1,211 matches
-
-n pace, repetă mai încet. Se duse la geam, își sprijini o mână de pervaz și se uită afară. — Iartă-mă, îi șoptise fetei trăgându-se în marginea studioului, până când lemnul rece, muchia ascuțită îi intrase în carne. Iartă-mă, bolborosise cuprins de-o lehamite și de-o disperare atât de mare, încât nici la ceas nu se mai uită și nu mai încercă nici măcar să se acopere. De-acum putea să se întâmple orice. Recunoștea în el toată spaima acestor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când la alta, și o săptămână înainte pregătesc toate bunătățile lumii, să le dea gata pe ălelante. P-ormă bagă-n ele la dulciuri și la cafele, și dă-i, și toacă, o clipă nu le tace gura. Muieri nemuncite, bolborosește ea încet, că bine v-a făcut comuniștii ! Mi-a luat ei prăvălia, da vouă v-a luat mai mult ! Ș-uite la ele, care a dus-o bine-nainte, ș-acuma tot bine-o duce... Și când a fost
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
coteț... a râs putoarea de Niki. Unde să fi stat ea două zile ? Și cum se face c-a venit fără jachetă ? Asta ei, pân-la sfârșit, n-au mai aflat-o. Că madam Ioaniu, cât a mai suflat, a tot bolborosit și fără s-o întrebe ei, tot bolborosea, da altceva nu scotea decât : — ...întuneric... întuneric... întuneric... și o pasăre albă, mare... Dac-a văzut Ivona că n-are ce face cu mă-sa, la urmă s-a lăsat de servici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi stat ea două zile ? Și cum se face c-a venit fără jachetă ? Asta ei, pân-la sfârșit, n-au mai aflat-o. Că madam Ioaniu, cât a mai suflat, a tot bolborosit și fără s-o întrebe ei, tot bolborosea, da altceva nu scotea decât : — ...întuneric... întuneric... întuneric... și o pasăre albă, mare... Dac-a văzut Ivona că n-are ce face cu mă-sa, la urmă s-a lăsat de servici. A luat ea pensie cât a vrut ăia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
poate spre vila de lîngă cantină. Pe hol, la parter, o femeie spală pe jos urme de sînge. Cînd îl vede pe Mihai că se apropie de ușa apartamentului cu numărul 2, tresare înspăimîntată și-și duce palma la gură, bolborosind: În sala de urgențe... acolo... amîndouă... Mihai pornește în grabă pe aleea străjuită de molizi. Drumul pînă la pavilionul central i se pare cel mai lung și mai chinuitor din lume. Ar vrea să strige: "Doris, de ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
adăugat-o la lista lui: Lynette Ellen Kendrick, 21 de ani, data decesului 17 martie 1958. Bătută, pielea sfîșiată În cercuri, violată În trei orificii. Polițiștii comitatului n-au vrut să-i spună momentul În care a... Sifakis Începu să bolborosească nu știu ce. În baie se făcuse dintr-odată excesiv de cald. Bud ieși. Sifakis, cuprins de frenezia ciripitului: — ...și știu niște chestii. Aud diverse lucruri. De pildă, de cînd Mick a ieșit de la mititica, s-a deschis sezonul la fazani. CÎt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fie holbați, cum se Întîmlă cînd pentotalul Își face efectul. Exley vorbi Într-un microfon portabil. — Martor Lynn Bracken, 22 martie 1958. Domnișoară Bracken, vă rog să numărați de la coadă la cap, pornind de la o sută. Lynn Începea deja să bolborosească. — Sută, nouăș’nouă, nouăș’opt, nouă’șapte, nouă’șas... Pinker Îi cercetă ochii și Înclină din cap. Jack Înhăță un scaun. Tot era prea calmă - o mirosea. Exley tuși. — 22 martie 1958. Împreună cu martorul se află subsemnatul, sergentul Duane Fisk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o ulucă groasă de cinci centimetri și lată de zece și se duse În spate. Doi chinezoi frigeau carne, un bătrîn jumulea o rață. Ușor de aranjat cu trapa: ridică paleta de lîngă cuptor. Îl zăriră, iar tinerii Începură să bolborosească ceva. Papa-san le făcu semn să tacă. Bud scoase legitimația. Bătrînul Își freca degetele. — Plătesc, plătesc! Plătesc! Tu pleacă! — Papa, Spade Cooley! Du-te jos și spune-i că Natsky i-a adus lenjeria. Marș! — Spade plătește! Tu lași pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
apoi Îl prinse. — Da? — Două apeluri. Unul către DUnkirk 32758, număr alocat pe numele unei anume domnișoare Dot Rothstein. Al doilea apel către AXminster 46811, domiciliul unui anume domn Dudley L. Smith. Lui Bud Îi căzu receptorul din mînă. Funcționara bolborosea de undeva de departe, dintr-un loc sigur și liniștit, pe care el n-o să-l mai afle niciodată, o lume fără Lynn și fără siguranța oferită de insignă. Căpitanul Dudley Liam Smith vinovat de Nite Owl. CAPITOLUL 67 Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cuplării lui Bill McPherson cu o tînără negresă focoasă, că i-a plasat droguri lui Charlie Parker, că i-a șantajat pe narcomani pentru revista Hush-Hush. Încercă să se smulgă din pat, ridicîndu-și mîinile În chip de Hristos pe cruce. Bolborosi ceva despre hub rachmones, Mickey și bum, bum, bum, ce tren frumos. Mărturisi că a bătut drogați și că a fost țuțărul lui Ellis Loew. O imploră pe soția lui să-l ierte că și-a tras-o cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
există niște lucruri care se potrivesc În peisaj. Unu: doctorul Layman a scos din Patchett cinci gloanțe de calibrul 30-30 și spune că se potrivesc cu cele de la răfuiala dintre gangsteri din comitatul Riverside. Caz nerezolvat. La Camarillo Davey Goldman bolborosea ceva despre trei trăgători. A bîiguit și alte lucruri care Îmi umblă acum prin cap, dar fără nici o noimă. Exley, ai ascultat banda pe care am găsit-o la McNeil? Ed Încuviință din cap. — Ai dreptate. Absolut nimic frapant, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-mi-l pe Dudley! Dă-mi-l pe Dudley pentru Nite Owl! Sirene zgomotoase. Ed Își făcu mîna pîlnie la ureche și se aplecă mai mult. — Măreț. Begorra, flăcău. Și mai jos. Cine a fost vinovat pentru Nite Owl? SÎnge bolborosind. — Eu. Lee. Johnny Stomp. Perkins a fost șofer. — Abe, dă-mi-l pe Dudley! — Măreț, flăcău. Sirene, brutal de zgomotoase. Strigăte, pași. — Nite Owl. De ce? Kikey Începu să tușească cu sînge. — Droguri. Reviste cu poze. Cathcart trebuia să dispară. Lunceford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu spatele (nu-mi dau deloc seama cum de reușește) și mă blochează scurt, de fiecare dată, cu un pas lateral pe care îl face în ultima clipă. După ce de două ori sânt gata să-l iau în brațe și bolborosesc un "pardon" jenat, renunț, obosit. De altfel, Majestatea Sa nu pare să sufere foarte tare că nu i se face conversație. Ajungem în biroul directorului. De cum intri, de pe peretele de vizavi te întîmpină, bătută în metal, o inscripție cu litere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o fotografie din carte, alteori de un pasaj subliniat. "Aici... Și aici... A, aici vă plac eu tare de tot cum arătați... Ca mireasă... Și aici, cu câinele... Aici, unde ziceți povestea cu fantomele. .." Regina semnează fără să înțeleagă ce bolborosește femeia. La fel și ceilalți. Nebunii au darul de a obține rapid ceea ce vor și, de obicei, împotriva voinței celuilalt. În mai puțin de un minut, femeia umpluse cartea cu semnăturile celor așezați acolo, firește, tocmai pentru a semna. Mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un robot, devenise femeia care calcă, ascunzîndu-și fața Între șuvițele lungi și negre ale părului și nimic mai mult. Cel puțin dacă ar fi fost Nilda, ar fi Întrebat-o și ea, cu broboane de sudoare pe frunte, ar fi bolborosit cîteva cuvinte printre care Florida și rudă, abia șoptite, iar Nilda ar fi Înțeles imediat. Dar Nilda nu mai era acum și ea o să calce la nesfîrșit cămășile stăpînului, Îmbătrînind și topindu-se de căldură În fața scândurii de călcat, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la ea, așteptând. Era conștientă de faptul că în mod normal ar fi trebuit să schițeze sunete de bâlbâială și să lase să curgă câteva lacrimi în semn de apreciere pentru cât de multă încredere au în ea și să bolborosească despre cum și-ar dori să le justifice aceste sentimente. — Păi, bun... mulțumesc. —Portofoliul nostru din Irlanda este unul impresionant, plusă Calvin. Avem Hibernian Bride, Celtic Health, Gaelic Interiors, Irish Gardening, The Catholic Judger... Nu, The Catholic Judger e pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nu ești sigur că zeii ți-l vor spune limpede. Nu ești sigur nici măcar că îl cunosc ei înșiși cu adevărat. În atâtea cazuri s-au înșelat sau au vrut să-i păcălească pe oameni. Sau pur și simplu au bolborosit ceva acolo, la întâmplare, numai ca să închidă gura curioșilor (III, p. 79-80). În momentul de față, se impune un nou etalon temporal, căci prezentul e o afacere mult mai sigură decât viitorul (III, p. 79) de când oamenii preferă lucruri palpabile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
am ieșit din librărie la ora exactă, ceea ce a fost suficient ca să ne atragem o privire oțelită din partea lui taică-meu, care, tot văzîndu-ne cum ne duceam și ne Întorceam, Începuse să ne bănuie că umblam cu ceva dubios. Fermín bolborosi ceva incoerent despre niște comisioane rămase nerezolvate și ne-am făcut nevăzuți cu repeziciune. Am presupus că, mai devreme sau mai tîrziu, va trebui să-i dezvălui lui taică-meu o parte din Încurcătura aia, Însă care parte anume era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rog să luați loc, domnilor, urmează deznodământul! Spunând aceste cuvinte, se așeză și ea. Pe buzele ei flutura un zâmbet ciudat. Stătea tăcută, în așteptare înfrigurată, uitându-se la ușă. — Rogojin cu suta de mii, nu mai e nici o îndoială, bolborosi Ptițân ca pentru sine. XVtc "XV" Intră camerista Katia, foarte speriată. — Dumnezeu știe ce-i acolo, Nastasia Filippovna, au dat buzna vreo zece oameni, toți beți și vor să vină aici, zic că-i Rogojin și că dumneavoastră știți despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zis doar, haideți în altă cameră și repet că am auzit de sosirea domniilor voastre, a tuturor, de-abia acum câteva momente... — Dar nu aveți dreptul, nu aveți dreptul, nu aveți dreptul!... în fața prietenilor dumneavoastră... Așa! începu iarăși, pe neașteptate, să bolborosească Burdovski, privind împrejur sălbatic și temător, înfierbântându-se pe măsură ce își pierdea încrederea și îl apuca timiditatea. Nu aveți dreptul! Rostind aceste cuvinte, se opri brusc, ca și cum i-ar fi închis cineva gura și, holbându-și mutește ochii miopi, extrem de bulbucați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă bucur oricum peste poate și fără explicații; iar pentru frumoasele dumneavoastră cuvinte despre relațiile de prietenie vă mulțumesc foarte mult. Scuzați-mă că astăzi sunt distrat; știți, nu pot nicidecum să fiu atent în momentul de față. — Văd, văd, bolborosi Evgheni Pavlovici cu ușoară ironie. Era foarte pus pe râs în această seară. — Ce vedeți? tresări prințul. — Nici măcar nu vă gândiți, dragă prințe, continuă să râdă Evgheni Pavlovici, nerăspunzându-i la întrebarea directă, nu vă trece prin cap bănuiala că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumitale curată, inocentă? Pariez că nu crezi nici dumneata o boabă din ce spui și... nu știi ce spui! Aglaia ședea ținându-și cu îndărătnicie privirea în pământ, parcă ea însăși speriată de ceea ce spusese. — Nu mi-e deloc rușine, bolborosi ea. De unde știi dumneata că inima mi-e inocentă? Cum de-ai îndrăznit atunci să-mi trimiți scrisoarea de dragoste? — Scrisoarea de dragoste? Scrisoarea mea e de dragoste! Scrisoarea asta-i cea mai respectuoasă, scrisoarea asta mi s-a revărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei, în locul cel mai vizibil, până când a murit în timp ce năștea... acum nu mai știu pe unde o fi... Dar... ah, Dumnezeule! E deja ora două! Ce mult v-am reținut, prințe! E impardonabil. Generalul se ridică de pe scaun. — O, dimpotrivă! bolborosi prințul. M-ați cucerit și... în sfârșit... totul a fost atât de interesant! Vă mulțumesc mult! — Prințe! spuse generalul, strângându-i iarăși dureros mâna și privindu-l pe prinț insistent și cu ochii strălucitori, de parcă și-ar fi venit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se zice că și contesa K. a intrat într-o mânăstire catolică din străinătate. Nu știu cum se face că ai noștri nu rezistă, dacă cedează acestor inși... descurcăreți... mai ales în străinătate... — Cred că astea ni se trag de la... oboseala noastră, bolborosi competent bătrânelul. Și au o manieră de a predica... elegantă, originală... se pricep și să te sperie. Și pe mine, la Viena, în opt sute treizeci și doi, m-au speriat, credeți-mă, dar nu am cedat și am dat bir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zbătându-i-se tare în piept și respirând din greu. Rogojin nu-și întorcea capul și chiar părea că uitase de el. Prințul îl privea și aștepta; timpul se scurgea, începea să se crape de ziuă. Rareori, Rogojin începea să bolborosească cu voce tare, vehement și incoerent; începea să țipe și să râdă; atunci prințul își întindea spre el mâna tremurândă și îi atingea ușor capul, părul, le mângâia, îi mângâia și obrajii... nu putea face nimic altceva! Începuse și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]