5,205 matches
-
și de fiecare dată vântul se comportă ca un pișicher inclement: scutură copacii și reface covorul. După o vreme, Dan se îndreaptă de spinare, spune niște cuvinte la care nu am acces Îretroactiv, pot să bănu iesc că era un blestem în kirghiză sau o sudalmă în paștună), aruncă mătura pe jos și șuieră ofidian: — Bine că nu ne-a pus să le numărăm și să le numerotăm. Eu așa aș fi făcut. în fine, a treia amintire. Din același timp
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
centrul prozelor stau cupluri / triunghiuri amoroase sau personaje de subterană ori de periferie, indiferent dacă în conul de lumină nimeresc interlopi cu mitraliera pe genunchi, curve revanșarde, mistici deraiați, fotografi metrosexuali, milițieni roși de frustrări, etnologi stârniți de superstiții și blesteme vechi, mărunți ciubucari ai sorții, bolnavi cărora moartea le aruncă ocheade, tați de împrumut sau copii smulși din gogoașa normalității, temperatura textului rămâne ridicată și curtează uneori incandescența. într-un peisaj literar cu multe zone aride, într-un timp în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
reacționează oamenii când li se strică televizorul. Este o adevărată tragedie. Toți sunt dezorientați și agitați. Dezorientarea este determinată de indisponibilitatea acestui punct central de raportare. Centrul universului individual (sau familial) îl constituie propriul televizor. Înainte de 1989 cel mai mare blestem era să ți se strice televizorul (mai ales înainte de Revelion). Și cum calitatea televizoarelor pe care le puteam achiziționa era destul deslabă, această catastrofă survenea destul de des. Dacă televizorul nu mai funcționează nu mai avem posibilitatea de orientare; busola nu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
au uitat cât de bună fusese Zâna cu ele.Doar o vrăjitoare bătrână și șchioapă i-a ținut partea, așa că până la urmă au hotărât să o alunge, să trăiască singură În locuri ascunse și pustii.Și au aruncat asupra ei blestemul că niciodată să nu se poată Întâlni cu Făt-Frumos și să nu moară, să trăiască până În celălalt veac, singură și necăjită. Și așa a fost: niciodată Zâna cea bună nu s-a putut Întâlni cu FătFrumos, doar Îl privea de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
au Început să-și dea cu părerea. O fata credea că acolo sunt dulapuri pline cu craniile copiilor pe care i-au mâncat zmeii. Alta credea că era o bibliotecă secretă cu cărți În care erau trecute cele mai amarnice blesteme. A treia credea că acolo se ascundeau zmeii de frica lui Făt-Frumos. Și cine Îndrăznea să deschidă ușa, pe loc se transforma În broască râioasă, iar broasca era zvârlită În fântâna fară fund din curtea castelului. Când Zmeii și cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe care-l iubise mai ult ca pe sine: să trăiască prin locuri ascunse, singur, să fie alungat ca și ea, toată viața, să naibe parte de liniște nici noaptea. Să Îndure ploile și viscolul și să rabde de foame. Blestemul mamei sale, Îl transfigură pe Ion Într un cerb mândru și frumos. Trăia În pădure, mereu era fugărit de vânători ori de lupi, iarna tremura de frig și nu găsea deloc mâncare, căci prea se Înfruptase cândva și din varză
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și adăugase, râzând: "până ți-a veni greață". Atunci am râs, pentru că știam că Olga întotdeauna era plină de contraste și de lucruri ciudate, spuse cu ironie. Acum urarea aceea m-a înspăimântat. Îmi dau seama că era ca un blestem. Să nu mai am parte niciodată de nici un altfel de sentiment! Da, asta a vrut Olga să-mi spună atunci. Și după atâta vreme să înțeleg abia acum! Fusese răutăcioasă de fapt și eu nu mi-am dat seama decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
respectuoasă. Când a văzut că am ars ouăle de șarpe, a judecat probabil gestul ca fiind de rău augur. Așa mi-am dat seama că făcusem un lucru teribil. Multă vreme am fost obsedată de teama că am adus un blestem asupra mamei și nu mi-am putut scoate fapta din minte. Și ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, m-am trezit azi-dimineață, în sufragerie, vorbind de oameni minunați care mor tineri. Nemaiputând șterge cuvintele odată rostite, indiferent de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Trăinicia ruinii unui vis", zădărnicie trecută prin zădărnicie, speranța deșartă a călătorului în pantă, atît e de fragilă frînghia de sunete și de bănuieli. Amintiri care nu se încheagă, chipuri după care nu poți să te întorci, parcă legat cu blestemul orfic al unei ieșiri din infern. Și, deopotrivă, cu celălalt, al unei înălțări nedorite, nunta necesară, vorba lui Barbu, asupra căreia toate tac. Iată, în Miorița lui Voiculescu, gîndul de despărțire al ciobănașului, pe care balada ni-l ține secret
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
Unde, prin stepe și porumb roșcat, Mai trăiesc focuri fumegoase Și șatre de țigani; Eu, Dovid-Ari ben-Meir, Care, adolescent, îi cântase furiosului Saul, Cel care Revoltaților feciori ai Israelului Le dăduse steaua-n șase colțuri; Eu, Duvid-Ari, Praștia căruia stoarse Blestemul din clipa morții lui Goliat, - Celui, la poalele căruia munții tremurau, - La vatra voastră venii cântecele să vi le învăț, Dar cât de curând Pe-al meu vi-l voi cânta. Țin minte totul: Pustiurile Canaanului, Nisipurile și curmalii fierbinții
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
poate susține că în această îndoită izbândă n-ar fi - din punctul de vedere al strictei actualități, cel puțin - o substanțială doză de amărăciune. Ce-ar mai fi de adăugat? Ne-ar putea oare consola constatarea că ne apasă un blestem sisific? Că Istoria a fost cu noi nedreaptă, obligându-ne, adică, s-o luăm mereu de la capăt? N-am avut parte - e adevărat - de o evoluție istorică organicistă, pentru care pledaseră, la vremea lor, Maiorescu sau Iorga. Am fost, dimpotrivă
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
des o vedem azi, cînd nu mai știm decît să rîdem, fără castigat mores - e doar o golănie: "Primim, în lipsa obiectivității studioase, anoste, a criticii, cu bună dispoziție insulta. Dar o voim inteligentă, și-i pretindem, ca pentru cîntece și blesteme, o situație și un stil. A "înjura" e o artă literară tot atît de spinoasă ca și lauda, în acatiste, în sonete, sau la... "notițe". Pînă astăzi, intelectul omenesc nu a depășit unicele sale două resurse: admirația și repulsia - și
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
se răzbună sabotînd conceptele, etichetele care, create pentru a face diferența, sînt folosite spre-a o șterge. Nici unul din onorabili nu se bucură de greutatea pe care statutul ar trebui să i-o dea, în dauna oamenilor de moravuri ușoare. Blestemul amicului - intuit de Moliere: "cel mai ales din oameni se va simți ins șters/ Văzînd că îl amesteci cu-ntregul univers./ Această prețuire vreau s-o resimt și eu./ Amicu-ntregii specii nu e amicul meu!" - se întinde peste toată lumea lui
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
manifestă aceeași tărie, cruzime și elevație spirituală ca doamna RokujÜ: femei din familii aristocrate, instruite și foarte cultivate, pline de talent și de spirit posesiv. Domnișoara Christina distruge tot în viață și în moarte: femeile familiei par apăsate de un blestem, pier vitele și păsările, strigoiul cere mereu sângele și vlaga celorlalți. "Mortul viu" se supune unei fatalități pe care cititorul trebuie să o descopere singur. În Măștile se ascunde alt secret: Mieko TaganÜ se răzbună pe cei doi bărbați, soțul
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
acela "în doi, în trei, în cîte-cîți vrei". Ce e ispita lui, altceva decît o glumă? Noi vrem să glumim/ Și să te zidim". Leacul glumei, tragicei glume, este comuniunea. Rezolvarea, vorba vine, folclorică a unei situații fără întoarcere, antidotul blestemului romantic "un chin s-aveți, de-a nu muri deodată". Melcul e luat acasă și devine obiectul unui ritual în gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
bucurăm de cel/cei de lîngă noi, de ce este ieșit din șabloane, de nebunia și fascinația detaliilor vieții. Totul este de consum. Însăși existența noastră. Și nu facem mare lucru ca să ne eliberăm de povara acestei anulări. E ca un blestem. Ne sustragem apropierii umane, cu tot ce implică asta. De ani de zile stau și mă minunez de febra sms-urilor ce îmbolnăvește omenirea în preajma sărbătorilor. Ca o bifare de acțiune politicoasă. Cool. Această formă de comunicare ne îndepărtează, cred, și
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
a bunurilor acestei vieți. Statul e organizat, condus și pus în mișcare de cei fideli, idolul rămâne munca, în zilnica vorbire, cuvântul care revine este: științific. în virtutea unei viziuni globale, toate aparțin tuturor, adică nimănui. Căci asupra proprietății apasă un blestem. La extrema stângă se înregimentează acele ființe de extracție umană pentru care obișnuitele mijloace de reglementare politică - parlamentarism, multipartitism - sunt, în realitate, criminale strategii ale unor dușmani de moarte, pentru care nu există cruțare. Orânduirea pe care o preconizează această
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
vizați știu că pentru el nu există cale de întoarcere. Traian Băsescu vorbește în numele unei experiențe depășite, dar și al dorinței de a rămâne în memorie drept personajul care a avut tăria să rupă și cu propria biografie, și cu blestemul comunist pogorât asupra țării. Reacțiile supradimensionate demonstrează că șeful statului a nimerit în plin. Ca la fotograf, chipurile liderilor politici s-au developat în întreaga lor hidoșenie. Vadim Tudor n-a considerat necesar să ia în seamă inițiativa prezidențială - probabil
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
nomenklaturi comuniste. Activiști, securiști, țuțeri ai puterii lui Ceaușescu au reușit să ocupe canalele care duceau spre o îmbogățire fulgerătoare. Cum Traian Băsescu a fost perceput încă din timpul campaniei electorale drept un adversar al comunismului (remarca sa privitoare la blestemul României de a fi condusă mereu de foști membri ai PCR a avut un efect electrizant asupra electoratului), timp de doi ani șobolănimea ce ronțăia din avuția statului a conspirat la eliminarea singurului politician de vârf care a încercat cu
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
mulți evrei decât au trăit vreodată în Germania!" E vreun om cu mintea întreagă care să le acorde cel mai mic credit? Nici unul. În schimb, apologeții crimelor comuniste găsesc din ce în ce mai multe urechi. Numai aducând la suprafață demonismul celor două mari blesteme ideologice ale veacului trecut, comunismul și fascismul, vom putea spera în cicatrizarea rănilor. Ascultând la nesfărșit minciunile vicioase ale călăilor de ieri, nu facem decât să scurtăm drumul dintre boală și moarte. Nu mă surprind veninul și resentimentul ce însoțesc
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
în care o sobră reținere ar fi salutară. Cea mai recentă ieșire în arenă a Patriarhiei se referă la o carte: Versetele satanice, de Salman Rushdie, apărută la Editura Polirom. E binecunoscută istoria zbuciumată a acestei cărți și a veritabilului blestem atras asupra autorului ei. Condamnat la moarte de regimul fanatico-fundamentalist al lui Khomeyni, Salman Rushdie trăiește, de aproape douăzeci de ani, într-un regim de teroare, vânat de extremiștii religiei musulmane pentru suma imensă de bani pusă pe capul său
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
somnului făcea elogiul satului acordîndu-i o funcție cosmocentrică, Ioan Alexandru îi cultivă latura agonică, starea catastrofică, în așa măsură încît ajunge a acoperi întreg ecranul. Pentru a realiza un asemenea tablou suprem întunecat , apelează și la tușele sarcasmului arghezian, la "blestemele" care potențează aspectele nimicirii,dar resorbind orice nuanță a distanțării amuzate, care ar putea genera pitorescul, cufundîndu-se într-o gravitate totală: În aceste ținuturi după doi ani, / orice pom roditor se sălbăticește. Pe pielea apei goală se-ndeasă / un fel de
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
întreagă". Dacă voi suferi o condamnare, - fie. Voi executa pedeapsa, iar după ispășire mă voi arunca sub roțile Auguste ale Augustei Voastre mașini. Până atunci, până la judecarea procesului adică, nu mă astâmpăr. Am să urmăresc activitatea Voastră particulară ca un blestem, și ca un noroc, și voi denunța opiniei publice fiecare nouă ispravă". întorcându-ne, însă, la "Scrisorile deschise" și la previziunea autorului lor că va fi judecat, ceea ce a urmat i-a dat întru totul dreptate. încât ultimele luni ale
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
atacat mai întâi echipele unor televiziuni din România, pentru ca ulterior să se dezlănțuie asupra bulgarilor. Deh, adânca noastră vocație europeană! De unde a apărut și cum proliferează această categorie de români primitivi, violenți, însetați de sânge? E ceva genetic? E un blestem? Privind lucrurile la rece, observăm că vorbim despre produsele cartierelor de blocuri mizere construite pe vremea comunismului, despre victimele colaterale ale masificării umane numită de comuniști "urbanizare". Societatea românească a produs astfel de mutanți pentru că ideologia comunistă a vizat distrugerea
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
Grace, alias Susan "Sue" Blkue (Laura Dern) i se propune rolul feminin principal într-un film de mari ambiții, On High In Blue Tomorrows, care se dovedește a fi un remake după un film polonez, 47, asupra căruia apasă un blestem. Filmul polonez a rămas neterminat pentru că actorii săi au început să moară, iar fondul de poveste țigănească aduce aerul pitoresc al unui background slav, cu actrițe de origine poloneză. Regizorul, Kingsley Stewart (Jeremy Irons), promite o capodoperă, însă între Devon
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]