924 matches
-
membru al partidului comunist ilegal. Aceasta dacă e să subscriem la ce ni se spune despre el în Dicționarul General al Literaturii Române , ediția din 2005. Oricum, în 1939, Siguranța îl urmărea pentru „antecedentele lui comuniste”, fapt consemnat de Lucian Boia în Capcanele istoriei, o carte care, printre alte însușiri, o are și pe aceea de a fi riguroasă. Atât că George Ivașcu, aflăm tot din Capcanele istoriei, făcea în epocă un dublu joc. Comunist fiind, scria în „Vremea”, sub pseudonim
Cazul George Ivașcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5022_a_6347]
-
la adresa "capitalismului american aflat în putrefacție." Ulterior, apar comunicațiile telefonice mobile, câteva pasaje memorialistice ale părintelui Filaret Gămălău scrise după '89, și chiar câteva scurte referiri la nume comune astăzi: Hagi, Popescu, Lucescu (demnitari vânduți turcilor), Ossama Ben Laden, Lucian Boia, H. R. Patapievici, Viktor Orban, Marko Bella etc. Întoarcerea lui Dracula, suportă ambele lecturi. Celor care abordează exclusiv a doua cheie, le-aș reproșa o supralicitare a romanului. Autorul - etnolog și scriitor, membru al Societății Scriitorilor Bucovineni, Suceava, al Asociației
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
proiectul cultural orientat (și) către România, al unei mici edituri familiale, din Portugalia. Aparent, nedumerirea se justifică, în condițiile în care veritabilă eficiență culturală dovedesc traducerea și publicarea de autori români în limbi de mare circulație. Un autor ca Lucian Boia, exemplu de competență în domeniul istoriei mentalităților și a imaginarului, reeditat deja, de ani de zile, la prestigioase edituri din Franța sau Marea Britanie, constituie, de pildă, un model de pătrundere la nivel înalt, pe piața culturală occidentală; așa cum prezența unui
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
la Polirom, a luat toate premiile românești importante pe care le putea lua. Mai rar un asemenea triumf, neobișnuite asemenea unanimități în lumea noastră croită pe cârcoteli și desființări. Felicitări, Adriana Babeți. Cristian Pătrășconiu publică un substanțial interviu cu Lucian Boia (apărut mai întâi în revista Herto, din Polonia). Ancheta revistei conține un exercițiu la care fiecare dintre noi ar trebui poate să se supună: Ce meserie n-ați fi capabili să exercitați? Cornel Ungureanu scrie despre istoria literară, cu prezențele
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2445_a_3770]
-
texte este dedicat Irinei Mavrodin cu prilejul împlinirii a 80 de ani) și polemici, pînă la revista presei sau la recenzii pe marginea cărților apărute recent. Constantin Horea, în recenzia ("Boia le mal-aimé") pe care o face cărții lui Lucian Boia (Napoleon III cel neiubit, Humanitas, 2008), nu se dovedește prea milos cu reputatul istoric bucureștean. Și chiar dacă, judecat în ansamblu, articolul e o analiză la obiect a cărții, e ceva în timbrul autorului care te duce cu gîndul la mari
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7169_a_8494]
-
e o analiză la obiect a cărții, e ceva în timbrul autorului care te duce cu gîndul la mari frustrări indelebile. Îți vine să spui că lui Constantin Horea îi place cartea, dar că nu-l îndrăgește pe autor: "Lucian Boia dă un exemplu numai bun de urmat de către tinerii istorici (cîți or mai fi și ei) referitor la cum rescrii istoria, adică nepărtinitor, fără patimă și eliberat de orice prejudecăți. Însă cercetarea Ťcuratăť și profesionistă a autorului, la fel ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7169_a_8494]
-
patimă și eliberat de orice prejudecăți. Însă cercetarea Ťcuratăť și profesionistă a autorului, la fel ca în cazul altor cărți ale domniei sale, nu aduce nimic (esențial) nou, nedescoperit, necercetat sau nedezbătut. Este știut faptul, dar foarte puțin afirmat, că Lucian Boia, pe cît de strălucit este ca gînditor/analist și orator, pe atît de bun se arată în calitatea de compilator de informații. Distinsul profesor de la Universitatea din București are acel geniu de a căuta exact acolo unde trebuie, de a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7169_a_8494]
-
etc.). 21 "Romflores" Societate Oradea, Achiziționarea, 36,7 Întreprinderea - Ș.A. comercială str. producerea, ─────── "Plafar" Oradea pe acțiuni Sucevei transportul, 24,3 + Oradea (Ș.A.) nr. 6 - industrializarea 12,5 12, si valorificarea județul plantelor Bihor medicinale și aromatice, mac și ardei boia, cît și a produselor derivate din acestea, ceaiuri simple, ceaiuri combinate, uleiuri volatile, medicamente, drajeuri și bomboane, siropuri, băuturi răcoritoare și slab alcoolizate. Activitate de import-export, alte activități și prestări de servicii. 22 "Elegant" Societate București, Producerea și 1 Întreprinderea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/121108_a_122437]
-
căci scrie în legea lui și iese din linie, fără să-i mai pese de teama de a-și periclita cariera. Desfide constrîngerile și, împins de un nerv de frondă instinctuală, irită cenzorii care întrețin tabuurile panopticului modern. Cu Lucian Boia se întîmplă ceva straniu în ultima vreme: a început să semene cu un spirit reacționar, emanînd un aer singular de erezie interpretativă, și asta după ce ani buni a fost etichetat drept o voce a globalismului în vogă, o voce a
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
un aer singular de erezie interpretativă, și asta după ce ani buni a fost etichetat drept o voce a globalismului în vogă, o voce a cărei menire era să discrediteze ideea etosului național sub pretextul analizei imaginarului colectiv. Acum însă, Lucian Boia a suferit o deviație stuporoasă ce se vădește printr-un sindrom de bizară factură discursivă: atacă tocmai miturile stîngiste care domină mentalul europenilor de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace. Adică lovește chiar în tabăra celor care au impus
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
convingerea că istoria Germaniei a fost supusă unei măsluiri sistematice. E un clișeu plicticos să spui că istoria e scrisă de învingători, dar în cazul Germaniei proporțiile falsificării sunt atît de macabre că o minimă reacție devine obligatorie, iar Lucian Boia, în paginile eseului de față, chiar asta face: redeschide problema vinovăției nemțești în cursul celor două războaie. Învinși în 1945 într-un mod atroce (țara devastată și ruptă în două state, milioane de femei violate de soldații ocupanți, milioane de
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
diabolizare, punîndu-li-se în seamă defecte pe care nu le-au avut și crime pe care nu le-au făcut, este pentru că toată vina a fost a lor. Și atunci poftim de spune altceva decît dogmele în vigoare. Meritul lui Lucian Boia este că spune altceva, trecînd în revistă poncifele pe care propaganda postbelică le-a pus în seama monștrilor arieni. Și, pentru a nu vorbi în gol, autorul își ia drept repere polemice doi istorici germani din secolul XX - Fritz Fischer
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
greu să se procedeze altfel. După cum era greu să nu se alunece de la Primul Război Mondial spre Al Doilea, date fiind tensiunile rezultate în urma deciziilor de la Versailles și a restructurării Europei.” (p. 135) E de admirat ușurința cu care Lucian Boia șerpuiește printre muchiile unor teme otrăvitor de delicate. Și fiindcă știe că nu poate spune chiar tot ce crede, autorul păstrează acea distanță critică fără de care, pierzîndu-și statutul de cercetător, nu ar mai putea preîntîmpina acuzele cenzorilor. Pe scurt, Boia
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
Boia șerpuiește printre muchiile unor teme otrăvitor de delicate. Și fiindcă știe că nu poate spune chiar tot ce crede, autorul păstrează acea distanță critică fără de care, pierzîndu-și statutul de cercetător, nu ar mai putea preîntîmpina acuzele cenzorilor. Pe scurt, Boia recurge la tactica eflorării: atinge o problemă, o nuanțează în așa fel încît îi schimbă unghiul de vedere, pentru ca apoi, de îndată ce simte că atmosfera se încinge, lasă tema și trece la alta. Din acest motiv, eseul e o colecție de
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
ca exemplu de vector al dogmelor globalismului. În realitate, Boia are emunctae naris, adică finețe în aprecieri și mai ales fler istoric. Cu o facondă lapidară de asprime analitică, detaliu ce sporește și mai mult ascuțimea observațiilor, eseul lui Lucian Boia este o admirabilă mostră de libertate de gîndire.
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
Cosmin Ciotloș Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950 București, Editura Humanitas, 2011, 360 pag. Intelectualul nu gândește - «în medie» - mai corect decât ceilalți muritori; nu se orientează mai bine în mersul evenimentelor, doar fiindcă este intelectual. Se întâmplă, dimpotrivă
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
dată argumente potrivite pentru a justifica și a se justifica. Mai ales atunci când i se pare că istoria și-a dat verdictul. Pentru intelectual, glasul istoriei este irezistibil” (p. 342). Sunt, acestea, concluziile remarcabilului volum publicat de curând de Lucian Boia la Editura Humanitas, Capcanele istoriei. Un volum despre, așa cum se și subintitulează, elita intelectuală românească între 1930 și 1950. Personal, găsesc aceste constatări un pic derutante. În sensul că se fac vinovate de un anume convenționalism de care, până acolo
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
realism, iarăși nu-i o noutate. A le sesiza, unor oameni de impecabilă ținută culturală, frapante sincope de caracter, nici atât. Prejudecăți. Verificabile, fără doar și poate, în destule cazuri, de unde și rezistența lor. Dar prejudecăți. Aș fi așteptat, de la Lucian Boia, la capătul unui asemenea tur de forță, o serie de concluzii în adevăratul sens al cuvântului. Or, între cele trei sute de pagini de investigație subtilă și cele trei, explicite, ale încheierii, eu unul observ o cezură logică. Metafora din titlu
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
logică. Metafora din titlu se justifică până aproape de final. Unde, din nefericire, devine o banală catacreză. De fapt, Capcanele istoriei e o carte mult mai interesantă decât poate lăsa să se înțeleagă tonul pesimist al acestor concluzii. La începutul ei, Boia plasează un index, o listă de o sută douăzeci de personaje (sunt chiar cuvintele istoricului). De la Haig Acterian, Felix Aderca și Dumitru Amzăr la Alice Voinescu, Mircea Vulcănescu și Gheorghe Zane. O sută douăzeci de intelectuali care au traversat agitat
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
Antonescu, din ianuarie 1941 până în august 1944. Revenirea, palidă, la democrație, din august 1944 până în februarie 1945. Guvernarea Petru Groza, în continuare, până în 30 decembrie 1947. După care, cum știm, comunismul se instaurează implacabil.) Cu aceste date, cartea lui Lucian Boia devine automat un fel de istorie ieroglifică. Un roman politic documentar. (Informația fiind extrasă în cea mai mare parte din publicistica vremii, dar și din arhivele serviciilor.) Numai că aici personajele nu mai stau sub deghizament animalier. Ele își poartă
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
de ce spuneam mai sus că găsesc concluziile cărții mai degrabă derutante. Cazuistica e atât de diversă, încât cu mare greutate (și numai printr-o scurtătură rațională) se poate ajunge la asemenea încheieri generaliste. Conceptul de intelectual cu care operează Lucian Boia e, s-o spunem de pe-acum, destul de larg. El îi include nu doar pe cei ale căror preocupări se situează în zona umanioarelor, ci și pe profesioniștii științelor (matematicieni, fizicieni, chimiști, ingineri). Legitimarea o dă, de obicei, rangul universitar
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
ne oprim, însă, cu ceva mai multă atenție, asupra scriitorilor adevărați. G. Călinescu, Sadoveanu, Arghezi, Camil Petrescu, Ion Barbu sunt doar câțiva dintre ei. Ironic de obicei (ar merita citate, prin efectul lor stilistic teribil câteva din butadele lui Lucian Boia), autorul Capcanelor istoriei devine, vizavi de aceștia, caustic de-a dreptul. Simțul valorii nu-i lipsește lui Boia. Chiar istoric fiind, are, în privința literaturii, bune judecăți. Nu însă întotdeauna și bune interpretări. Portretul lui Sadoveanu, de exemplu, e cumva influențat
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
de aceștia, caustic de-a dreptul. Simțul valorii nu-i lipsește lui Boia. Chiar istoric fiind, are, în privința literaturii, bune judecăți. Nu însă întotdeauna și bune interpretări. Portretul lui Sadoveanu, de exemplu, e cumva influențat de o lectură reducționistă. Moralmente, Boia are dreptate. Doar că descrierea rămâne, oricum am lua-o, stridentă: „Ce o fi fost în mintea lui? Nu e ușor de spus, probabil fiindcă în mintea lui nu erau prea multe. Mare scriitor, se înțelege, dar deloc intelectual, înțelegând
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
a doua secțiune a numărului, sunt consacrate dezbaterilor în jurul unei cărți avându-si deja notorietatea ei - "Paradoxul român" de Sorin Alexandrescu, "citită" succesiv de Ștefan Afloroaiei, Al. Zub, Al. Călinescu și Alexandru Florin Platon. Ultimele două volume ale lui Lucian Boia, " Istorie și mit în conștiința românească" și "Jocul cu trecutul" sunt recenzate în secțiunea specializată a revistei. "Romanian Cultural Studies" revalorizează, prin apariția ei, o zonă culturală și energiile ei, putând fi preludiul unei resurecții a spiritului critic. Doar timpul
Identitate and Alteritate by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/18003_a_19328]
-
acum: cât de rus era, în perfectă vecinătate spirituală cu un Dostoievski sau un Berdiaev. De aceea, întru totul binevenite au fost și ultimele cuvinte ale lui Nijinski, spuse de actor în limba rusă, cât și chipul său de la sfârșit, boit cu roșu, care amintea cuvintele sale din Jurnal „Vreau să mă prefac că sunt un bufon. Sunt bufonul lui Dumnezeu”, același chip evocând însă și spectacolul pe care i l-a închinat Maurice Béjart, Claunul lui Dumnezeu. Sunt ani buni
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]