897 matches
-
se pregăteau să se apere în Istmul Corint, demolând singurul drum care trecea pe acolo și construind un zid de-a latul acestuia. La fel ca la Termopile, pentru succesul acestei strategii era nevoie ca flota aliată să organizeze o blocadă care să oprească înaintarea navelor persane prin golful Saronic, astfel încât trupele inamice să nu ocolească punctul defensiv organizat de trupele de uscat și să fie debarcate direct în Peloponez. Mai mult decât atât, Temistocle i-a convins pe aliați să
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
precum și justificarea unui asemenea atac pe plan internațional. În aceste circumstanțe, guvernul israelian a ordonat armatei mobilizarea forțelor de rezervă. La 22 mai 1967, Nasser a continuat politica de provocare beligerantă prin blocarea Strâmtorii Tiran pentru transportul naval israelian. Această blocadă maritimă a restabilit starea de fapt care, în 1956, a dus la conflictul cu Israelul. De asemenea, Nasser a supraestimat puterea militară a Egiptului și a considerat că Israelul este incapabil să pornească un război pe două fronturi fără sprijinul
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
Oficiului Federal de Statistică ("Statistisches Bundesamt" ). În perioada 1948 - 1949 aeroportul militar american "Army Airfield" de pe teritoriul cartierului Erbenheim al Wiesbadenului a fost unul din cele 8 aeropoarte care au asigurat aprovizionarea cu alimente a populației Berlinului de vest în timpul blocadei sovietice. Pentru câtava vreme Wiesbadenul chiar a fost sediul aviației militare americane din Europa, "US Air Force Europe" (USAFE). În 1957 s-au deschis halele ""Rhein-Main"", potrivite pentru târguri, congrese și spectacole. Zona comercială pietonală a luat formă între 1969 - 1974
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
a ceea ce putea fi definit clar ca război de cucerire. Rezultatul imediat a fost scăderea sprijinului suedez, ceea ce a dus la o mai mare dependență a finlandezilor de aprovizionarea cu alimente și muniții din Germania. Commonwealthul a trecut imediat la blocada împotriva Finlandei, iar ambasadorul Marii Britanii a fost retras de urgență. La 31 iulie 1941, RAF au efectuat un raid aerian împotriva portuluii finlandez Petsamo. Pagubele au fost limitate, portul fiind aproape lipsit de vase la ancoră.. La 11 septembrie ambasadorul
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
din ce în ce mai fragilă. Napoleon era îngrijorat de intențiile Rusiei în ceea ce privește strâmtorile strategice Bosfor și Dardanele. În același timp, Alexandru privea cu deosebită neîncredere Marele Ducat al Varșoviei, statul polonez reconstituit și controlat de francezi. Cererea francezilor ca Rusia să se alăture blocadei împotriva Angliei aducea atingere intereselor comerciale ale imperiului. În 1810, Alexandru a refuzat să respecte obligațiile care i-ar fi revenit din participarea la blocadă. În iunie 1812, Napoleon a invadat Rusia cu 600.000 de militari, o forță de
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
Varșoviei, statul polonez reconstituit și controlat de francezi. Cererea francezilor ca Rusia să se alăture blocadei împotriva Angliei aducea atingere intereselor comerciale ale imperiului. În 1810, Alexandru a refuzat să respecte obligațiile care i-ar fi revenit din participarea la blocadă. În iunie 1812, Napoleon a invadat Rusia cu 600.000 de militari, o forță de două ori mai mare decât cea a armatei regulate rusești. Napoleon a sperat să provoace o înfrângere majoră a rușilor și să-l oblige pe
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
sudul Finlandei. Spre sfârșitul lui 1918, politicianul finlandez Rudolf Holsti a făcut apel la ajutoare către Herbert Hoover, președintele american al Comisiei pentru Ajutorare în Belgia: Hoover a aranjat livrări de hrană și i-a convins pe Aliați să relaxeze blocada asupra Mării Baltice, care obstrucționase livrările de provizii către Finlanda. Armata Albă și trupele germane au capturat circa 80.000 de prizonieri de război Roșii, inclusiv 5000 de femei, 1500 de copii și 8000 de ruși. Cele mai mari lagăre de
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Conferință de pace și nu a semnat tratatele, iar statul sovietic nu a recunoscut tratatele și nouă ordine a Societății Națiunilor. Puterile victorioase au sprijinit forțele politice și militare antisovietice în războiul civil rus, fără succes. S-a recurs la blocada economică, politică și diplomatică împotriva Rusiei și la consolidarea puterii statelor vecine acesteia. Congresul American a refuzat să ratifice tratatele de pace semnate sau acceptate de președintele Wilson. Americanii respingeau Societatea Națiunilor. SUA, din debitor al Europei, au devenit creditor
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Sud, în aprilie 1861. Toate bătăliile majore ale războiului, cu excepția a două dintre ele, au avut loc pe teritoriul confederat, care era copleșit de Uniunea care era superioară din toate punctele de vedere materiale, la care s-a adăugat continua blocadă a Nordului, care a sugrumat din fașă orice încercare a Sudului de a scăpa din cercul care se strângea mereu. Când generalul Robert E. Lee a decis capitularea în primăvara anului 1865, Confederația s-a prăbușit de la sine, sclavii au
Statele Confederate ale Americii () [Corola-website/Science/303254_a_304583]
-
sa nu plece din troia ". Kenneth J. Dillon afirmă că troienii au fost la origini un popor de stepă, înrudiți cu traciii. După atacarea și distrugerea Imperiului Hitit, au ajuns să controleze Strâmtorile. În timpul Războiului Troian, grecii au folosit o blocadă navală pentru a-i împiedica pe troienii de pe țărmul european și din Lemnos să vină în ajutorul Troiei. Odată cu căderea orașului, troienii de pe țărmul european au plecat către nord, devenind etruscii din Italia. Straturile de ruine din situl arheologic sunt
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
799-1538) din nordul fluviului Kura - a fost considerat principală bază economico-teritorială a sa. În 1468 cele trei state azere l-au alungat pe Abu Said, ultimul urmaș al lui Tamerlan. În urma cucerirelor lui Uzun Hasan, statul Akkoyunlu a ieșit din blocada otomană, și astfel în Orientul Apropiat și Mijlociu a apărut o nouă putere politică. Relațiile otomano-Akkoyunlu au întrat într-o fază nouă. Învingându-i pe Cahan șah și pe timuridul Abu Said, Uzun Hasan a putut să rivalizeze cu Mehmet
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
răspuns, la 7 ianuarie 1953, Truman a anunțat detonarea . La 25 iunie 1950, a lui a invadat Coreea de Sud, declanșând Războiul din Coreea. În primele săptămâni ale războiului, nord-coreenii au înaintat cu ușurință, împingându-și adversarii sudici. Truman a cerut o blocadă navală a Coreei, dar a aflat că, din cauza reducerilor bugetare, Marina Americană nu putea pune în aplicare o asemenea măsură. Truman a cerut de urgență Națiunilor Unite să intervină; organizația a intervenit, autorizând o intervenție armată sub egida ONU condusă
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
care rezuma gândirea politică și militară a Atenei.El a afirmat superioritatea sistemului politic atenian, față de cel spartan, superioritatea războiului maritim asupra celui terestru, superioritatea resurselor bănești asupra resurselor omenești, superioritatea tehnologiilor militare ateniene, fiind adept al războiului economic și blocadei economice. Susținea că războiul trebuie purtat pe mare și uscat, la mare distanță de metropole, în plan economic, social, politic, comercial, cu scopul de a epuiza adversarul din punct de vedere economic și militar. El consideră că prăbușirea Atenei este
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ani în cadrul primei coaliții, fără să obțină vreun avantaj important. În Berlin, Napoleon a emis o serie de decrete care, pe 21 noiembrie 1806 au pus bazele Sistemului Continental. Aceasta politică avea ca scop eliminarea amenințării britanice prin instituirea unei blocade comerciale antiengleze în teritoriile controlate de francezi. Armata Regatului Unit era în continuare o amenințare minoră pentru Franța - britanicii mențineau sub arme efective de doar 200.000 de sodați cel mult, în vreme ce francezii au mobilizat până la 1.500.000 de
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
a forțelor terestre. Astfel, luptătorii de gherilă spanioli neexperimentați nu au reușit să se bucure de avantajele pe care le-ar fi avut în urma colaborării cu marina britanică. Conflictul a continuat și în sfera războiului economic, a Sistemului Continental împotriva blocadei navale britanice a porturilor franceze. Din cauza neajunsurilor în aprovizionarea armatei și a lipsei de organizare în teritoriile controlate de francezi, au apărut numeroase încălcări ale Sistemului Continental, în momentul în care statele dominate de francezi s-au angajat în comerțul
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
organizare în teritoriile controlate de francezi, au apărut numeroase încălcări ale Sistemului Continental, în momentul în care statele dominate de francezi s-au angajat în comerțul ilicit cu contrabandiștii englezi. Ambele părți aflate în conflict au încercat să întărească măsurile blocadei: britanicii au intrat în război cu Statele Unite în 1812 - 1814, iar francezii s-au implicat în războiul peninsular (1808-1814). Conflictul din Peninsula Iberică a început atunci când Portugalia a continuat comerțul cu Regatul Unit în pofida restricțiilor impuse de francezi. Când Spania
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
vreme, sectorul de ocupație sovietic pe de-o parte și cele trei sectoare de ocupație ale aliaților occidentali au avut două administrații separate. În 1948, sovieticii au încercat să rezolve în stil propriu problema, prin expulzarea aliaților occidentali, impunând o blocadă terestră împotriva sectoarelor occidentale ale Berlinului. Aliații occidentali au răspuns prin folosirea coridorului aerian garantat și au aprovizionat orașul printr-o acțiune care a devenit cunoscută ca "Podul aerian al Berlinului". În mai 1949, sovieticii au ridicat blocada, iar existența
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
impunând o blocadă terestră împotriva sectoarelor occidentale ale Berlinului. Aliații occidentali au răspuns prin folosirea coridorului aerian garantat și au aprovizionat orașul printr-o acțiune care a devenit cunoscută ca "Podul aerian al Berlinului". În mai 1949, sovieticii au ridicat blocada, iar existența Berlinului de Vest ca entitate separată a fost salvată. Până la sfârșitul anului aveau să fie create două state separate în Germania ocupată: Republica Federală Germania (Germania Occidentală) în zonele de ocupație ale aliaților occidentali și Republica Democrată Germană
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
vreme, sectorul de ocupație sovietic pe de-o parte și cele trei sectoare de ocupație ale aliaților occidentali au avut două administrații separate. În 1948, sovieticii au încercat să rezolve în stil propriu problema, prin expulzarea aliaților occidentali, impunând o blocadă terestră împotriva sectoarelor occidentale ale Berlinului. Aliații occidentali au răspuns prin folosirea coridorului aerian garantat și au aprovizionat orașul printr-o acțiune care a devenit cunoscută ca Podul aerian al Berlinului. În mai 1949, sovieticii au ridicat blocada, iar existența
Berlinul de Est () [Corola-website/Science/304676_a_306005]
-
impunând o blocadă terestră împotriva sectoarelor occidentale ale Berlinului. Aliații occidentali au răspuns prin folosirea coridorului aerian garantat și au aprovizionat orașul printr-o acțiune care a devenit cunoscută ca Podul aerian al Berlinului. În mai 1949, sovieticii au ridicat blocada, iar existența Berlinului de Vest ca entitate separată a fost salvată. Până la sfârșitul anului aveau să fie create două state separate în Germania ocupată: Republica Federală Germania (Germania Occidentală) în zonele de ocupație ale aliaților occidentali și Republica Democrată Germană
Berlinul de Est () [Corola-website/Science/304676_a_306005]
-
de a-i îmbrăca pe oamenii săi din legiunea italiană cât mai economic cu putință, Garibaldi a cumpărat cu preț redus de la o întreprindere comercială un lot de tunici de lână roșie destinate inițal pieței din Buenos Aires închisă acum din cauza blocadei: aceste cămăși roșii erau pentru muncitorii din abatoare și pentru argentinieni, culoarea lor făcând să iasă mai puțin în evidență aspectul sângeros al muncii lor, Garibaldi gândindu-se și că oamenii legiunii sale, care trebuia să facă față unei armate
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
și, în fața refuzului acestora din urmă, au blocat portul Buceo și au capturat flota argentiniană. Brown s-a întors la civilie. Relațiile între cele trei țări s-au întărit, ceea ce a permis Montevideoului, cu susținerea aliaților săi, să scape de blocadă. În aprilie 1845, Garibaldi a îmbarcat într-o nouă flotilă de circa 20 de vase și cu aproximativ 900 de oameni, și a debarcat pentru a ocupa și prăda cu participarea unor unități franceze și engleze. În septembrie, el a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
la scurtă vreme după aceea datorită presiunilor conjugate americano-britanice. Conform termenilor armistițiului din 1949, Sinaiul, (împreună cu Fâșia Gaza), a rămas sub controlul egiptean, deși parțial dimilitarizat. În 1956, Egiptul s-a folosit de controlul asupra Sinaiului pentru a impune o blocadă a portului israelian Eilat. Ca urmare, forțele israeliene, sprijinite de britanici și francezi, (care doreau să recapete controlul asupra Canalului Suez), au invadat Sinaiul și au preluat controlul asupra întregii peninsule în numai câteva zile. (Consultă și articolul: Criza Suezului
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
și-a retras forțele din peninsulă datorită presiunilor diplomatice americane și sovietice. Pentru asigurarea păcii în regiune, a fost dislocată o forță de menținere a păcii multinațională ONU. În 1967, Egiptul și-a întărit prezența militară în Sinai, a reînceput blocada asupra Eilatului, iar pe 16 mai a cerut forțelor ONU să părăsească regiunea. Ca răspuns, Israelul a declanșat războiul de șase zile, în care armata egipteană a fost învinsă, iar Israelul a preluat controlul întregii peninsule. Canalul Suez, al cărui
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
recunoscut ca independent. Tensiunile dintre Armenia și Azerbaidjan au continuat să crească, ducând în cele din urmă la declanșarea războiului din Nagorno-Karabah. În ciuda înțelegerilor pentru încetarea focului în vigoare din 1994, Armenia nu a rezolvat conflictul teritorial cu Azerbaidjanul. În ciuda blocadei instituite împotriva sa de Turcia și Azerbaidjan, Armenia a reușit să-și păstreze relațiile prietenești cu statele învecinate: Rusia, Georgia și Iran.
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]