650 matches
-
86 Moartea-nuntă înveșnicește legătura de sânge dintre om și cosmos: "Vasile, fecior mare" / Amu-i nunta dumitale. Scoală-te, nu sta scârbit / Că nuntașii ți-au sosit! Da cine te-a cununa? / --Popa cu cădelnița! / Și oare cine te-a boci? / Grădina cu florile (...) / Față albă ca spuma / Sprâncene negre ca mura / Cine ți le-a săruta? / Pământul cu rugina!"87; " Cine nunta ți-o vedea? / Numai luna și c-o stea! / Năfrămuța cea de mire / Ți-or pune-o la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pot spune, / De-mi vine să merg în lume / Și să-mi fac casă-n pădure, / Ca s-aud cucul cântând / Și păsările șuierând. Plâng și florile-n grădină, / Și păsările-n crâng, de milă, / Și eu stau și mă bocesc / Ce să fac, cum să trăiesc, / Că pe mine tot mă doare, / Din cap și până-n picioare." 129Repetiția paralelistică, accentuată de utilizarea polisindetului, figurează, alegoric, destinul uman al naturii, dativul etic ilustrând natura ca alter ego al individualului: "Foaie verde
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-ți lungește nime traiul."239 În fața măreției destinului, omul tradițional îmblânzește "lumea cealaltă" prin intermediul rostirii "cântului" taumaturgic, transformând necunoscutul, neantul, i-realitatea, după chip și asemănare umană, rostuirea vieții realizându-se în deplină concordanță cu viața de apoi: "Astăzi te bocesc în glumă, / Da vine moartea din urmă / Vine și moartea din urmă, / Că oriunde te-ai ascunde, / Te găsește moartea iute; Cât de frumos te-ai purta, / De moarte nu poți scăpa; Că vine moartea făr-de veste, / Fără milă te
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sacrificiul simbolic pentru a se putea împărtăși din binecuvântările Apelor primordiale. Scenariul mitic al "îngropării" constă într-un adevărat ceremonial al înmormântării: un flăcău, sau un buștean, învelit ca un mort, e prohodit de un "preot" din ceată, în timp ce este bocit de ceilalți colindători; după ce este însoțit pe ultimul drum, "mortul" este aruncat în apă, de pe un pod, în "produc" (copca făcută în gheață), "cetluit" cu un butuc, pentru ca, astfel, să ajungă dincolo de Apa Sâmbetei, considerat tărâmul morților, dar și ținutul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vârfuțu muntelui, / La tulpina bradului! / Luminiță cin` ți-o fi? / Soarele de-a răsări! / Cruciuliță cin` ți-a pune? / Soarele dac-a apune! / Și groapă cin` ți-a săpa? / Ploile care-or ploua / Acelea m-or și-astupa! / Și de bocit, / Cin ` te-a boci? / Oile când or veni, / Oile, mioarele, / Și câmpul cu florile, / Munții cu izvoarele."171 În alte variante, soarele este ajutat de lună și de stele pentru a înfăptui ceremonialul înmormântării: " Ciobănaș de la miori, / Un` ți-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bradului! / Luminiță cin` ți-o fi? / Soarele de-a răsări! / Cruciuliță cin` ți-a pune? / Soarele dac-a apune! / Și groapă cin` ți-a săpa? / Ploile care-or ploua / Acelea m-or și-astupa! / Și de bocit, / Cin ` te-a boci? / Oile când or veni, / Oile, mioarele, / Și câmpul cu florile, / Munții cu izvoarele."171 În alte variante, soarele este ajutat de lună și de stele pentru a înfăptui ceremonialul înmormântării: " Ciobănaș de la miori, / Un` ți-a fost moartea să mori
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
brazilor, / Pe malul Trotoșului, / Lângă roate tunului. Cine, maică, te-a scalda? / Nourii, când or ploua. Cine, maică, te-a-mbraca? / Codrul când s-a dispoia. Cine, maică, te-a-ngropa? / Munții când s-or dărâma. / Cine, maică, te-a boci? / Păsările-or ciripi."329 "Pasărea-om" dezleagă suferințele omenești, participând la trăirile zilnice: "Foicică și-o lalea, / Păsăruică, turturea, / Spune-mi, dragă, vestea ta / Ori nu ești din țara mea? Păsăruica săraca / Sta pe loc și-mi răspundea, / Cu grai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poeților: "Aleargă, suflet, aleargă,/ La soția ta cea dragă,/ Căci te-așteaptă cu dor mare,/ Ca să-i duci a mea suflare./ Gîndule, mergi și-i vestește/ Că iubitul ei sosăște,/ Spune-i să se descernească/ Și să nu mă mai bocească./ Du ochilor drept vestire/ A plînsului contenire,/ Du guriței bucurie/ De sărutări cu trufie./ Sînul, peptul dezvălește,/ Țîțîșoare rumenește,/ Rădică di pi picioare/ Orice feli de-nvălitoare/ Și spune cu îndrăzneală/ C-oi să fac mare năvală". Este, apreciază universitarul bucureștean
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care se constituie în termeni regenți, respectiv în elemente introductive pentru propozițiile subordonate atributive din textele de mai jos: (a) "Suspinele lor o treziră pe Wendy, care se ridică în capul oaselor. Nu intră în panică văzând un necunoscut care bocea în camera lor; tot ce simți era doar o plăcută curiozitate." (J. M. Barrie, Peter Pan) (b) "când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice că făce a vânt și vreme rea, sau când țiuia tăciunele, despre care se
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
lor,/ numai un cocor / se reazimă pe un picior. Casa e casă / împrejmuită / de ogor. / Pe blidarul din tindă / se uită în oglindă / rotunjitul ulcior. / Toate stau la locul lor.// Morții în pământ / gândul în cuvânt. // Strânsă într-o silabă / bocește o babă. Țipă o cucuvaie / lae, lae, lae.” Cele trei plachete de versuri apărute în exil (două dintre ele în ultimii ani de viață) reunesc versurile unei poete pe care „căutarea permanentă o salvează de solemnitate și retorică și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
impaciența: „Aleargă, suflet’, aleargă, La soțîia ta cea dragă, Căci te-așteaptă cu dor mare, Ca să-i duci a mea suflare. GÎndule, mergi și-i vestește Că iubitul ei sosăște, Spune-i să se descernească Și să nu mă mai bocească. Du ochilor drept vestire A plînsului contenire, Du guriței bucurie De sărutări cu trufie. SÎnul, peptul dezvălește, ȚÎțișoare rumenește, Rădică di pi picioare Orice feli de-nvălitoare Și spune cu Îndrăzneală C-oi să fac mare năvală.” Este prima oară, după
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
A mă preface nu-i chip pînă ce-oi intra-n pămînt.” 8. Robia aduce numaidecît În minte ideea de tortură. Vasalul sentimental are multe Îndatoriri și puține drepturi. Conachi, modest pînă la umilință, reclama săniilor dreptul de a se boci. A se tîngui este libertatea lui. În rest numai chinuri. Poemele sugerează existența unui teribil mecanism de tortură, comparabil cu acela ce poate fi văzut În frescele despre judecata de apoi din pridvorul bisericilor ortodoxe. Diavoli care pîrjolesc sufletele și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ți celebrul cuvînt Către cititori, o primă detașare de stilul jeluitor În poezia erotică. Viziunea Îndrăgostiților zmintiți la simțuri, aruncați În călduri grozave, căzuți, unii dintre ei. În melanholie pină ce Încet-Încet se sting, iar alții „ea muierile, care se bocesc la morminte, prin cîntece Își ușurează durerile”... este umorescă. Miturile iubirii tristaniene apar aici Într-o formă comică; „Domnilor! Socotesc că nu fără cuviință am intitulat această ediție «Spitalul Amoruluiă, căci În coprinderea-i nu veți vedea decît plîngeri de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unii rămîn zmintiți pentru totdauna, fără a-și mai putea găsi leacul, și din Spitalul Amorului ajung În Spitalul nebunilor (la Balamuc); alții cad În melanholie și Încet-Încet se topesc și Își sfîrșesc viața; alții iar, ca muierile care se bocesc la morminte, prin cîntece Își ușurează durerile, ca prin niște rețete potrivit după chipul și asemănarea patimii, drept ierburi și alifii: pentru că În Spitalul Amorului numai astfel de doftorii alină durerile. Priimiți dară acest Spital al Amorului și preumblîndu-vă Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o mănușă moale și tandră În jurul ființei iubite. Este un discurs pios, cucernic.” Un discurs, totuși, fragil, o devoțiune ce se destramă cînd Imaginea se alterează. Poetul român se refugiază, atunci, În morală și Într-o filozofie a resemnării. Se bocește, de regulă, dîndu-se de ceasul morții, cerînd milostivire... Pentru a exprima toate acestea, el are la Îndemînă (Își creează) cîteva mijloace de expresie, suficiente, totuși, pentru a exprima o anumită profunzime și complexitate a sentimentului. Paul Zarifopol crede că toată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
slăvite”. Moartea, un șantaj sentimental. 5. Lirismul corporal. Tirania ochilor În poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi. Atributele feminității după Anton Pann. 6. Chinurile amorului. „Un potop de tînguire”. Figura catastrofei. 7. Vasalitatea sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă. Plîns, oftat, suspin, leșin, afazie. 9. Năcazurile pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
le înnobila și a le români, și eu mărturisesc că m-aș învoi cu părerea domniilor-sale. Vin, în sfârșit, conservatorii ă aceștia erau ișlicarii î, astă veche rugină, care strigă cu glas de Stentor că se strică limba, plîngînd-o și bocind-o în gura mare"1 . Aplicarea aceasta a terminologiei politice la clasificarea curentelor lingvistice o mai găsim și aiurea. Cei de la România literară 2 sunt învinuiți de "reacționarism" de către latiniști (adică de către "liberali"). G. Asachi, cum am văzut, trei ani
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
televizată, în care părinții gimnastei (și ea juxtapusă în imagine, dar aflată la antipozi) "erau alături" de odraslă, dă întreaga măsură a ținutei acestui popor emoțional. Un cunoscut fior pe șira spinării am simțit în momentul în care, alături de mama bocind ca furată în iarmaroc, tatăl o îmbărbăta pe fiica gimnastă cu ton de torționar: măi, tată, știi parola, spune-o! Vă imaginați astfel de spectacole grotești într-o Anglie, cu adevărat mare putere sportivă? Abătîndu-mă, din drumul regenerator spre Sinaia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
românilor, care-i gonesc, lovindu-i de zor, până când noaptea ia sub ocrotirea Întunericului ei sfărâmăturile ce mai rămăsese din marea oaste a lui Sinan. Mihai se Întoarce Încărcat de trofee. Stelele sclipesc peste bălțile de sânge. Bătrânul, cruntul vizir, bocește În cortu-i rupându-și hainele de pe el. Și pe când spahiii lui tremură tupilați prin bălării, din tabăra românilor se Înalță În liniștea nopții cântece de biruință. Cuvinte: Semilună = simbol al Imperiului Otoman; cotropitor = care ocupă sau pune stăpânire cu forța
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cazul lui Constantin Sârbu, ele au căzut de acord că spre vârful bradului lipsesc două crenguțe, ceea ce Înseamnă că „băiatul a fost sortit să moară”. Când mama mortului a văzut bradul, s-a lăsat asupra lui și a Început a boci. În tânguirea ei, a spus: „O, Doamne, Doamne,/ Ce mireasă i-a adus/ Băiatului meu;/ Mai bine muream eu” (E. Bernea, 1998, pp. 46-48). Această etapă a ritualului implică o ieșire din spațiul cultural, o incursiune În natura Îndepărtată, neatinsă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obligativitatea darului: A treia zi, după ce l-au Înmormântat, adecă În joia a treia după Paști sau În ziua de Paparudă, se adună iarăși fetele la un loc, se duc la locul unde a fost Îngropat, Îl dezgroapă și apoi, bocindu-l: „Caloiene/ Ene!/ Mă-ta/ Te cată/ Prin pădurea deasă,/ Cu inima friptă, arsă,/ Prin pădurea rară,/ Cu inima fript-amară”. Îl aduc În sat și aici Îl aruncă Într-o fântână sau Îi dau drumul cu sicriul sau scândura pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Qing s-a îmbolnăvit și din cauza bolilor venerice a murit, la treizeci și trei de ani. S-au desfășurat procesiuni, ritualuri în temple, s-au efectuat sacrificii în mai multe temple și în Templul Zeiței Milei, Guanyin. Soțiile și slugile l-au bocit în fața tăbliței funerare puse la loc de cinste în casă. După încheierea comemorării morții marelui mandarin, unele soții și slujitoarele lor au fost vândute altor bărbați, altele au murit, unele s-au călugărit. Singura Doamna Luna, ca răsplată a vieții
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a iubit cu ginerele marelui mandarin, Chen Jingzi, soțul Orhideei, ciomăgit de femeile casei. A rămas însărcinată cu el, dar n-a păstrat copilul, avortând. Încrezătoare în puterea ei de seducție, și-a luat rămas bun de la Doamna Luna, a bocit în fața tăbliței funerare a lui Ximen și a plecat cu gând să-și refacă viața. S-a dus în casa mijlocitoarei Wang pentru a o ajuta să ajungă în grațiile unui bărbat important. S-a iubit în taină cu fiul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
către turci. Acum paharul suferinței s-a umplut, domnitorul nu mai poate suporta și interioriza durerea și de aceea Își manifestă prin gesturi și lacrimi răvășirea sufletească: Apoi, el se-ntuneca,/Inima-i se despica,/Pe copii se aruncă,/ Îi bocea, Îi săruta..." Sultanul Îi reproșase, aluziv și insinuant, intenția de nesupunere și tentativa de rupere a relațiilor de vasalitate față de Imperiul Otoman, precum și emisiunea unor monede de aur, toate acestea fiind dovezile unei Îndrăzneli nelimitate: Adevăr e c-ai chitit
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
său. Salomeea este redusă la numitorul comun al suferinței, vulnerabilă și umilă. Cecilia Cuțescu-Storck introduce personajul în anonimatul unei ritualități funerare, eliminând latura de senzualitate morbidă sau de perversitate proprie personajului tratat conform esteticii decadente. Asemeni unei țărănci care-și bocește soțul sau copilul mort, Salomeea se apleacă asupra capului Sfântului, căruia moartea și suferința i-au dizolvat trăsăturile într-o mască de anonim hieratism, în cheia iconografiei bizantine. Chipul sfântului seamănă cu cel cristic, al primitivilor italieni, în special la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]