KorAP: Find »[drukola/base=blond & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...198 >

4,944 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

-n sus, fata se plimbă purtându-și cu ea propriul car votiv. Plină de interacțiuni între șampanie și Percodan, Brandy se uită la mine. Și eu sunt uimită că n-am observat dinainte că Evie a fost bărbat. Un mare blond, exact cum e acum, dar, știți, cu un scrot din-acela oribil și zbârcit. Ellis se ascunde de Evie, încercând să-l observe pe noul ei soț, ca și când ar fi un alt punct din C.V.-ul lui de agent special independent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Evie pășește din zidul ăla de flăcări din capul scărilor. Cu o pușcă în mâini, cu rochia de mireasă arsă până la cercurile de oțel, cu florile de mătase din păr arse până la scheletul lor de sârmă, cu tot părul ei blond ars complet, Evie execută acel pas-pauză-pas încet pe scări în jos, cu o pușcă ațintită drept spre Brandy Alexander. Cu toți uitându-se pe scări în sus la Evie îmbrăcată în nimic altceva decât sârme și cenușă, cu sudoare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

America pune un picior în fața celuilalt, făcându-și șoldurile să pară mai zvelte, piciorul din față ascunzându-l mereu pe cel din spate. Pasul Modelului, îi spune Tovarășa Lătrău. Se înclină spre carnețelul Contelui Calomniei și spune: Nuanța aia de blond e ceea ce femeile numesc accentuarea culorii părului. Miss America a scris cu ruj pe oglinda din baie, o mâzgălitură pentru prietenul ei, în camera de motel în care-au stat amândoi, pe care el s-o găsească înainte de apariția lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
sunt încă doar griuri sau negru, și Ducele Vandalilor așteaptă așezat pe o ladă de unelte din metal plină cu tuburi de vopsea de ulei, cu pensule, acuarele și acrilice. Se ridică și ne face s-așteptăm, fluturându-și pletele blonde pe spate și legându-le cu un batic roșu într-o coadă de cal. Stând în ușa autobuzului, Ducele Vandalilor se uită în lungul coridorului la noi toți, luminat de camera video a Agentului Ciripel, și spune: — Era și timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
din catifea de culoarea albăstrelei, pe pereții căruia se înghesuie volute de ipsos și suluri suflate în aur, acolo a stat Miss America, îmbrăcată în costumul ei de spandex roz, și a cerut cheia. Cu părul ei ca un ocean blond cu vălurele și cârlionți lovindu-i-se de ceafă, avea nevoie de cheie ca să iasă, doar pentru câteva zile. Ești romancieră? a întrebat-o domnul Whittier. Chiar și odihnindu-se pe brațele cromate ale scaunului cu rotile, degetele lui băteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Whittier, ca să învețe un grup de oameni controlat până atunci de alții cum să-și creeze propriile vieți, Moise a trebuit să fie un nemernic. Așezată pe marginea unui scaun îmbrăcat în catifea albastră, Miss America încuviința dând din căpșorul blond. Scuturându-și buclele. Înțelegea. Înțelegea. Apoi a spus: — Cheia? Și domnul Whittier i-a spus: — Nu. Avea pe genunchi o pungă argintie de plastic Mylar plină cu pui Marsala, și peste tot în jurul lui covorul albastru era peticit cu bucăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
ei, ca să-i surprindă reacția în prim-plan. Produs îmbunătățit Un poem despre Miss America — Caut mereu, spune Miss America, ceea ce NU place la mine. De fiecare dată când se uită în oglindă. Miss America pe scenă, cu părul ei blond, cârlionți și spirale, zulufi și bucle, aranjate să-i facă fața cât mai mică. Pe tocuri, cu un picior adus doar puțin în fața celuilalt, ușor încrucișate astfel încât șoldurile să-i pară mai înguste. Ușor întoarsă într-o parte, își răsucește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
investiții, o carte ori vreo nouă șmecherie de curățat morcovi. Așa că, așteptând în culisele emisiunii Bună dimineața, Chattanooga!, un tânăr spilcuit, cu părul dat pe spate, îi explică blondei ăsteia câte una-alta din tainele vieții. E hiper, mult prea blondă, îi spune el. Blondul ăsta platinat îi înnebunește pe producătorii de platou pentru că nu-l poți ilumina cum trebuie fără să arunce un halou. Unii producători de platou îi spun “incendiu”. Părul blond pare pur și simplu în flăcări. — Orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
din tainele vieții. E hiper, mult prea blondă, îi spune el. Blondul ăsta platinat îi înnebunește pe producătorii de platou pentru că nu-l poți ilumina cum trebuie fără să arunce un halou. Unii producători de platou îi spun “incendiu”. Părul blond pare pur și simplu în flăcări. — Orice ai face, îi spune tipul spilcuit, dacă ai notițe, nu te uita pe ele pentru că în obiectivul camerei va rămâne creștetul capului. Producătorii de platou, spune el, nu-i suportă pe cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
producători ți se adresează cu “Roată Fitness”, pentru că asta scrie în căsuța ta din desfășurător. Scrie “Investiții video” în căsuța tânărului ferchezuit. În căsuța bătrânului scrie “Perie pete”. În “camera verde”, cum se mai numește sala de așteptare din culise, blonda și spilcuitul stau pe canapeaua veche de piele adusă din vreun studio, și pe măsuța din fața loc zac abandonate căni de cafea rece, deasupra lor două monitoare licărind, fixate sus lângă tavan, în colțurile încăperii. Pe primul vezi transmisiunea postului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
la un accident nuclear. Blonda noastră e în turneu cu un soi de roată de exerciții pe care tot aluneci înainte și înapoi ca să slăbești. E îmbrăcată cu un costum roz mulat și colanți violet. Mda, poți fi subțirică și blondă, dar cu cât fața ta are mai multe proeminențe, spune spilcuitul, cu atât dă mai bine pe ecran. De-aia am eu cu mine fotografia de dinainte, spune ea. Aplecându-se în scaun, înclinându-se în față până când sânii îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
din spatele camerei din spatele camerei, enunțând adevărul ultim. Toți vrem să fim observatorul aflat la distanță. Cel a cărui treabă e să spună ce e bine și ce e rău. Ce e corect și ce e greșit. Fetei noastre mult prea blonde, care o să ardă camerele de luat vederi cu părul ei, spilcuitul îi spune cum emisiunile astea produse local sunt împărțite în șase segmente cu pauze de publicitate între ele. Segmentul A, B, C, și așa mai departe. Showurile astea precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
detașează microfonul de pe cureaua bătrânului. I-l întinde spilcuitului. Și el îi spune babalâcului: — Bună dimineța, tată. Apucându-i mâna, scuturând-o, babalâcul spune: — Ce mai face maică-ta? Fata care prezenta Colanții Ny-Lunecă. Fata pe care o părăsești. Și blonda noastră Miss se ridică. În picioare, să renunțe, să meargă acasă, să eșueze. Și, luând microfonul, verificând întrerupătorul să fie sigur că nu e pornit, spilcuitul spune: — E moartă. Moartă și-ngropată, și nu spune unde. Ori dacă spune, va minți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
pătate. Părul dat pe spate îi cade pe față. Și blonda noastră se întinde să-i ia microfonul, și spune: — Mulțumesc de sfaturi. Spune: Cred că eu urmez... Și, la naiba, cu mult mai rău decât faptul că e prea blondă, mai rău decât faptul că i-a distrus hainele și freza, slăbănoaga noastră s-a și îndrăgostit de el. 4 În holul îmbrăcat în catifea albastră ceva se rostogolește duduind pe scări din umbra primei galerii. Cu fiecare treaptă bufnetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
aceleași fețe - doar de vreo trei ori mai multe, o adevărată gloată - când ne-am întâlnit întâia oară într-o cafenea. Noi: fețele care am ajuns în finală. Chiar și atunci Contesa Clarviziune își purta turbanul caracteristic. Ducele Vandalilor, părul blond prins în coadă de cal. Veriga Lipsă, nasul lung atârnându-i și barba întunecată și sălbatică. Așa cum azi oamenii vorbesc despre Villa Diodati, în viitor vor vorbi despre cafeneaua noastră. Oamenii care nici măcar n-au văzut anunțul vor jura că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
trandafiriu și catifelat. Apoi o coapsă trandafirie. Apoi a urmat o ploaie de boabe albe de polistiren. Bulele de plastic au pocnit, fâșiile au căzut. Și o fetiță trandafirie, goală pușcă, atârna din pumnul detectivului ridicat înspre tavan. Părul ei blond cădea în bucle, măturând podeaua. Brațele goale îi spânzurau de o parte și de cealaltă a capului. Gura căscată într-o uimire mută îi arăta dinții albi, mici cât niște perle, și cerul gurii roz și neted. O fetiță la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
o înfășoare în jurul trupușorului. Detectivul a zâmbit, clătinând din cap, ținându-și ochii strâns închiși și spunând: — Te pricepi de minune la procurat, Cora. Cora o ținea pe fetiță, ascunzându-i cu o mână fesele rozalii. Cu cealaltă sprijinind căpșorul blond la piept, Cora a spus: — E o greșeală. Broșura spunea că păpușile erau din silicon moale, turnat, din cel folosit la implanturile mamare. Dacă erau ținute sub o pătură electrică, puteau păstra căldura pentru ore întregi de plăcere. Pielea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
spus că habar n-avusese. I-a încrucișat fetiței brațele peste sfârcurile trandafirii. Apoi i-a încrucișat și picioarele din genunchi. I-a pus băiatului mâinile desfăcute în poală. Păpușile zâmbeau acolo nemișcate. Amândouă aveau ochi de sticlă albaștri, păr blond. Dinți strălucitori de porțelan. — De ce-ți pare rău?, a întrebat directoarea. Pentru că irosise fondurile locale, a răspuns Cora. Cumpărând ceva atât de scump pe nevăzute. Crezuse că face o afacere. Acum agenția avea să rămână cu vechile păpuși de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
afacere. Acum agenția avea să rămână cu vechile păpuși de cârpe pentru încă un an. Agenția n-avea ce face, și păpușile astea trebuiau distruse. Și directoarea Sedlak i-a zis: — Nu fi prostuță. Și-a trecut degetele prin părul blond al fetiței, spunând: Nu-i nici o problemă. Spunând: Le putem folosi pe astea. Dar păpușile, a spus Cora, erau prea adevărate. Și directoarea a zis: — Sunt din cauciuc. Silicon, a zis Cora. Și directoarea a spus: Dacă te-ajută, gândește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
apoi duhnind a parfum. Băiatul a sosit, la un moment dat, cu un tatuaj. Un lanț de spini în jurul mușchiului firav de la pulpă. Altă dată, cu sfârcurile găurite de niște inele de argint. Apoi cu penisul găurit. Odată, cu părul blond mirosind acru. Mirosind a gălbenele. Ca pungile de marijuana din camera cu probe. Camera aia plină cu pistoale și cuțite. Pungile de marijuana și cocaină care mereu cântăreau mai puțin decât ar fi trebuit. Camera aia, întotdeauna următoarea oprire pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
roșcate, gene false, dai din buze pe Bette Midomnuler la Târgul și Rodeo-ul din districtul Collaris, le oferi oamenilor șansa să-ți tragă un pumn pentru zece dolari, și scoți bani buni. În alte locuri tre’ să porți cârlionți blonzi, să-ți strângi curul într-o rochie strâmtă cu paiete, să-ți vâri picioarele în cea mai mare pereche de pantofi cu toc pe care-o poți găsi. Dai din buze pe Barbra Streisand, cântecul ăla, „Evergreen”, da e bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
pe câteva butoane și, minune. Pornește muzica, și preț de-o răsuflare nu se aude decât mugetul prelung al tuturor bărbaților din bar. E cântecul ăla plângăcios de la sfârșitul filmului Titanic. Puicuța aia din Canada. Și Flint, cu peruca lui blondă și gura ca de clovn, se urcă pe-un scaun, apoi pe-o masă, și începe să cânte. Tot barul se uită la el, și Flint dă tot ce poate, mângâindu-și coapsele prin blugi. Cu ochii închiși, așa încât nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
aproape închis, la buzele lui despicate. E doar cu trei ani mai mare decât ea, dar arată de parcă ar fi bunică-sa, și fata zice: — Și până la urmă de ce faci asta? Și Webber își desprinde peruca, toate șuvițele și cârlionții blonzi lipiți de sângele închegat în jurul nasului și gurii. Webber zice: — Oricine vrea să facă lumea mai bună. Flint bea din berea lui light și-l privește. Clătinând din cap, zice: — Băi pulă... Zice: Aia nu-i peruca mea? 11 Groaza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

într-un pătuț moale în care aștepta, surâzând, tot ceea ce avea să vină! CAPITOLUL I Boțul de aur I se spunea "boțul de aur". Era mică, dolofană, avea ochii mari și negri, o piele catifelată de crin alb iar părul blond, des și ondulat, te ducea cu gândul la chipul sfânt al lui Iisus din pruncie. Pe măsură ce micuțul boț de aur crescu, deveni o fetiță slăbuță, nărăvașă, orgolioasă și tare neastâmpărată. Luana Leon reprezenta întregul univers al unei familii obișnuite. Mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de la filmele foto deveneau pompe de benzină iar clădirile și copacii le marca din te miri ce, deși, uneori, imaginația prea bogată a fetei îi făcea să se întrebe dacă nu cumva își bate joc de ei. În absența vijeliei blonde totul părea pustiu. Nu mai avea cine să strige, să te surzească, să te sâcâie cu vocea stridentă veșnic prezentă. Nu mai alerga nimeni cu o viteză amețitoare, încontinuu, zăpăcitor, luând înainte frunzele, bulgării de pământ, spre jalea Bicii, florile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]