1,034 matches
-
ambele articole erau în număr insuficient. Câteva polci, "pestelci" etc. completau inventarul de îmbrăcăminte aflat la Ospiciu. Existau perne umplute cu lână, dar toate erau rupte. Inventarul, în general, lăsa impresia de sărăcie și de multă neglijență. Pentru curățenia corporală bolnavele erau pieptănate cu "peptene des" aflate doar în număr de 4 și acelea stricate. Două brice mărturisesc, probabil, obiceiul de a rade în cap pe alienat; aplicat chiar în cazul femeilor, obicei care mai persista încă în urmă cu 4-5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de cult. Nu cunoaștem în ce măsură slujbele intrau în protocolul terapeutic sau erau slujbe obișnuite, comune: găsim însă tipărituri și icoane care erau întrebuințate în scopul tratării bolilor mintale (Sf. Pantelimon și Sf. Haralamb). Mortalitatea, relativ scăzută, se cifra la 5-6 bolnave pe an. Bolnavele noi se internau în special în urma deceselor înregistrate, adică în limita locurilor libere survenite pe parcurs. Eliberarea din spital, la domiciliu, constituia o excepție rară. Și sub acest aspect caracterul static al Ospiciului este semnificativ. La Golia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cunoaștem în ce măsură slujbele intrau în protocolul terapeutic sau erau slujbe obișnuite, comune: găsim însă tipărituri și icoane care erau întrebuințate în scopul tratării bolilor mintale (Sf. Pantelimon și Sf. Haralamb). Mortalitatea, relativ scăzută, se cifra la 5-6 bolnave pe an. Bolnavele noi se internau în special în urma deceselor înregistrate, adică în limita locurilor libere survenite pe parcurs. Eliberarea din spital, la domiciliu, constituia o excepție rară. Și sub acest aspect caracterul static al Ospiciului este semnificativ. La Golia se întrebuințau mijloace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
spențere de forță". Astfel, în 1864, dr. Taussig, medicul Ospiciului, solicita prin raportul nr. 124 "spențere de forță": "fiind spențerele de forță ce sunt acum la întrebuințare în acest Ospiciu nu sunt trainice și nu corespund scopului de imobilizare a bolnavelor". Internarea în Ospiciul Golia avea, în cadrul mentalității publice a timpului, un caracter infamant. Chiar legislația acorda o libertate limitată celor care fuseseră internați în Ospiciul Golia. Internarea la Ospiciul Golia stigmatiza pe plan social mai mult decât internarea la Ospiciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de circa 80 de alienate. Exista un utilaj special pentru ergoterapie (gospodării de întreținere a ospiciului); dosarul menționează că dr. Lăjescu organizase o "cuhne", făcută din fondurile care erau tocmai cele încă nejustificate. Cuhnea, în cadrul ergoterapiei, pregătea masa pentru toate bolnavele și depunea o intensă activitate de conservare a fructelor și legumelor, antrenând pe cea mai mare parte din femei. Pe lângă această cuhne, mai exista o bucătărie de iarnă. Rezultă, de asemenea indirect, că bolnavele aveau un regim de muncă ordonată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în cadrul ergoterapiei, pregătea masa pentru toate bolnavele și depunea o intensă activitate de conservare a fructelor și legumelor, antrenând pe cea mai mare parte din femei. Pe lângă această cuhne, mai exista o bucătărie de iarnă. Rezultă, de asemenea indirect, că bolnavele aveau un regim de muncă ordonată, după prescripția medicului. Masa zilnică era judicios alcătuită și suficientă din punct de vedere caloric. După calculele noastre, în zilele cu carne, se ajungea la 4000-5000 de calorii pentru o bolnavă. Se dădea multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
asemenea indirect, că bolnavele aveau un regim de muncă ordonată, după prescripția medicului. Masa zilnică era judicios alcătuită și suficientă din punct de vedere caloric. După calculele noastre, în zilele cu carne, se ajungea la 4000-5000 de calorii pentru o bolnavă. Se dădea multă carne de vită și de oaie, dar se dădea și carne de porc o dată sau de două ori pe săptămână, păstrându-se bineînțeles cu cea mai mare sfințenie zilele de post. Este caracteristic pentru acest ospiciu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
blândă, de gospodărire în comun, de mare familie. Nu se cunosc medicamentele utilizate și nici nu se poate reconstitui o situație a bolnavilor pe diagnoze și pe teritorii de apartenență. Inventarul cuprindea câte două halate și cămăși, "cămeșoaie", pentru fiecare bolnavă, unele din aceste efecte fiind în stare proastă. Fiecare bolnavă avea papuci, chiar mai multe perechi, câte 2 cearșafuri, fiecare pat având una sau două mindire în stare bună. Un bogat inventar de obiecte de cult, similar cu acela pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cunosc medicamentele utilizate și nici nu se poate reconstitui o situație a bolnavilor pe diagnoze și pe teritorii de apartenență. Inventarul cuprindea câte două halate și cămăși, "cămeșoaie", pentru fiecare bolnavă, unele din aceste efecte fiind în stare proastă. Fiecare bolnavă avea papuci, chiar mai multe perechi, câte 2 cearșafuri, fiecare pat având una sau două mindire în stare bună. Un bogat inventar de obiecte de cult, similar cu acela pe care l-am menționat la Ospiciul Golia, denotă caracterul mănăstiresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nymphomane și ea destul de ameliorată, dar care prezintă, încă, din vreme în vreme accese de nymphomanie în timpul cărora face propuneri obscene celor ce o înconjură" și care "deja de trei ori până acum a fugit din Ospiciu". O a treia bolnavă "este o dementă inofensivă", iar a patra "cuprinsă de mania histerică" este staționară. Dr. Bottez menționează câteva date despre imobil, este în afara orașului și insuficient ca spațiu; astfel, " Modul distribuțiunei localului afectat la Ospiciu, e de asemenea vicios, patru camere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
l-au consacrat ca academician, medaliat al multor Academii. Nimeni nu îl poate uita", spunea bătrânul fost deținut. Pe bună dreptate, pentru că Vancea a depășit cadrul strict al profesiei, reeditând imaginea oarecum supraumană a "magistrului" clasic. Îmi amintesc de o bolnavă din S.U.A., extrem de avută, care, auzind de el, l-a căutat, firește, la Iași. Se internase într-o clinică neurologică de la Socola. Vancea a venit, vioi ca întotdeauna, a privit fundul de ochi, examinat de nu știu câți clasici în viață și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de meserie, dar el te va opera mai bine decât mine. Și apoi (era vanitos...), mai bine decât mine nu operează nimeni". Celor câțiva care asistasem la fulgerătoarea consultație ni s-a părut o scenă cabotină. Dar peste o lună bolnava era perfect restabilită, avea într-adevăr acea boală foarte rară, totul era perfect. Perfecțiune, ca o noțiune virtuală, pe care noi, medicii, o considerăm locul geometric al meseriei noastre. NICOLAE COSTINESCU Nu știu cine a mai fost atât de respectat și iubit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
luând , în acest scop, legătura cu prefectul județului Ungheni. De la Iași, eu am plecat înapoi către Taxobeni, cu ambulanța, ceilalți s-au întors la Fălticeni și Suceava. Tânăra doamnă doctor Gabriela Stoleru, care a însoțit ambulanța, a dat primul ajutor bolnavei, punând diagnosticul, un diagnostic foarte grav: „ciroză hepatică decompensată parenchimatos și vascular, cu acumulare de lichid abdominal și edeme generalizate”. I s-a făcut perfuzie și a fost hrănită intravenos. Am trecut ambele vămi, (tristele vămi) fără să fim reținuți
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
i se scotea lichidul din abdomen se simțea bine, dar păcatul era că în scurt timp se acumula iarăși o mare cantitate. Avea alături pe doamna Eugenia Prodan, originară din Chișinău, care a venit de mai multe ori la patul bolnavei să o ajute, să-i aducă schimburi curate. în ziua următoare starea de sănătate a măicuței s-a înrăutățit, acumulând lichid mult. Pe la orele 13,30 avea mari dureri, gemea. A primit vizita fiicei sale, Eugenia, pe care tare mult
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
politic, în interes personal sau de grup, speculându-se tragedia celor care cu adevărat și-au jertfit viața, familia, copii, libertatea, pentru libertate, adevăr, în interesul Țării , al nostru, al tuturor românilor... Iată ce spunea una dintre asistentele medicale de bolnava Natalia Ilașcu: „Bună ziua! Sunteți sora de salon?” „Da! Mă numesc Caramfil, asistentă medicală la această clinică.” „Aveți grijă și de măicuța Natalia?” „Am grijă. Da! Am grijă și-mi face plăcere, pentru că este foarte plăcută. Este o bolnavă cuminte, plăcută
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
medicale de bolnava Natalia Ilașcu: „Bună ziua! Sunteți sora de salon?” „Da! Mă numesc Caramfil, asistentă medicală la această clinică.” „Aveți grijă și de măicuța Natalia?” „Am grijă. Da! Am grijă și-mi face plăcere, pentru că este foarte plăcută. Este o bolnavă cuminte, plăcută, povestește foarte frumos.” „Așa cum sunt toți românii Basarabiei.” „Da! Este un suflet mare, un suflet grozav. îmi pare rău că suferă așa mult, și din cauza bolii și din cauza situației fiului. Fac totul cu mare plăcere...” în noaptea de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
din care mai apar cioburi uneori colorate, iar deasupra unui izvor din apropiere se mai află un rest de cimitir plasat pe dreapta râului Bâlea, în care se mai pot identifica și astăzi șase sau șapte triste cruci de piatră, bolnave de licheni și mâncate de timp. Și se mai păstrează casa de lemn a lui Sente Tarcea, care a fost adusă din Lunca Bâlii acum mai bine de o sută de ani, atunci după lichidarea Glăjăriei. Moara de hîrtie. Despre
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cînd a venit și tanti Tanța de la București, îi povestise cum erau femeile la Techirghiol și cum le picura apă de-acolo mult timp după ce ieșeau din lac. Tot Mirabela, atunci, inventase un joc, de-a doctorul, și ea era bolnava și mereu suferea de o boală la care trebuia să-și dea chiloții jos - medicul trebuie să controleze, nu e nici o rușine în asta ! ; el se uita, o consulta, o întreba „Pe-aici te doare ? Dar pe-aici ?“, și apoi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
răspundă... Dănuț se gîndea că, dacă e să vadă la o fată, el va fi băiat cum trebuie, îi va arăta și el - ca să fie chit -, dar Mirabela nu voia ca el să-i arate și întotdeauna numai ea era bolnava. Dănuț se juca în multe feluri, dar, dintre toate, nimic nu-i plăcea mai mult ca jocul cu schija, așa că astăzi, după ce a urmărit toată dimineața pisica (nu o suporta de cînd Irinel, vecinul de la bloc, îi povestise că tatăl
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
soră-sa, mai că o cred, dar Marița... − Stai, să vezi cum au vorbit ele, Natalița mi-a povestit cuvânt cu cuvânt: „Marițo, vreau să-mi descarc sufletul în fața ta, că-mi ești soră mai mare și cât îs de bolnavă, nu vreau să plec de pe lumea asta cu un păcat așa de mare pe suflet...eu îți spun să iei cele 30 de prăjini de la fântâna lui Barzu, în care am intrat după ce băieții tăi l-au chisat în bătaie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
simțea mai bine decât îndrăznisem să sperăm, putea chiar vorbi, puțin, dar coerent, ne zâmbea, era aproape veselă. Amintindu-și din sinistrele peripeții ale nopții trecute, când mașina salvării ne-a plimbat prin tot Bucureștiul, mai întâi la Colentina, unde bolnava a fost refuzată fără multă vorbă și fără nici un scrupul, apoi tocmai aici, în Berceni, unde, în sfârșit, a fost primită, amintindu-și ziceam din acele peripeții probabil exclusiv de ceea ce a fost cel mai cumplit pentru ea: zdruncinăturile, mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ani, își mobilizase toate forțele (ultimele!) pentru a face față situației. Și totuși, până la urmă, tot ea a murit prima; ca pentru a respecta o ordine a „ieșirii din scenă” pe care, în sinea ei, de mult o hotărâse: ea, bolnava familiei, depășind cu toate acestea vârsta la care a murit mama. În după-amiaza zilei de luni, 17 septembrie, i s-a făcut rău. A simțit dureri în partea stângă a pieptului și în spate, dureri care s-au întețit. Unchiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a murit mama. În după-amiaza zilei de luni, 17 septembrie, i s-a făcut rău. A simțit dureri în partea stângă a pieptului și în spate, dureri care s-au întețit. Unchiul a chemat un doctor, care a opinat că bolnava trebuie neapărat internată. Bolnava însă s-a opus, a vrut să moară acasă. O injecție i-a mai potolit durerile, numai pentru un timp însă. I se recomandase să stea nu în pat, ci în fotoliu, unde a și murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
după-amiaza zilei de luni, 17 septembrie, i s-a făcut rău. A simțit dureri în partea stângă a pieptului și în spate, dureri care s-au întețit. Unchiul a chemat un doctor, care a opinat că bolnava trebuie neapărat internată. Bolnava însă s-a opus, a vrut să moară acasă. O injecție i-a mai potolit durerile, numai pentru un timp însă. I se recomandase să stea nu în pat, ci în fotoliu, unde a și murit. Noaptea, pe la două, unchiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
exagerată această analiză, spun ei. Aș fi vrut să le răspund, dar capul meu era vid, în altă parte. Aș fi vrut să citesc o scrisoare de la tine azi, dar cutia mea poștală era goală. Îmi e teamă că ești bolnavă și că te izolezi prea mult de lume. Dacă nu primesc o scrisoare până luni, îți telefonez. De când te-am întâlnit, nu-mi mai este frică. Înainte, îmi era frică, negam întreaga exigență, comportamentul meu nu avea alt resort decât
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]