea Blajinilor, vrea să afle „tâlcul” care să-i permită „trecerea” și după trei tentative eșuate, renunță și pleacă În străinătate. Frumoasa Arghira Își recapătă vederea altfel, printr-un
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cristal cu puteri miraculoase pentru a reda vederea soției sale, mioapă Arghira (caută lumina, adevărul, Înțelepciunea). Caută, În același timp stimulat de vechea credință populară despre Paștele Blajinilor - locul de trecere spre alt tărâm. El vrea să coboare În lumea Blajinilor, vrea să afle „tâlcul” care să-i permită „trecerea” și după trei tentative eșuate, renunță și pleacă În străinătate. Frumoasa Arghira Își recapătă vederea altfel, printr-un miracol: Într-o zi apare o tânără țărancă, Zamfira, care o Îndeamnă să
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fericit: tânărul este convins de justețea celor auzite, iar femeia se metamorfozează sub impulsul iubirii. Ultimele versuri, conclusive, exprimă direct, reiterând, într-un limbaj neaoș, dezinvolt și comic, concepția de viață a târgoveței: „...O, Doamne, adă-ni-i/ Pe tinerii blajini șinfierbântați/ și fă să punem șaua pe bărbați!/ Lu’ ăla care nu se dă supus/ Scurteze-i zilișoarele Isus,/ Iar pe ghiujoii cu lăcat la pungă/ Lovească-i cerul cu-o lungoare lungă!” 418 Blestemul proferat împotriva bărbaților este doar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
foarte clară, imaginea feminității, care ne interesează, reușește să se evidențieze. Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne doar un model, un personaj plat, din păcate, nereușind să se individualizeze, să spargă un tipar și să dobândească o personalitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fericit: tânărul este convins de justețea celor auzite, iar femeia se metamorfozează sub impulsul iubirii. Ultimele versuri, conclusive, exprimă direct, reiterând, într-un limbaj neaoș, dezinvolt și comic, concepția de viață a târgoveței: „...O, Doamne, adă-ni-i/ Pe tinerii blajini șinfierbântați/ și fă să punem șaua pe bărbați!/ Lu’ ăla care nu se dă supus/ Scurteze-i zilișoarele Isus,/ Iar pe ghiujoii cu lăcat la pungă/ Lovească-i cerul cu-o lungoare lungă!” 418 Blestemul proferat împotriva bărbaților este doar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
foarte clară, imaginea feminității, care ne interesează, reușește să se evidențieze. Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne doar un model, un personaj plat, din păcate, nereușind să se individualizeze, să spargă un tipar și să dobândească o personalitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Arion, Ministru l Instrucțiunii Publice, care a făcut ca Societatea Scriitorilor Români, întemeiată în 1911, să‐ și aibă viață; Ștefan Petică, „care ca și alții s‐a stins în flacăra primei tinerețe; Constantin D. Lupașcu,”cu sprijinul lui, inteligent și blajin, a făcut să apară revistele „Ion Creangă” și „Miron Costin”, dar și calendarele scoase în Bârlad; Iată un editorial apărut în numărul 3‐4 din martie ‐ aprilie 1931, intitulat Nicolae Iorga, cu prilejul împlinirii de către acesta a vârstei de 60
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
potrivit cărora Basarabia ar fi jertfa unor conspirații universale, un teritoriu al experimentelor, unde răuvoitori cu o imaginație debordant-criminală aplică diverse scenarii oculte, hotărând în locul nostru destinul acestui pământ. Cu alte cuvinte, folosind decorul poveștii, stăm noi așa, un popor blajin, mândru și foarte deștept, care nu vrem rău nimănui și, mai ales, știm foarte bine ce avem de făcut, și vin deodată peste noi niște nechemați care ne răstoarnă viața, ne înfundă într-o mizerie cruntă, transformându-ne, cât ai
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
unul hot, dat fiindcă spiritele se încinseseră destul, iar mizeria și degradarea instituției scriitoricești se înfățișa în toată splendoarea ei. Dar, vorba românului resemnat, n-a fost să fie. Strâns uniți în jurul președintelui (Mihai Cimpoi) - „erudit și talentat”, „bun român”, „blajin”, „răbdător”, „conciliant”, „popular”, „al nostru comesean” etc., dar și „total lipsit de aptitudini manageriale atât de necesare astăzi”, „de rigoare și coerență în acțiuni” - până la urmă scriitorii au votat să nu se schimbe nimic. Noul Consiliu de conducere, în frunte
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]