12,392 matches
-
au coborât și, cât ai clipi, au intrat sub coviltir. Tânărul de pe capră - cu chip cioplit după modelul seminției, demn de un prinț de operetă - a dat bice ducipalilor. Apoi și-a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii priveau curioși la peisajul ce defila prin fața lor. Satul se profila pe firul văii largi. Chiar În margine, se zăreau câteva coviltire și cai liberi ce pășteau pe islazul Întins până
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe de lături”. Și acum, gata cu gândul Înfipt În cele ce vor urma... Imaginează-ți de pildă că acolo În Pomârla ta, prin 1879, s-a deschis Institutul Academic Anastasie Bașotă, care era destinat fiilor țăranilor nevoiași de pe moșiile boierului Anastasie Bașotă. Și că a fost orânduit „După metodul celor din Paris”... pentru care s-au adus profesori francezi. Apoi Limba franceză era totdeauna obligatorie, „Spre ușurarea Învățăturilor mai departe, În străinătate, după finitul studiilor În acest institut”. Gruia Îl
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În brațele lui taică-su, privindu-l cu un interes deosebit. ― „Vezi, tati? Îmi era tare dor de tine” - a tradus Maria gestul băiatului. ― Și mie Îmi era dor, năzdrăvanule! - l-a Întâmpinat Gruia strângându-l În brațe. ― Unde poruncește boierul să mergem? ― Du-ne la Galata. ― La Galata mergem, boierule. ― Iaca cî la Galata n-am ajuns cu fratele Petrică. El ne-o dus tocmai pi Răpidea șî de acolo ne-o aratat tot târgul. Tari-i frumos Iașu’ ista
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
deosebit. ― „Vezi, tati? Îmi era tare dor de tine” - a tradus Maria gestul băiatului. ― Și mie Îmi era dor, năzdrăvanule! - l-a Întâmpinat Gruia strângându-l În brațe. ― Unde poruncește boierul să mergem? ― Du-ne la Galata. ― La Galata mergem, boierule. ― Iaca cî la Galata n-am ajuns cu fratele Petrică. El ne-o dus tocmai pi Răpidea șî de acolo ne-o aratat tot târgul. Tari-i frumos Iașu’ ista! Când au ajuns la biserică, se Înserase de-a binelea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dar până atunci merită privit exteriorul. Spre deosebire de toate celelalte mănăstiri din Bucovina, în care predomină culoarea albastră, mica noastră mănăstire a fost pictată în verde. Se spune că această culoare a fost aleasă ca omagiu adus Anei, fiica marelui demnitar, boierul Luca Arbore care a construit această biserică acum aproape cinci sute de ani. Ana avea ochi verzi. Verzi erau și ochii mamei mele care se numea tot Ana. Veneam adeseori cu ea la biserica de care o lega nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și ți-ai mâncat mălaiul! De milostiv, milostiv ești; de bun la inimă, bun ai fost, nu-i vorbă. Dar, de la o vreme încoace, cam de pe când ți-am blagoslovit turbinca aceasta, te-ai făcut prea nu știu cum. Cu dracii de la boierul cela ai făcut hara-para. La iad ai tras un guleai, de ți s-a dus vestea ca de popă tuns. Cu Moartea te-am lăsat până acum de ți-ai făcut mendrele, cum ai vrut; n-ai ce zice. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-lea): cartea cu caracter mitico-istoric Kojiki ( 712) și ceva mai "realista" Nihonshoki (720), precum și splendida antologie de poezie lirică Manyoshu (759). Prin opoziție, primul text scris în limba română datează din 1521. Este vorba, mai concret, despre o turnătorie ordinară: boierul Neacșu din Dlăgopole (Câmpulung Muscel) îi dă de știre judelui Brașovului, Johannes Benkner, că turcii pregătesc o invazie a teritoriilor românești, prefigurând, prin aceasta, moda scrisorilor politice care face încă furori la nord de Dunăre. Dacă vrem să înregistrăm însă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sfera vestimentației, detaliile sartoriale și capilare anulând din start orice tensiune dramatică și, prin aceasta, exilând contemplația de budoar în sfera derizoriului: "Juna greacă simțea o plăcere din cele mai mari a privi dupe fereastră pe toți trecătorii, de la veliții boieri cu bărbile albe și cu căciuli de samur, până la calemgiii și iamacii cei cu ișlice în patru colțuri și rași pe cap chinezește". Observați, vă rog, și că, la vremea respectivă, singurii skinheads proveneau, dacă este să ne bazăm pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
puicii mele!". Monorimă și pes octosilabic (precum în poezia populară), cacofonie, diminutive hilare, expresii tocite, toate concură la coagularea unui șablon sentimentalist de care s-ar fi rușinat până și Văcăreștii sau Costache Conachi. Și, credeți-mă pe cuvânt, bărboșii boieri aveau standarde relativ modeste, fiindcă poezia neotrubadurescă din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea nu este cu mult superioară manelelor de azi. Acum, să aruncăm o privire și asupra a două episoade înfățișând muzica și petrecerile în romanele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai înalt nivel pe vremea lui Caragea degenerează, în chip aproape inevitabil, în haos balcanic. Observați, vă rog, stupida metamorfoză facială a mesenilor, precum și tipicul acces de locvacitate curajoasă, care pare a pune stăpânire, în circumstanțe sardanapalice, pe altminteri "austerii" boieri bucureșteni: Toți oaspeții ascultau pe lăutari cu mai multă sau mai puțină băgare de seamă; numai Caragea și hatmanul Cărăbuș păreau mai agitați decât toți ceilalți. Aceasta se vedea din mișcările capului, din alterarea feței și mai cu seamă din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Caragea și hatmanul Cărăbuș păreau mai agitați decât toți ceilalți. Aceasta se vedea din mișcările capului, din alterarea feței și mai cu seamă din desele oftări ce ieșeau din piepturile lor. Vinul cel tămâios de Cernătești, turnat necontenit în gâtlejul boierilor, începu să-și facă efectul său (iertați, din nou, redundanța, n. m.). Oaspeții noștri, cari până aci mâncau și beau liniștiți ca cei șapte filosofi ai Eladei (neîndoielnic, pitarul Filimon are un fix cu referințele clasice plasate defectuos, n. m.
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
biruință! De-a pururi, fii slăvit Tu, Eroul Necunoscut și Arhanghel al națiunii românești! (Flacăra Sacră, IV, 6, 1937, pp. 1-2) Discurs la moartea Elisei Conta Mult îndurerată familie! Întristată adunare! Iașul, cetatea intelectualității românești, păstrătoarea bunelor tradiții, leagănul adevăraților boieri de baștină și izvor neîntrecut de credință și patriotism, a îmbrăcat astăzi haina cernită a durerii și jelește cu toată sinceritatea pe vrednica ei fiică, pe Elisa Conta, sora marelui filosof, Vasile Conta. Descendentă a unei modeste familii de preot
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu sufletul și mintea copiilor încredințați ei, a dat cele mai frumoase roade, făcând din acei copii oameni întregi; plini de viață; neșovăitori în chestiunile de neam și lege; păstrători a tot ce este bun și frumos, în sfârșit adevărați boieri, așa cum era tradiția moldovenească. Cu multă măiestrie, Elisa Conta a știut să toarcă firul trecutului românesc, legându-l de prezent și dându-i avânt spre viitor; iar nu întrerupându-l, așa cum se-ncearcă a face generația de astăzi. Ieșită la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
li se spune astăzi. Ele închid "ultima dorința", pecetluite cu acele cuvinte cutremurătoare: "las cu limbă de moarte... etc.", însoțite și blesteme înfricoșătoare pentru urmașii care nu vor ține seama de executarea întocmai a acestei ultime dorințe. Împărați, regi, domnițe, boieri mari și boierași, țărani și simpli muncitori, toți au câte o ultimă dorință. Unul lasă averea urmașilor săi, pe care le însuși le-o împarte la sfârșitul vieții sale, ca să nu se certe între ei; altul își lasă averea pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
primul președinte al Curții de Apel din Chișinău. Drept care tatăl meu, domnul Dumitrescu, toată ziua ne ducea la Chișinău. Am cunoscut și noi orașul, când eram copii, și viața de acolo. Mătușa, soția lui nenea Costi, era Nadiușa, fiica unui boier, Moldoveanu-Untu, boier vechi moldovean, și în casă la ei se mânca rusește, într-un fel, fiindcă ea era din generația aceea care stătuse sub ruși, sub țari. Și samovarul fierbea într-una, la orice oră te duceai la ei, erai
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
al Curții de Apel din Chișinău. Drept care tatăl meu, domnul Dumitrescu, toată ziua ne ducea la Chișinău. Am cunoscut și noi orașul, când eram copii, și viața de acolo. Mătușa, soția lui nenea Costi, era Nadiușa, fiica unui boier, Moldoveanu-Untu, boier vechi moldovean, și în casă la ei se mânca rusește, într-un fel, fiindcă ea era din generația aceea care stătuse sub ruși, sub țari. Și samovarul fierbea într-una, la orice oră te duceai la ei, erai la masă
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
Tot la Bacalbașa apar gradații Papă-Lapte și Tîrîie-Brîu, chemați așa pe la spate. Un maior ține însă anume să i se spună Moșul. La Gh. Brăescu un colonel anacronic e poreclit Moș Belea, dar unui general i se zice apreciativ Englezu. Boierii adevărați poartă uneori după nume toponimul domeniului, la Camil Petrescu Saru-Sinești sau Boiu-Dorcani (fiica lui, Ioana Boiu e numită în București, admirativ, Jupînița). Alteori toponimul vine de la numele stăpînului: de la Guma - Gumești. Bengescu vine de la Benga (Dracul, "te-a luat
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
Constantin Țoiu Onoarea are întotdeauna o latură ridicolă și artificială... - Domnule, e lucru știut, țiganii recunosc pe loc oamenii de calitatea, asta e. - Fiindcă au fost la boieri, probabil... - S-ar putea, s-ar putea... * Albert (dela Bruges) mai stă și acum lângă fereastra cu cristal scump, privind parcul cu arbori rari, căruia asfaltul ce taie în două întinderea acoperită de frunze... * Eroul poate fi un personaj ca
Fortuna, Anankè by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6997_a_8322]
-
Comisiei Internaționale de Cooperare Intelectuală 1, organism al Societății Națiunilor care își avea sediul la Geneva, îi scria așadar soției lui Const.Antoniade, în 8 august 1933, de la conacul familiei de la Văcărești (jud.Dâmbovița). Aici, în satul de baștină al boierilor poeți Văcărești, în apropiere de Târgoviște, își petrecuse copilăria 2, în cultul trecutului familial și al folclorului literar pe care avea să-l facă cunoscut în Occident de câte ori avea să aibă prilejul. Destinatara epistolei provenea dintr-o familie de magistrați
O scrisoare inedită de la Elena Văcărescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7021_a_8346]
-
consecvență cu tonul patriotic entuziast al scrierilor ei, și în aceste rânduri, poeta e foarte sensibilă la realitățile de acasă: "notre vieux et adorable Vacaresci m'entoure de douceur". Geneva Societății Națiunilor era schimbată cu plăcere pe satul ancestral al boierilor Văcărești. în urmă cu câțiva ani am vizitat și eu acest eden al Elenei Văcărescu: din păcate, din curtea refăcută de tatăl său nu rămăseseră decât zidurile capelei, ridicate în 1868, cu acoperișul distrus, precum și ruinele unor pivnițe legate de
O scrisoare inedită de la Elena Văcărescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7021_a_8346]
-
ca argat al popii Andrei din Călărași, hrănit mizerabil și pus la munci înjositoare, tînărul nostru abandonează repede treapta cea mai de jos a societății, utilizînd ce avea cu prisosință, înzestrarea sa intelectuală neobișnuită. își găsește primul salvator în persoana boierului Sache din Tîrgoviște, căruia îi devorează biblioteca și la curtea căruia învață pe nerăsuflate franceza, pe lîngă maghiara și germana știute deja, dar care nu-l ajutau prea mult în Valahia. îl părăsește curînd pe binefăcătorul său pentru a se
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
prea mult în Valahia. îl părăsește curînd pe binefăcătorul său pentru a se pune în slujba "cocoanei Esmeralda" (Scr. V, septembrie 1837): în ce calitate? E mai bine să nu ne întrebăm. Cocoana va fi și ea abandonată în favoarea marelui boier C. C. (probabil din familia Cîmpineanu), cu ajutorul căruia studiază timp de un an la Colegiul Sfîntul Sava și prin care pătrunde în cercurile aristocrației bucureștene. Ascensiunea lui Ion spre vîrful piramidei sociale devine impetuoasă. Ajuns printre apropiații domnitorului Alexandru Ghica, îl
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
învață italiana după o gramatică și după un dicționar cumpărate la Viena, astfel încît, la descinderea în capitala Lombardiei, era unicul membru al suitei princiare care cunoștea limba locală, servind celorlalți de interpret. Revenit la București, îl înlocuiește pe marele boier C.C. ca protector cu "junele principe G.G." (Scr. XIV, iunie 1840): să fie un Ghica? După lumea în care se mișca acum "peregrinul", n-ar fi nici o mirare. Prin tînărul principe, eroul nostru ajunge la Paris, apoi la Londra. întîlnirea
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
buzunar, renunță la București; atracția Parisului devenise între timp mult prea arzătoare, iar Rastignacul român are întotdeauna forța de a se redresa: va ajunge din nou în capitala Franței, chiar dacă cu un ocol considerabil. în Italia se angajează la un boier rus, care îl ia cu el la Petersburg, prilej excelent de a adăuga și limba rusă celorlalte cunoscute (între timp, voiajurile pe speze princiare la Londra îi dăduseră acceptabile cunoștințe de engleză). își va înlocui curînd protectorul, pe boierul rus
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
un boier rus, care îl ia cu el la Petersburg, prilej excelent de a adăuga și limba rusă celorlalte cunoscute (între timp, voiajurile pe speze princiare la Londra îi dăduseră acceptabile cunoștințe de engleză). își va înlocui curînd protectorul, pe boierul rus, după obiceiul lui de acum brevetat, cu un tînăr prinț rus, putred de bogat, ce voia să cunoască Europa și mai ales Parisul. Pentru asemenea tentant proiect, putea exista un cicerone mai avizat decît Codru Drăgușanu? Așa că peregrinul, bucuros
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]