1,800 matches
-
Dar că dacă ar fi avut de ales între a se cățăra pe Croagh Patrick cu piciorul rupt și a termina de mâncat pastele din farfurie, în orice zi a săptămânii s-ar fi apucat să-și lege șireturile de la bocancii de munte. În același timp, era obligată să-și ascundă fericirea generată de faptul că tata și Helen refuzaseră să mănâce. Din când în când, se uita la mine și era clar că-i era foarte dificil să-și mențină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
candidaților admiși, tatăl ei o și considera profesoară de limbă engleză. Era mândru de fata lui și-i spunea mereu Mariei: Simona va fi cea dintâi intelectuală din familia noastră! Eu am fost primul din neamul nostru care am purtat bocanci, ea va fi prima reprezentantă care a pășit pragul unor școli înalte. Anii trecură repede, așa cum trec anii de facultate. În tot timpul studenției Simona a pus mare preț pe însușirea aprofundată a acestei limbi. La finalul celor trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ea, așa că mi-a dat-o mie. Lauryn încă îmi poartă sâmbetele pentru asta.) — Îmi place cum îți stă. (Aidan s-a dat înapoi ca să mă vadă mai bine.) Mda. Și mie îmi plăcea de el. Cu fesul, geaca și bocancii, era imaginea plină de stil a unui om obișnuit de pe stradă. Nu că aveam de gând să-i spun asta. Și era mai bine că Jacqui nu era acolo să-l audă pe Aidan admirându-mi hainele, pentru că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
când venea vorba de haine, Moff era un dezastru total. Prietenul său din copilărie purta aceleași cămăși de safari și aceiași pantaloni trei sferturi largi indiferent de anotimp sau ocazie. Cât despre pantofi, ei bine, să-i numim mai degrabă bocanci de muncitor pe șantier, mânjiți cu noroi și pătați cu vopsea. Avea mâinile aspre ca ale unui muncitor de rând. Nu era genul de bărbat care să-i cumpere unei femei flori sau să-i spună vorbe măiestrite, spre deosebire de Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
câinii să umble prin pagoda sfântă, să meargă oriunde i-ar duce nasurile - fiți liniștiți, acești câini sunt extrem de bine dresați, deci nu vor face nimic să profaneze acest loc, nici o picătură. Căută În rucsac și scoase trei Încălțări: un bocanc, un adidas Nike și o sanda roz cu o margaretă În unghiul dintre degete. Acestea aparțin prietenilor mei dispăruți, explică Harry. Mi-am permis să le Împrumut din bagajele lăsate de ei În stațiune. Se vor dovedi foarte folositoare. Vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vom recompensa câinii aruncându-le mingea și jucându-ne cu ei. Ridică mâna În care avea o minge de tenis. Chemă câinii care veniră spre el dând fericiți din cozi. —Bun, hai să vedem, drăguților, mirosiți bine. Saskia Îi dădu bocancul lui Lush, apoi lui Topper. Câinii Îl mirosiră cu interes, Își agitară lăbuțele nerăbdători, apoi luară poziția de „șezi“ așteptând semnalul că acesta e mirosul pe care trebuie să-l caute. La un ordin șoptit din partea Saskiei, se ridicară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
grupuri de câte zece, gata să cucerească planeta. Sau poate că, dimpotrivă, clipa eliberării e de căutat mult mai aproape, după 23 august, când comuniștii au adus, odată cu Dr. Petru Groza, mulțimi de degete slave, grele și sănătoase, înghesuite prin bocanci în tancurile sovietice. O divizie întreagă de mercenari roșii, botezată după numele unui haiduc autohton, a luat cu-asalt capitala, invadând Podul Mogoșoaiei și Piața Palatului, Filaretul și dealul Arsenalului, bulevardele Carol și Elisabeta: „Tudor Vladimirescu“. Din fericire, scăpasem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eu la masă și-am chemat ospătărița. „La-las’ că cocomand eu!“, s-a oferit Cezar. S-a ridicat de la masă și s-a dus glonț spre bar. Cu ocazia asta, am văzut că era îmbrăcat în trening și cu niște bocanci militari în picioare. Primisem și eu o pereche prin ’82, de ziua mea; se exportau în Irak. „Ce naiba comandă ăsta, că nici nu i-am zis ce vrem?!“ „Lasă-l să se-agite.“, m-a temperat Mihnea, „Vine el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întrebat într-o doară, descheindu-mă la hanorac. Era o căldură moale și afumată, cum numai în cârciumi găsești. Ca de bumbac. „O să afli tu. Ce face ăla?“ Cezar s-a întors vesel, cu trei beri la piept și-un bocanc lipsă. „Beri pe frigul ăsta?!“, s-a enervat Mihnea, „Asta n-ai învățat-o de la mine.“ „Cezărică, unde ți-e bocancul?“, m-am interesat și eu. Râdea fără un sunet, dar cu gura până la urechi: „L-am lăsat ga-garanție!“ După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bumbac. „O să afli tu. Ce face ăla?“ Cezar s-a întors vesel, cu trei beri la piept și-un bocanc lipsă. „Beri pe frigul ăsta?!“, s-a enervat Mihnea, „Asta n-ai învățat-o de la mine.“ „Cezărică, unde ți-e bocancul?“, m-am interesat și eu. Râdea fără un sunet, dar cu gura până la urechi: „L-am lăsat ga-garanție!“ După care ne-a trântit berile în față. Erau ga-gata desfăcute. „Cine știe de unde le-a luat...“, a bombănit Mihnea. „Ai verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
blugi și nelipsitele col-roulé-uri (studenții râdeau tot timpul de mine: în fiecare semestru, defilam la catedră cu două-trei noi). Mă simțeam bine, comod și invizibil. Cezar și-a întins picioarele fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat în bocanc, îl rezema de calorifer. Se uita voios, când la mine, când la Mihnea, fericit că ne are pe amândoi. Sprâncenele urcau și coborau în ritmul zâmbetelor. Buzele se desenau cărnos pe vârful sticlei de bere, iar ochii aveau o strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toate?“ „Aproape pe toate. Pe care nu le știu, le potrivesc.“ „De senzație! Te-aș aplauda, dar există două hibe.“ „Care, dom’ profesor?“ Cezar s-a trezit și el și, brusc indispus, s-a dus la bar, să-și recupereze bocancul: „Fa-fac eu cinste!“ M-am aplecat spre Mihnea, savurând fiecare silabă: „Prima hibă. N-ai inventat nimic. Formula ta algebrică există de când lumea. Și n-are nimic matematic. E-un procedeu literar. Se cheamă textualitate ergodică.“ „Adică?“ „Din grecește: ergon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spus că nu e-amicul meu.“ „E, nu e - sună familiar. Ăsta a fost la vreo miuță cu noi pe Antipa?“ „Nu cred. Întreabă-l și pe Cezar...“ Cezar tocmai apăruse, vesel, cu fața lui de păpușă optimistă. Avea amândoi bocancii. „Ga-gata. Să me-mergem.“ Ne-a trântit hainele în brațe, ne-am îmbrăcat cam în grabă și-am ieșit: Cezar primul, eu cu telefonul încă deschis, Mihnea iritat. Când să închidem ușa după noi, am prins un strigăt în spate: „Gicule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era o diferență între ele, îmi explicase Maria). „Unde sunt locurile?“, s-a interesat Maria. Era îmbrăcată în blugi, cu niște botine negre în picioare, cu toc mic. Eu la fel, mai puțin ghetele: le înlocuisem cu o pereche de bocanci, să-mi țină de cald. Mihnea venise și el regulamentar, în pulover pe gât și pantaloni reiați, de velur grena. Când întrebai la CFR de condițiile de călătorie, ți se recomanda să nu porți șapcă, ochelari de soare și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
muncitori, care dădeau bătăi de cap agenților de poliție ce aveau Atelierele sub observație. Numai că problemele reale care provocau vii nemulțumiri în rândurile angajaților nu țineau de politica externă. Ele rămâneau la nivelul lipsurilor cotidiene și chestiunilor mai lumești: bocancii netrimiși la timp de Ministerul Economiei Naționale - în ciuda faptului că sectorul C.F.R. se obișnuise cu titulatura populară de „a doua armată a țării” - și penuria de alimente, fără a omite îngrijorarea oamenilor față de răsturnarea situației de pe front, mai ales în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
aceste mici magazine non-stop. Elvețienii respectă regula fără excepție, nu fac nicio diferență între puștanii teribiliști și muncitorii însetați sau familiile care se uită la televizor. Într-o seară de vară, am intrat în magazinul său plin de praf, cu bocancii murdari, obosit după o zi în care am spart betoane cu barosul. Muncisem la negru, o familie proaspăt mutată într-o vilă dorea schimbări în grădină. Îmi ardea gura după o bere, aveam o sete sfântă, proletară, ce nu se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
într-o singură zi un costum. Deasemeni croitorii pot confecționa într’o săptămână de 6 zile lucră toare un veston sau 3 perechi de pantaloni sau o manta toate cu 2 probe. Cismarii: pot produce într’o zi două perechi bocanci de pingelit sau 4 perechi bocanci cusături vârfuri, tocuri și potcoave. Lengerii: repară într’o zi 6 cămăși și 6 ismene, iar într’o săptămână de 6 zile lucrătoare croiește și coase 3 cămăși sau 4 perechi ismene sau 5
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Deasemeni croitorii pot confecționa într’o săptămână de 6 zile lucră toare un veston sau 3 perechi de pantaloni sau o manta toate cu 2 probe. Cismarii: pot produce într’o zi două perechi bocanci de pingelit sau 4 perechi bocanci cusături vârfuri, tocuri și potcoave. Lengerii: repară într’o zi 6 cămăși și 6 ismene, iar într’o săptămână de 6 zile lucrătoare croiește și coase 3 cămăși sau 4 perechi ismene sau 5 perechi chiloți. Cojocarii: confecționează într’o
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
într’o singură zi un costum. Deasemeni croitorii pot confecționa într’o săptămână de 6 zile lucră toare un veston sau 3 perechi de pantaloni sau o manta toate cu 2 probe. Cismarii: pot produce într’o zi două perechi bocanci de pingelit sau 4 perechi bocanci cusături vârfuri, tocuri și potcoave. Lengerii: repară într’o zi 6 cămăși și 6 ismene, iar într’o săptămână de 6 zile lucrătoare croiește și coase 3 cămăși sau 4 perechi ismene sau 5
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Deasemeni croitorii pot confecționa într’o săptămână de 6 zile lucră toare un veston sau 3 perechi de pantaloni sau o manta toate cu 2 probe. Cismarii: pot produce într’o zi două perechi bocanci de pingelit sau 4 perechi bocanci cusături vârfuri, tocuri și potcoave. Lengerii: repară într’o zi 6 cămăși și 6 ismene, iar într’o săptămână de 6 zile lucrătoare croiește și coase 3 cămăși sau 4 perechi ismene sau 5 perechi chiloți. Cojocarii: confecționează într’o
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
au rugat: „Domnule, te rog frumos, dacă ajungi acasă, să-mi trimeți”... Și-am Învățat pe dinafară adrese, nume, unde stau, toate astea și, În momentul când am fost la izolare, astea erau memorate... Înainte de a pleca, eu aveam niște bocanci nenorociți, În sfârșit, cămăși din astea de zeghi, de la pușcărie. Și erau unii: „Măi, domnule, Îți dau cămașă... Ia cămașa asta rea, că oricum o predai, și Îți dau o cămașă bună. Dă-mi mie...” Mi-a dat unul o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și Îți dau o cămașă bună. Dă-mi mie...” Mi-a dat unul o pereche de pantofi... N-am să uit asta, că pentru prima dată după atâția ani mi-am pus pantofii În picioare. I-am dat lu’ ăla bocancii și el mi-a dat pantofii... Și, În sfârșit, am plecat de acolo, cu o singură cămașă și cu un pantalon nenorocit... vai de capu’ meu... Care a fost data la care v-ați eliberat? La 1 august ’54 am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la picioru’ pantei digului și puneam pământ peste ele, ca să nu rupă apa digu’... Era un viscol... Cum să zic? Ca de februarie... Venea ploaie stropi și cu nisip, intra În obraz ca acele... Noi aveam Încălțămintea luată de la armată: bocanci, cizme, dar intra apa pe-o parte, ieșea pe altă parte, mai cădeau tălpile... Mergeai cu picioru’ gol pe pământ. Gropile care le făcusem de luasem pământ pentru dig erau acum pline cu apă și nu mai știai... Cădeai În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
urme, și cu mirosul dezvoltat. Și când ne apropiam de ceva stână, el mirosea fumul de la distanță și avea dreptate, și când ridica frunzele știa ce animal a trecut p-acolo. Ei când au intrat, el a văzut urma de bocanc... Și noi Înainte aveam bocanci, da’ a trebuit să Îi lăsăm și să ne Încălțăm cu opinci, pentru că nu lăsa urme. Și când au intrat ei În poiană a văzut ăsta urmele și o spus bătrânul: „Cred că a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și când ne apropiam de ceva stână, el mirosea fumul de la distanță și avea dreptate, și când ridica frunzele știa ce animal a trecut p-acolo. Ei când au intrat, el a văzut urma de bocanc... Și noi Înainte aveam bocanci, da’ a trebuit să Îi lăsăm și să ne Încălțăm cu opinci, pentru că nu lăsa urme. Și când au intrat ei În poiană a văzut ăsta urmele și o spus bătrânul: „Cred că a fost pădurarul”. O mers mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]