989 matches
-
a fi conducătorul unei delegații oficiale? De altfel, tehnica lăcrimării la comandă a devenit o specialitate națională de maxim succes. în diverse forme, în România lăcrimează toată lumea. Las deoparte plânsetele gen "Surprize, surprize" ori "Din dragoste", unde absența salbelor de bocete ar însemna dezastrul financiar al posturilor de televiziune. Vorbesc de lacrimile de crocodil ale personajelor care știu că dacă stârnești mila omului de pe stradă ai câștigat partida. (Nae Caranfil a făcut un film plin de farmec pe această temă!) Oricum
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
beznă”. Presă a tradus povestea Szomnei Grancsa în termenii luptei acesteia cu „obtuzitatea părinților”; într-o relatare de la înmormântare, despre tatăl său se scrie că „scrâșnește, privind în gol pe sub borul larg” (s.m.), iar despre mama că „îngâna, între două bocete stridente” (s.m.). După oficiul declarației care se voia neutră, autoritatea - inspectorul de la Direcția pentru Protecția Copilului care desfășoară anchetă - enunța fără rest semnificația politică a existenței Szomnei Grancsa: „ea a demonstrat că oricine dorește, poate și este sprijinit să învețe
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
Obor. Maria Tănase a avut un repertoriu extrem de vast ce-a cuprins cântece din toate regiunile României și din toate categoriile: doine, orații de nuntă, cântece de leagăn, de joc (hore, sârbe, învârtite, jienești), de dragoste, de petrecere, lăutărești, satirice, bocete. Până la începutul anilor 1940 repertoriul i-a fost format de Harry Brauner. O selecție de 20 de cântece din repertoriul artistei a fost publicată de Editura Muzicală în 1963 în broșura "Cântecele mele - Maria Tănase". A jucat pe scena Teatrului
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
Minerva Chira Vântul Bocet de apă disperată - marea aprinde ruguri în adîncuri întind mîna după o rază Păianjenul crede că e pentru urzire Se-aude respirația oglinzilor înfiorate de nori purtați cu privirile tale Peste Panorama Borodino Mă atinge cineva care a stors seve
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
Premiului Nobel avea să le primească, în 1989, fiul scriitorului. Boris Pasternak este și unul din redutabilii traducători din opera lui Shakespeare, Goethe, Verlaine, din poezia gruzină. Să faci rost de cerneală și să plângi! De februarie să scrii în bocet hohotitor, Cât huruitoarea moină de care fugi A neagră primăvară arde învăluitor. Să faci rost de trăsură. Plătind grivne, vreo șase, Prin zvon de clopot și-a roților bătăi de talere Să te transferi într-acolo, unde ploi tumultoase Decât
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
ocneri de altădată taie sare) / e miezul iernei lumea-i înghețată bocnă/ țurțuri de sare - atârnă de pe cer pe zare (...) și sub cupola nopții cînd se-ntorn/ strigoii pe la casele vecine,/ maria oprișor domnaru cântă-n horn/ cu glas de crivăț bocete saline". De tot hazul rafinat suprarealist este transferul celebrului cuplu Don Quijote și Sancho Panza la Ocna Sibiului: "pe unde ciobanul își mână turma/ până își pierde oile și își pierde urma/ "traiectoria unei păsări în zbor", zici/ (traiectoria unei păsări
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
Stolojan, iar Gabriela Vrânceanu Firea, moderatoarea emisiunii, era de vreo câteva minute căzută sub masă, de râs? De plâns? - nu mi-am dat seama, fiindcă dinspre acea... acel... fluture, am auzit un fel de parodie după Coșbuc, recitată ca un bocet sfâșietor: Iluzii mari, de-orgolii pline, Te-au rătăcit pe căi străine; Da' vină, Stolo, înapoi, Că vii la bine! Că noi trăim urgii și ploi De când te-ai dus de lângă noi! La orișice caz, dragii miei, eram atât de
Oniricul în gândirea haralampyani by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10111_a_11436]
-
încercările generației de la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea de a pune bazele așa-numitei „Celtic revival." Numele lui William Butler Yeats se dovedește, din nou, inevitabil. Pentru el, „yarragh este strigătul inimii, un sunet bântuit și care bântuie. Înseamnă tristețe și bocet pentru ceva pierdut, dar și la adresa secolelor de asuprire străină. Înseamnă mânie și sete de dreptate, un sunet puternic și războinic în care palpită demnitatea și curajul unui popor." Fervoarea naționalistă celtică s-a condensat și s-a păstrat în
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
cei rămași în urmă,/ Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă" (Rugăciune). Tonul patetic trasează imaginile unei dureri ce-și pierde inserția istorică, vărsîndu-se în absolut, durere care, după cum spunea G. Călinescu, reprezentînd o "jale nemotivată de popor străvechi, îmbătrînit", "ajuns la bocetul ritual", se dispensează de speranță: "La noi sînt codri verzi de brad/ Și cîmpuri de mătasă;/ La noi atîția fluturi sînt,/ Și-atîta jale-n casă./ Privighetori din alte țări/ Vin doina să ne-asculte;/ La noi sînt cîntece și flori
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
Academiei Române; este un orator religios, ilustrând predica funebră prin acele Propovedanii sau predice la îngropăciunea oamenilor morți; este autor de poezie religioasă traducând un celebru imn religios din literatura medievală, Stabat mater de Iacopone da Todi sau compunând după modelul bocetelor populare „cântări jalnice” închinate Sfintei Fecioare. Este unul dintre primii istorici literari, consemnând într-o listă bio-bibliografică „Scriitori cei din români”. Atras de literatura fantastică a Antichității grecești, a tradus opera lui Lucian din Samosata, definind foarte sugestiv specificul acestui
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
săptămână - până ce „sclavii” fabricii au transformat cuvântul „lalele” într-o ironizare secretă, „catapultând frica în derâdere”. „Fiindcă un asemenea cuvânt, LALELE, când ai nevoie de el, descrie exact contrariul său. Spus de trei ori la rând, sună deja ca un bocet”. Și tot lalelele apar și în „Strada Gloriei”, denumind caragialesc strada unde securistul care a încercat să o racoleze pe Herta Müller, fiind refuzat, „a oftat adânc și a dat cu vaza de lalele de perete” (dar n-a cules
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
acestuia, Petru Pavel Aron și Atanasie Rednic. Îndepărtat din Școlile Blajului este pedepsit cu închisoarea la Muncaci în Ungaria. Tradiția populară a păstrat un cântec inspirat din acest episod al vieții lui Grigore Maior, Verșul lui Maior - un fel de bocet popular. Se spune că aici a fost vizitat de către împăratul Iosif al II-lea, care întrebându-l cine este, a primit un răspuns cu trimitere biblică: Sunt Iosif cel vândut de frații săi". Candidând a treia oară pentru scaunul episcopal
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
ca să nu mai vorbim de pictori, să nu mai inventariem capodoperele tuturor culturilor temperat-continentale, evident ale culturilor apte de reprezentări simbolice și de codificări artistice, născute din coliziunea unei retine simțitoare cu majestatea eterică a zăpezii. Dar, de , satanizarea zăpezii, bocetele prelungi, de tragedie antică și întreaga explozie de patetism umanitaristo-rutier nu privea, propriu-zis, faptul că în România, cu o întîrziere de vreo două luni și jumătate, a nins, în sfîrșit. Problema este mult mai simplă. Coagularea zăpezii trebuie tradusă ipso
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
adio îl trimit... Martie, 1940 INTRODUCERE Când a fost? Când zâmbea numai iadul Spre-ale morții cumplite splendori, Cînd netrebnic zăcea Leningradul Lângă multele lui închisori, Și-osândiții umpluseră firea De nagaică mânați și ocări Și cântau ne-ntrerupt despărțirea Ca un bocet sirenele-n gări. Ne gonea steaua morții prin hrube Și sărmana Rusie gemea Pângărită de negrele dube Și ciobota cu sânge pe ea... I Te-au luat când e rumenă zarea, Te-am condus ca un dus peste veac, La
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
Irina Ungureanu - în rolul „femeii spirituale”, al „Evei de Lumină”, deținătoarea Înțelepciunii și Cunoașterii. Inteligent gândit și conceput, cu înțelegerea în profunzime a semnificației mitului gnostic, cizelat în cele mai fine detalii, cu o muzică ritualică transfrontalieră aș spune, unde bocetul autohton de pildă consuna cu ritmuri și vocalize extra-europene, spectacolul Dianei Rotaru ar merita reprogramat și pe alte scene din țară și chiar de peste hotare, pentru a putea fi văzut/auzit de cât mai mulți amatori de artă sincretică de
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
de inimă rea și moare în urma pierderii contactului cu această realitate aflată aproape, la doar câteva palme distanță de el, dar de care natura muncii lui l-a despărțit total și pentru totdeauna. Cele spuse aici nu sunt nicidecum un bocet romantic, ci un adevăr viu și de netăgăduit. În timp ce ascult o anume piesă muzicală, și puțin după aceea. Frumusețea e o amăgire și o capcană în calea omului, unul din blestemele inexplicabile ale existenței sale. Nu o cunoaștem și nu
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
parcurs a devenit cât se poate de serios. "Coșciugul trebuie să fie închis... Mi se pare o barbarie ce se întâmplă la înmormântările tradiționale. Înmormântarea mea trebuie să fie elegantă și discretă. Nimic ostentativ și nimic tragic, fără jale și bocete... Va exista și dress-code! E foarte important! Vreau ca toate femeile să poarte taioare Chanel sau Valentino și tocuri înalte, ochelari de soare și pălării cu boruri largi. Să arate imecabil! Totul trebuie să fie elegant...", i-ar fi spus
Botezatu își pregătește înmormântarea. "Mi se pare o barbarie" () [Corola-journal/Journalistic/71429_a_72754]
-
nu a mai putut face abstracție de fraza lui G. Călinescu, rămasă un epitaf pentru eternitate: "Și Eminescu și Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual, transmis fără explicarea sensului". Din "poetul pătimirii noastre", poetul Ardealului de până la 1918, Octavian Goga devine poetul unei pătimiri generice, poetul suferinței înscrise iremediabil în condiția umană. Dar în primele decenii ale secolului XX nu a fost așa. Mesianismul
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
concret și adevărat prin clonările umane de mult intrate în obișnuință... își vor petrece revelionul pe ultimul corp ceresc confortabil amenajat?... Filme greu de deslușit și îmbătrînite de pe la 1999 vor arăta cetățenilor de la 2755 ceremoniile religioase primitive cu prapuri și bocete, ca mulțimea adorînd oasele sfintei Paraschiva?... Adio, Moșule bun și cu barbă! Adio, îngeri, arhangheli, demoni! Mileniul vostru expiră... Doar Poetul mai veghează: De-atîtea nopți aud plouînd, Aud materia plîngînd... Sunt singur, și mă duce-un gînd Spre locuințele lacustre
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
pe mesaj, cu toate că o sforțare în acest sens există de fiecare dată. Poemele ei sunt, ca și la Brumaru, de pildă - cu care se aseamănă în metodă nu și în instrumentar, Caleașcă fiind cea mai apropiată, aproape o pastișă -, niște bocete, elegii, cântece sau descântece. Fiind o poezie a înscenării retorice, ineditul și savoarea versurilor vin din schimbarea permanentă a ipostazelor vocii lirice. Conița Lena performează, când cu gravitate, când cu nostalgie sau cu umor, atitudinile unei femei evlavioase, smerite, tânguitoare
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
cu lumea în care trăiește. Fără a dezerta din condiția sa de artist, adică de lucrător activ pe șantierele bunurilor simbolice, dar și fără compromisuri morale sau concesii de altă natură, Bochiș a preferat acțiunea lucidă și implicarea nemijlocită, atît bocetului de tranziție cît și tînguirilor pe ruina artistului - demiurg de altădată. Faptul că în creația propriu-zisă este fantast și visător, că în meditațiile implicite asupra artei este uneori relativist, iar alteori de-a dreptul măcinat de îndoieli, nu-l împiedică
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
foarte riguros încheagată. Odată cu piesa Reverberations (Reverberații) pentru trombon, percuție și live-electronics (Cătălin Bucerzan, Georgeta Radu, Roman Vlad) de Mihaela Vosganian, pătrundem în lumea sacru-profană cu care ne-a obișnuit compozitoarea. Întregul demers se bazează pe cumularea unor motive de bocet, ritmuri dionisiace, venite parcă din Sacre de Stravinski, și translări, prin glissando, în zonele extrem-orientale, acolo unde măștile și tatuajele făceau parte din ceremonialele uzuale. Dansatoarea și coregrafa Liliana Iorgulescu a întruchipat un astfel de personaj. Acoperită din cap până în
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
limitele obișnuite ale actului interpretativ. În timp ce Sorin Petrescu și Doru Roman se convertiseră în purtătorii de sens ai prefacerilor explozive din Univers, Ion Bogdan Ștefănescu părea că reinstituie supremația Logos-ului, prin quasi recitarea sunetelor cu iz de lamento sau bocet surd, subliniind cealaltă semnificație a lui Io - aceea de iubită a lui Zeus, suferind de a fi fost transformată chiar de zeu în junincă; piesa Cadenze per Antiphona pentru flaut solo de Cornel Țăranu - o muzică speculară, în care se
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
odată cu el, ”visarea întru-Ființă.” Pe o linie oarecum complementară s-a situat și piesa Doinei Rotaru, Vivarta - termen polisemantic, împrumutat din filosofia indiană, traductibil prin transfigurare, schimbare aparentă, apariție iluzorie. Pornind de la sunetele prelungi ale violoncelului, cu incrustații modulante de bocet, pe fondul isonic al celorlalte trei instrumente, muzica stabilește dintru’nceput dihotomia departe- aproape, aparent-iluzoriu. Eterofonia rezultată din împletirea- despletirea vocilor, ca și glissando- urile tânguitoare, dau impresia de cântec doinit pe mai multe voci, unele prezente, altele doar ca
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
lacrimile sunt rudele lichide ale urletelor și strigătelor, așa încât, atunci când plânge și țipă, victima se descarcă și semnalizează în două moduri. Alteori, oricât ar încerca supliciatul să-și camufleze lacrimile, acestea curg șuvoi, alcătuind mai degrabă o rugăciune, decât un bocet. Legați între ei prin acest limbaj lichid al chipului, supliciații sunt niște "camarazi ai plânsului" și niște "rude în lacrimă". Unele victime ajung la capătul durerii: plâng și urlă până la refuz, până când vocea dispare și lacrimile seacă. Trupul lor și-
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]