1,700 matches
-
greu de spus. Tot Gheorghe Racoveanu își amintește afirmațiile lui Nicolae Iorga, făcute în cadrul unei ședințe a Senatului, în care acesta comenta asasinarea Căpitanului : Este vorba despre atașatul militar canadian J.W. Boyle, salvatorul coloniei românești din Odesa, în timpul revoluției bolșevice. Prin Decretul-lege nr. 3321 bis din 23 septembrie 1940, completat prin Decretul 3321 bis din 3 octombrie 1940, a fost înființată Comisia specială de anchetă criminală, cu sarcina de a ancheta și instrumenta toate crimele comise contra legionarilor în perioada
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
local al soldaților ruși staționați atunci în România aliată, la Iași. Eliberarea lui Rakovski s-a făcut fără știrea și aprobarea guvernului rus, care și-a cerut autorităților române scuze pentru incident. Ajuns la Odessa, Rakovski s-a raliat revoluției bolșevice din octombrie și a devenit membru al Partidului Bolșevic, fiind primit cu entuziasm de Lenin și mal ales de Troțki. După victoria revoluției comuniste ruse, în speranța extinderii ei în zona balcanică și a împiedicării cuceririi și controlării Basarabiei de către
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
al Flotei Mării Negre și al districtului militar Odessa) cu sediul la Odessa, Rakovski a luat parte la organizarea unei încercări de puci comunist la Iași contra regelui Ferdinand I al României și a unor acțiuni militare ale unor unități revoluționare bolșevice (formate, între altele, din foști prizonieri și dezertori din rândurile armatei române) contra României. Aceste atacuri însă au fost oprite temporar după un armistițiu semnat la 23 februarie 1918 cu noul prim ministru al României, generalul Alexandru Averescu și definitiv
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
Războaiele cauzaseră mari devastări și foamete, iar una dintre victimele foametei și bolilor a fost soția sa, Iefrosinia, care a murit de tifos la Kalinovka în timp ce Hrușciov era în armată. Comisarul s-a întors acasă pentru înmormântare și, loial principiilor bolșevice, a refuzat să permită intrarea sicriului soției sale în biserică. Cum la Kalinovka intrarea în cimitir se făcea exclusiv prin biserică, a cerut ca sicriul să fie ridicat peste gardul cimitirului, ceea ce a produs rumoare între săteni. Prin intervenția unui
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
a fost o revoltă țărănească armată de inspirație bolșevică care a avut loc în zilele de 15-18 septembrie 1924, în împrejurimile localității Tatarbunar (uneori scris și "Tatar-Bunar") din Bugeac (Basarabia de Sud), care făcea pe atunci parte din România, iar în prezent este parte a Regiunii Odesa din Ucraina
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
deschis focul asupra malului românesc. Conform rapoartelor grănicerilor, unele grupuri înarmate ar fi reușit să treacă Nistrul fără să fie observate . Andrei Kliușnikov, comisar politic sovietic cunoscut sub pseudonimul "Nenin", a desfășurat o acțiune de înființare a unor comitete revoluționare bolșevice în județele Cahul, Ismail și Cetatea Albă din Bugeac. Au fost răspândite materiale propagandistice (broșuri și manifeste revoluționare) care denunțau ocupația românească a Basarabiei și chemau la unitatea populației basarabene pentru proclamarea unei republici sovietice. S-a format un Comitet
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
puterii țariste în Caucaz. Pe 5 decembrie 1917 a fost semnat armistițiul de la Erzican, prin care s-a pus capăt conflictului dintre ruși și otomani. Marele vizir Tala Pașa a semnat pe 3 martie 1918 Tratatul de la Brest-Litovsk cu Rusia bolșevică. Bolșevicii acceptaseră prin semnarea acestui tratat de pace să cedeze orașele Batumi, Kars și Ardahan în favoarea otomanilor. Aceste regiuni fuseseră ocupate de Imperiul Rus după victoria din războiul din 1877-1878. Britanicii au fost obligați să apere India, zonele petrolifere din
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
care au dus un război de gherilă împotriva otomanilor. Forțele armenilor au fost plasate pe o linie a frontului care se întindea de la Van la Erzincan. Pe 3 martie 1918, marele vizir Talat Pașa a semnat Tratatul de la Brest-Litovsk. Rusia bolșevică acceptase prin semnarea tratatului de pace să cedeze Batumi, Kars și Ardahan. Aceste teritorii fuseseră cucerite de ruși în timpul războiului din 1977-1878. În afară de aceste prevederi, exista și o clauză secretă, prin care rușii se obligau să dezarmeze forțele armate armenești
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Take Ionescu la gesturi politice aproape iraționale, neînțelese nici de tovarășii săi de partid, cum a fost acela de a se opune din toate puterile adoptării de către guvern a unei decizii de a se întreprinde o acțiune militară împotriva bandelor bolșevice care creau dezordine și debandadă în Moldova, în decembrie 1917. În urma adoptării acestei decizii își va prezenta demisia, în ciuda rugăminților unanime, inclusiv din partea regelui Ferdinand, de a nu comite acest gest. În urma acțiunii energice conduse de generalul Constantin Prezan, bolșevicii
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
unirea. Dar baronul Ioan Boeriu a luat și parte la o acțiune deosebit de temerară. Împreună cu Iuliu Maniu, în toamna anului 1918, el s-a angajat într-o tentativă de a restaura ordinea în Viena. Capitala Austriei era în pragul revoluției bolșevice, iar armata era în descompunere. Iuliu Maniu și Ioan Boeriu s-au prezentat la Ministerul de Război și au cerut să li se subordoneze armata aflată în cazărmile Carol și Ferdinand. Acele unități militare erau formate mai ales din români
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
Красная Гвардия") au fost unități paramilitare muncitorești formate în timpul revoluției ruse din 1917. Ele au fost principala forță de luptă a bolșevicilor. Gărzile Roșii au fost formate în martie 1917, la inițiativa sovietelor din fabrici și a celulelor de partid bolșevice. Alte formații paramilitare create în timpul Revoluției din Februarie de guvernul provizoriu, precum "miliția poporului" (народная милиция), "grupurile de autoapărare" (отряды самообороны), "comitetele securității publice" (комитеты общественной безопасности), "detașamentele muncitorești" (рабочие дружины), au fost treptat absorbite de "Gărzile Roșii". Gărzile Roșii
Gărzile Roșii (Rusia) () [Corola-website/Science/303372_a_304701]
-
au fost treptat absorbite de "Gărzile Roșii". Gărzile Roșii au fost baza pentru formarea Armatei Roșii. Datorită existenței în aceeași perioadă de timp a războiului civil, apar uneori confuzii între cele două organizații armate. În Petrograd, mai înainte de izbucnirea revoluției bolșevice, erau aproximativ 30.000 de luptători ai Gârzilor Roșii. În momentul izbucnirii Revoluției din Octombrie, efectivele Gărzilor Roșii ajunsese la peste 200.000 de oameni. După victoria revoluției, Gărzile Roșii au îndeplinit anumite funcții specifice armatei regulate, în perioada care
Gărzile Roșii (Rusia) () [Corola-website/Science/303372_a_304701]
-
în ianuarie 1918. În timpul revoluției, pregătirea Gărzilor Roșii a fost asigurată de Organizația Militară a Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia. Membrii gărzilor erau voluntari, care aveau însă nevoie de o recomandare din partea sovietelor locale, a organizațiilor de bază bolșevice, sau a altor organizații publice. Antrenementele militare ale voluntarilor erau făcute fără scoaterea din producție a muncitorilor. Voluntarii au format atât unități de infanterie cât și de cavalerie. Modul de organizare, de subordonare și nivelurile de pregătire ale diferitelor unități
Gărzile Roșii (Rusia) () [Corola-website/Science/303372_a_304701]
-
plătească chirie pentru folosirea terenurilor. În aprilie 1917, l-au sechestrat pe executorul judecătoresc și au declarat pământul ca proprietate a poporului. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Borisovca (Borisăuca) a făcut parte din componența României, în Plasa Chilia-Nouă a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și o comunitate
Borisăuca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318476_a_319805]
-
Română, fiind repartizat la Școala de ofițeri de rezervă de infanterie din Botoșani. După 2 ani a fost demobilizat, dar în 1919 a fost încorporat din nou și trimis în Basarabia ca ofițer de rezervă, ca urmare a atacurilor forțelor bolșevice din Rusia și a Războiului româno-ungar din 1919. Ghiulai a absolvit Liceul "Mihai Viteazul" din București și s-a înscris la Institutul Electrotehnic al Universității din București, însă a fost nevoit să abandoneze cursurile din cauza războiului. Fiindcă i-a fost
Constantin Ghiulai () [Corola-website/Science/320437_a_321766]
-
fiind de origine moldoveană (provenind de la est de Nistru dintr-o localitate din regiunea Odesa numită în anii sovietici Frunzovca). Între 1926 și 1991 orașul său natal s-a numit Frunze, în cinstea rolului important jucat de el în revoluția bolșevică din Rusia. Mama lui provenea dintr-o familie de țărani ruși din provincia Voronej, iar tatăl lui, medic, dintr-o familie de țărani moldoveni care se stabiliseră în Provincia Odessa. Și-a început studiile la Verniy (acum Almatî), iar în
Mihail Frunze () [Corola-website/Science/311190_a_312519]
-
"Inamic al statului" se leagă aici. Pentru film, vezi Inamicul statului." Termenul inamic al poporului (rusă: враг народа, "vrag naroda") a fost o denumire foarte cuprinzătoare din perioada conducerii bolșevice care privea oponenți politici sau de clasă, reali sau închipuiți, uneori incluzând foști aliați. S-au mai folosit și alte denumiri: În particular, termenul de "inamic al muncitorilor" a fost definit în Articolul 58 (Codul penal al RSSFR). În diferite
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
funcție a contribuit la crearea și dezvoltarea bazei materiale a medicinei în stânga Nistrului. În anii de studenție, aderă la curentul socialist și participă în 1903 la Congresul Internaționalei a II-a. După Revoluția Rusă din 1917, devine promotoare a cauzei bolșevice și se mută cu traiul în URSS. Acolo exercită funcția de redactor al unor publicații comuniste în limba română și desfășoară o amplă activitate publicistică. Lucrează ca pedagog la Universitatea Comunistă pentru Minoritățile Naționale din Partea de Vest a Țării „Julian
Ecaterina Arbore () [Corola-website/Science/329298_a_330627]
-
au fost deschise instituții de importanță județeană, s-a deschis o judecătorie, s-a organizat un oficiu Poștă Telegraf; Telefon. Reforma agrară din Basarabia a fost realizată de către un sistem de dirijare numit „Casa Noastră”. Reforma agrară românească (spre deosebire de cea bolșevică) prevedea recompensare bănească. Prețul de răscumpărare a unei desetine de pământ din moșia Telenești era: teren arabil - 180 ruble; pădure - 180 ruble. În perioada interbelică în Telenești exista un spital cu 4 clădiri. Despre aceasta relatează Mihail Sadoveanu în „Drumuri
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
comandant suprem. În cadrul proclamației sale, generalul Kornilov a denunțat discursul prim-ministrului drept minciuni, și a declarat că Generalul a primit de la Kornilov ordin să înainteze cu Corpul III Cavalerie în Petrograd. Kerenski a permis eliberarea de arme Gărzii Roșii bolșevice pentru a lupta cu korniloviștii. Comitetul Executiv a format un comitet de luptă populară cu contrarevoluționarii, care a mobilizat de până la 60 de mii de persoane în lupta cu korniloviștii; în întâmpinarea soldaților au fost trimiși agitatori bolșevici. Împotriva lui
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
soldaților au fost trimiși agitatori bolșevici. Împotriva lui Kornilov s-au mobilizat și muncitorii feroviari. La , guvernul interimar i-a amnistiat pe bolșevici. La Troțki a fost eliberat de la „”. Korniloviștii au fost învinși pentru că trupele Corpului III Cavalerie, supuse propagandei bolșevice, au refuzat să continue mișcarea la Petrograd. Kornilov și asociații săi au fost arestați, iar Krîmov s-a sinucis. În semn de solidaritate cu generalul Kornilov, Cadeții au demisionat, declanșând crize guvernamentale regulate. Rezultatul a fost instituirea la , a ("„Afacerilor
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
normele de pâine la Petrograd și la Moscova au fost reduse la o jumătate de livră de persoană pe zi. S-au amplificat brusc grevele din orașe și protestele proprietarilor de pământuri din sate. În acest context, au proliferat „Sovietele Bolșevice” între august-octombrie 1917. La începutul lui noiembrie 1917, bolșevicii ocupau până la 90% din locurile Sovietului de la Petrograd, până la 60 % la Moscova, erau majoritari în 80 de Consiliile Locale din marile orașe industriale. La președinte al Mossovietului a devenit bolșevicul , iar
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
ai sovietelor muncitorilor și soldaților din țară, 600 s-au pronunțat pentru înlăturarea Guvernului Provizoriu, și desființarea sistemului de „putere duală”. În același timp însă, bolșevizarea Sovietelor țărănești nu a reușit, din 455 de astfel de soviete, 264 neavând facțiuni bolșevice. În luna octombrie, Lenin a revenit în secret la Petrograd. Deja de pe 15 septembrie începea activitatea de agitare a susținătorilor săi în vederea declanșării revoltei împotriva Guvernului Provizoriu. În urma revoltei din 25 octombrie, guvernul interimar s-a răsturnat.
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
implicate în mod direct, trădarea lor, în special a gărzii personale a țarului, ("Konvoi"), s-a dovedit o lovitură năucitoare pentru conducătorii ruși, în frunte cu țarul Nicolae, și i-au grăbit abdicarea. În războiul civil care a urmat revoluției bolșevice, cazacii s-au aflat în ambele tabere implicate în conflict. Numeroși ofițeri și cazaci cu experiență au luptat de partea albilor, în vreme ce unii cazaci, în special cei mai săraci, au luptat în Armata Roșie, (așa cum a fost comandantul Semion Budionnîi
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
britanice și a reușit să recucerească anumite teritorii. În Caucaz turcii au pierdut teren într-o serie de bătălii, au pierdut în lupta aproximativ 100.000 de soldați, iar rușii au stabilit linia frontului pe aliniamentul Trabzon - Erzurum - Van. Revoluția Bolșevica a permis otomanilor să recupereze tot ce pierduseră până în acel moment dat în Caucaz. Până în cele din urmă, ofensiva neîncetata a trupelor Imperiului Britanic s-a dovedit prea puternică ca să poată fi înfrânta. Otomanii au fost înfrânți până în cele din
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]