1,255 matches
-
doua variantă, avea să se trezească În dimineața următoare pregătit pentru o altă zi la Istanbul. Avea s-o vadă pe Banu la micul dejun. Nu aveau să vorbească despre discuția avută cu o noapte Înainte. Aveau să pretindă că bolul acela cu ashure nu fusese niciodată pregătit și servit. Dacă alegea prima variantă, Însă, lucrurile aveau să ia o Întorsătură complet diferită. Dar fiindcă atinsese limita de vârstă a bărbaților din familia Kazanci, moartea era oricum aproape, o zi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care o lua. S-a simțit atât de ușurat să-și lase În urmă În același timp trecutul și viitorul. S-a simțit atât de bine să-și lase În urmă propria viață. La câteva secunde după ce și-a terminat bolul cu ashure, a fost cuprins de niște crampe Înfiorătoare, atât de puternice, Încât nu putea să respire. Două minute mai târziu respirația i s-a oprit complet. Astfel a murit Mustafa Kazanci la vârsta de patruzeci de ani și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cianura de potasiu e un compus incolor, format din sare de potasiu și cianură de hidrogen. Arată ca zahărul și este extrem de solubil În apă. Spre deosebire de alți compuși toxici are un miros perceptibil. Miroase precum migdalele. Migdalele amare. Dacă un bol cu ashure ar fi ornat cu sâmburi de rodie și picături de cianură de potasiu, prezența celei din urmă ar fi destul de greu de detectat, fiindcă migdalele se află printre multele ingrediente ale acestuia. — Ce-ai făcut, stăpână? a croncănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
domnul Bitter scoțând un rânjet Îmbufnat, cum era de așteptat din partea lui. Ai intervenit În cursul lumii! Mătușa Banu a strâns din buze. — Așa e, a spus În timp ce lacrimile i se prelingeau pe obraji. E adevărat, eu i-am dat bolul cu ashure, Însă el a fost cel care a hotărât să-l mănânce. Am decis amândoi că era mai bine așa, cu mult mai demn decât să trăiești cu povara trecutului. Era mai bine decât să nu fi făcut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înnod șireturile de la pantofi, spunîndu-mi: „E bine, e foarte bine, trebuie ca un băiețel să fie În stare să-și lege singur șireturile de la pantofi“. CÎnd s-a Întors Delphine, m-a găsit așezat pe jos În bucătărie, lîngă un bol cu ceai pe care nu-l băusem. Nici măcar nu-mi aminteam că făcusem un ceai. „N-ai plecat Încă?“, m-a Întrebat ea. Înainte să adorm, Îi lăsasem un bilet ca să-i spun că mă voi duce la Începutul după-amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spre casă În seara aceleiași zile. Are un acut sentiment de déja vu. CÎte Maggie Îi Înmînaseră deja același program, de-a lungul anilor? Hotelul seamănă cu un castel bavarez; tichia portarului este Împodobită cu beteală, la recepție, Într-un bol, mere roșii și lucioase; cabinele telefonice sînt de fapt confesionale gotice Împodobite cu luminițe albe. Oameni cu numele Înscris pe plăcuțe prinse pe reverul hainelor trebăluiesc prin holul de la intrare, unii purtînd pe cap căciulițe de Moș Crăciun. Maggie Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se Înghesuie În primul care le iese În cale. Chelnerița care le ia comanda este trecută de prima tinerețe, durdulie și prietenoasă. De unde stă, Wakefield poate vedea strada prin geamul aburit. Acum ninge cu spor. Pe masă se află un bol mic cu sare, cu o linguriță mică sculptată În lemn, ca să presari peste bucate. Strecoară lingurița În buzunar. Este un act aproape inconștient, dar Își dă imediat seama că lingurița va fi un alt dar pentru Diavol. O linguriță pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bucătarul și un miel Întreg la proțap este adus pe o tavă de argint. Trupul brun-auriu zace pe un pat de orez alb; capul, cu ochii negri albiți la fiert și cornițele care de-abia mijesc, stă culcușit alături de un bol cu creierul fiert și condimentat. După cină, Wakefield Îl urmează pe domnul Redbone În biblioteca lambrisată cu stejar, unde se opresc În fața unui raft plin de cărți legate În piele marocană roșiatică. Domnul Redbone mormăie: — Deci ai fost la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de alți Îngeri și un număr considerabil de demoni și diavoli și toată lumea răcnește În același timp, uimită, probabil, de miriadele de coincidențe care le populează viețile lor Jungiene, clipă de clipă. După ce acceptă o băutură rozalie turnată dintr-un bol de punch de către un Elvis bătrîior, Wakefield o regăsește pe Zelda așezată pe o canapea, alături de un alt Înger, unul negru. — Wakefield, ți-o prezint pe Reverendul Telluride. Tocmai Îi povesteam despre problema ta. Reverendul este preoteasă voodoo. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Capitolul 9 — Îmi pare foarte rău, tată, zise Ben strecurându-se din nou în bucătărie după ce o văzu pe Fran plecând, am impresia că ți-am încurcat planurile rău de tot. Jack Allen, încercând să nu ridice privirea de la un bol cu terci de cereale, cedă și, văzând îngrijorarea aproape paternă din ochii fiului său, nu se putu supăra pe el. Ben stătea stângaci în prag, sprijindu-se pe un singur picior, ca un cocor adolescent, tânjind să se maturizeze, dar înspăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dezamăgit însă nici măcar pe doi gurmanzi ca Takamori și Tomoe. Li s-a servit un pește bine gătit, o supă delicioasă și asparagus cum numai în această zonă se poate găsi. La desert au primit cireșe galbene, servite într-un bol elegant de sticlă. — Oare astea sunt cireșele Napoleon? Tomoe băgă o cireașă în gură ca să vadă ce gust are. Era mai dulce decât cireșele pe care le mâncase la Tokyo. — Mă tem că nu sunt chiar foarte gustoase, se scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lîngă el și mă uit la ce se uita și el: cărțile lui Dan, nici una de ficțiune, amestecate cu cărțile mele de design și edițiile copertate ale unor opere de ficțiune, cu diverse cadouri de nuntă Împrăștiate ici și colo (boluri de cristal cărora nu le-am găsit niciodată vreun rost, cutii de porțelan de Limoges care ar fi mai potrivite În casa bunicii lui Dan decît În a mea) și cu numeroase fotografii ale lui Tom. Tom cînd era nou-născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și-a amintit mai apoi cum picioarele i s-au lipit de pământ, cum sângele s-a întărit - ea zâmbea prin somn. Plină de veselie și de încredere, a lenevit în cort cele trei zile, adunând lichidul prețios într-un bol de argint - pentru că primul sânge al unei virgine era o ofrandă neprețuită pentru recolte. Au fost cele mai liniștite și mai senine zile din viața ei. De cum femeile și-au terminat ritualul lunar, Rahela a vrut să fie stabilită data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
singură după-amiază, ea devenise o forță a zeilor, ca furtuna sau ca focul care cuprinde pădurile. Pentru că Bunica a mâncat puțin și n-a scos un cuvânt, masa noastră a fost mai mult sumbră, decât veselă. Nu s-au trecut bolurile de la una la alta ca să se mai ia câte o înghițitură, nu s-au auzit laude, nici întrebări, nu s-a făcut nici un fel de conversație. Marele festin s-a terminat în câteva minute, iar Deborele au strâns cupele înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiecare servitor sau sclav care avusese grijă de ea în copilărie. Vorbea despre mama ei Nebettany, pe care și-o amintea ca fiind drăguță, dar distantă - mereu cu vasul de kohl, cea mai fericită atunci când servitorii îi turnau pe spate bol după bol de apă parfumată în frumoasa ei baie. Dar Nebettany murise la naștere pe când Re-nefer purta încă zulufii de fetiță. Soacra mea își rememora viața cu povești pline de farmec, din copilărie până în săptămâna când părăsise Egiptul ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau sclav care avusese grijă de ea în copilărie. Vorbea despre mama ei Nebettany, pe care și-o amintea ca fiind drăguță, dar distantă - mereu cu vasul de kohl, cea mai fericită atunci când servitorii îi turnau pe spate bol după bol de apă parfumată în frumoasa ei baie. Dar Nebettany murise la naștere pe când Re-nefer purta încă zulufii de fetiță. Soacra mea își rememora viața cu povești pline de farmec, din copilărie până în săptămâna când părăsise Egiptul ca să se mărite. Pregătirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
treisprezce ani ca vînzătoare de pîine. La optsprezece ani, se măritase cu Leguellec, rămăsese văduvă la douăzeci și doi, cu doi copii de crescut și o confortabilă asigurare pe viață pe care o investise Într-o fabrică de faianță tradițională: boluri cu toarte și figurine celtice. Întreprinderea ajunsese astăzi la o cifră de afaceri pe care o invidiau numeroși concurenți și oferea locuri de muncă la mai bine de jumătate dintre insulari. Geloșii șopteau că setea de succes a celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
schimba În biroul vecin. Făcu un pas Într-o parte pentru a avea o vedere mai bună spre imaginea senzuală și ireproșabilă a tinerei, și Își recîștigă buna dispoziție. Cafeaua caldă Își răspîndi aroma familiară și liniștitoare. Marie umplu un bol și-l puse În fața lui Fersen. El Îi mulțumi cu un zîmbet, apoi o atacă direct. - Să fie limpede: eu nu cred În fenomene supranaturale. Totul se explică Întotdeauna. Vreau maximum de fapte precise. Marie Îi expuse În amănunt, docilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi mângâie ușor sexul, era excitant și liniștitor totodată. Michel luă două comprimate de Mepronizin și reuși să adoarmă. Pe la trei noaptea, Annabelle se ridică din pat, Își puse un capot și coborî În bucătărie. Căutând În bufet, găsi un bol pe care Îi era gravat numele: i-l dăruise nașa ei când Împlinise zece ani. În bol, pisă cu grijă conținutul unui tub de Rohypnol, adăugă un pic de apă și zahăr. Nu simțea nimic, doar o tristețe de ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să adoarmă. Pe la trei noaptea, Annabelle se ridică din pat, Își puse un capot și coborî În bucătărie. Căutând În bufet, găsi un bol pe care Îi era gravat numele: i-l dăruise nașa ei când Împlinise zece ani. În bol, pisă cu grijă conținutul unui tub de Rohypnol, adăugă un pic de apă și zahăr. Nu simțea nimic, doar o tristețe de ordin extrem de general, aproape metafizică. Așa era organizată viața, se gândea ea; În trupul ei se produsese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o cutiuță cu mîncare pentru peștișori aurii. Se Încruntă Îngrijorată. Știi, sînt un pic Îngrijorată În legătură cu Sammy. — A, zic, cu o tresărire de alarmă. Ăă... de ce ? — Nu știu, parcă nu e În apele lui. Îl privește cu atenție prin sticla bolului. Tu ce zici ? Ție cum ți se pare ? Privesc În direcția În care se uită ea și Îmi iau o mină gînditoare, de parcă aș studia trăsăturile lui Sammy. O, Doamne. N-am crezut niciodată c-o să observe. M-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Sammy. O, Doamne. N-am crezut niciodată c-o să observe. M-am dat peste cap să fac rost de un pește care să semene cît mai bine cu Sammy. Vreau să spun că e portocaliu, are două aripioare, Înoată prin bol... Care-i diferența ? O fi puțin deprimat, zic Într-un final. O să-i treacă. Te rog, Doamne, n-o lăsa să-l ducă la veterinar sau unde se merge cu peștii, mă rog În gînd. Nici măcar nu m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă uitam pe geam la brațele lui rotunde și la pletele negre care i se revărsau pe umerii lucioși. La treizeci și ceva de ani, chipeșul Nikki era Încă adolescentin. Chelnerul ne adusese fragi de pădure, borcănașe cu gem și boluri din ceea ce Învățasem să numesc argintăria hotelului. Ravelstein și‑a mâzgălit lăbărțat numele pe un cec, În timp ce‑și ducea un corn la gură. Eu eram cel care mânca Îngrijit. Ravelstein, când Înfuleca și vorbea În același timp, te făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
imediată vecinătate se aflau pungi de orez, borcane cu murături, condimente și conserve. Nu-mi plăcea deloc apropierea dintre atâtea domenii diferite, ca de pildă dintre igienic și culinar. Ce să caute peria de pantofi lângă cutia de fasole? Sau bolul cu mei al papagalului lângă insecticid? Din acest motiv intram cât se poate de rar în cămara alor mei, și nu mică mi-a fost mirarea când am realizat, pe la 11 ani, că pe pereții cămării taică-meu lipise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unde ditamai grămada de oameni la patru ace se adunaseră, aparent, în jurul unui bar dublu cu salate. — A, super, un fel de Pizza Hut mai de Doamne ajută, zisei eu cu sarcasm. Ce sofisticat. — Bestie mică, zise Hugo. Ia un bol, umple-l cu ce vrei și, după aceea, domnii aceia de acolo o să ți le gătească, dacă îi rogi frumos. Îmi arătă vreo doi orientali mari, îndesați în uniforme albe, care stăteau în spatele unui semicerc de guri feroce de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]