927 matches
-
Hipona, care la început i-a simpatizat, i-a osândit fără drept de apel. Faroald m-a întrebat: - Cum trebuie să mă comport față de el? - Invers decât se așteaptă; dacă-l osândești la moarte, învinge el. Longobarzii au început să bombăne dezaprobator. - Ascultați-mă, am stăruit eu, dacă îl bateți sau îi faceți ceva rău, va începe să cânte imnuri de bucurie, sclavii îl vor crede un sfânt care slujește o biserică atât de bună, încât merită să-ți dai viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
celor nemulțumiți de dominația bizantinilor. Mai multe nu știu despre Mahomed. Când am tăcut, el a făcut un gest distrat cu mâna, ca și cum ar fi alungat o muscă de pe nas. - Nu contează, este vorba, desigur, despre o amăgire înșelătoare, a bombănit. Și-așa dezbinările creștinilor îmi sunt de-ajuns. Inima îmi este pe deplin răstignită, chiar și fără noii profeți. S-a uitat la mine mai atent. - Tu știi multe lucruri, dar vorbești cu răceala omului fără credință. Ai rămas ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un mic altar și cu o icoană a Fecioarei sub care ardea o candelă uitată. Ni se umflaseră picioarele și ne dureau. Când ne-am dat jos încălțările, am văzut că aveam picioarele bășicate. Gundo a început să se frece, bombănind și înjurând. Am încercat să-l consolez. - Gândește-te la Iov. Și la romanii care, cu astfel de încălțări, au cucerit pe jos un imperiu. A mormăit: - Cine este Iov acesta de care tot pomenești? I-am povestit istoria biblică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se reînnoadă“. L-au spălat și l-au îmbrăcat cu hainele cele mai frumoase. Rotari i-a pus armura, și Faroald a fost îngropat, cu fața câtre răsărit, acoperit cu o pânză de in, împreună cu calul său preferat. Rachti a bombănit ceva, văzând că Hermelinda cususe pe acea pânză o cruce mică de aur, dar ea l-a liniștit: - E doar o amuletă în plus, rău n-o să-i facă. I-au pus alături armele, scutul, ligheanul folosit pentru spălatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și sufletul tău să se desprindă de tot ceea ce le ascunde, și orice bărbat ar putea să te dorească. S-a uitat la mine binevoitoare și amuzată. - Vrei să fii tu acel sculptor? Întrebarea ei m-a încremenit și am bombănit ceva despre îndatoririle mele de la Brescia. - Fără scuze, Stiliano, și nu înceta să fii sincer. Uită-te la asta! Mi-a întins un sul cu omiliile episcopului Ambrogio, și apoi altul cu Confesiunile lui Augustin. - Sunt adnotate chiar de autori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-n mână de ce ești în stare? I-am răspuns: - Doar ceea ce s-a văzut, prințe. Ceea ce ai putea face foarte bine și Domnia Ta. Am desfăcut cârpele și am arătat bara de fier de sub ele. Din stal s-a auzit un bombănit de dezaprobare, de data asta la adresa lui Flaviano, care, încă în țărână, plângea de furie și de durere. Am aruncat bara lângă el, spunându-i cu voce tare: - Pentru ceva timp șezutul îți va sluji doar să-ți faci nevoile. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
parte o împărăție a fantomelor, cu grandioase palate și temple cu acoperișurile prăbușite, peste care se înstăpâniseră ciulinii și iedera. Doar acolo unde erau bisericile ni se înfățișa, neașteptată, o priveliște de supraviețuire. Unul dintre camarazii mei, scribul Cunone, a bombănit: - Parcă ar fi un cadavru abandonat, doar pe jumătate îngropat, și din care se mai vede ici-colo câte un os. Mai sugestiv nici că se putea exprima. La poarta la care am ajuns, dominată de un turn ruinat și găurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că la Benevento pot să se iște răzbunări și lupte între facțiuni. Va trebui să-l însoțești. A prins din zbor privirea dintre mine și Gaila și zâmbetele slujnicelor. A înțeles pe loc, s-a înveselit la față și a bombănit, făcând pe morocănosul: - Stiliano. Mi-o luați înainte prea des, voi doi. - Să fim recunoscători celui care a făcut pe din două o inimă, punând jumătate în pieptul Gailei și jumătate în cel al lui Rotari, scriind pe ambele jumătăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lor. Lea a copt turte pufoase din grâul păstrat special pentru ofrande. Sacrificiile s-au făcut după indicațiile lui Iacob care, așa cum învățase de la tatăl său, arunca în foc pâinea întreagă și hălci mari de carne în loc de câteva bucățele. Femeile bombăneau nemulțumite de atâta risipă. A fost un an plin de schimbări pentru familia mea. Turmele s-au mărit, grâul a dat rod ca niciodată și o nuntă era în așteptare. La o lună de la venire, Iacob l-a întrebat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
le ocolim, îndreptându-ne spre intrare, în spate, în grădină, a mișcat ceva, întorcând capul, am văzut cu coada ochiului doar o umbră pasageră, s-a uitat și bunicul, probabil că a văzut-o și el, pentru că l-am auzit bombănind, curvele astea de mâțe, care se cacă-n iarbă. Am intrat în bucătărie, bunicul mi-a dat un scaun, spunându-mi să stau jos, o să aducă imediat și niște prăjituri, și c-ar fi bine să lămurim acum și treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și să am grijă, că acolo de unde provin obiectele astea, acolo obiceiul era să se scoată ochii la hoți. Eu am dat numai din cap, iar ambasadorul a trântit ușa în urma lui, cum mergea pe coridor, l-am mai auzit bombănind, că-i cunoaște el bine pe copii, le cunoaște tagma de hoțomani și găinari, apoi s-a mai închis o ușă în urma lui și s-a făcut liniște, nu i se mai auzeau nici pașii, și atunci am simțit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
curge sânge din nas și fardul pe obraji, iar ea mi-a spus să mergem, tot mai râdea, și am luat-o de după umeri și, împreună, am ieșit din încăpere, ambasadorul continua să stea acolo, sub capul de leu și bombănea, l-am mai auzit și când am deschis yala ușii de la intrare, dar după ce, în fine, ușa s-a trântit în urma noastră, atunci n-am mai deslușit ce mai zbiera, iar mama mi-a zis, râzând, s-o ajut, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scurtă legătură cu Marie, după care căzuseră de acord - amîndoi, dar mai ales ea - să rămînă prieteni. Un an de pauză. Un an sabatic fără să pună piciorul la SRPJ, fără să Îndure glumele răutăcioase ale lui Franck, fără să bombăne Împotriva inerției, lipsei de mijloace, ierarhiei, automatului de cafea, procedurii. Douăsprezece luni fără interogatorii, drapel, anchete, supraveghere și filaj. Degeaba Își ascundea Marie chipul În muselina de mătase, repetîndu-și că era pe deplin fericită, știa că nu era cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînd fiică-sa Închise ușa În urma ei. Doar văzîndu-i gura strîmbată Într-o expresie plină de dispreț, Gwen știu deja că avea să-i vorbească despre Pierric. - Cretinul de frate-tău iar a fost văzut pierzînd vremea la Ty Kern, bombăni Yvonne. Numai de asta n-aveam nevoie după toate cîte s-au Întîmplat. - Nu-l pot pune sub un clopot de sticlă, replică Gwen. - Dar la Sainte-Guénolé, da. Tocmai am vorbit cu cei de acolo. S-a eliberat o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de Îngrijiri, se Întorcea pe insulă. Un an mai tîrziu, norocul părea să-i surîdă iarăși. Jeanne cîștigase la Loto și hotelul Iroise Își făcea apariția. Îi luă sticla din mînă. - Nu Dumnezeu a trimis scrisoarea aia anonimă fratelui tău, bombăni ea. Cineva e pe cale să dezgroape trecutul și, crede-mă, acest cineva e cît se poate de real. - Dar cine? Și de ce? Telefonul sună la recepție. Loïc făcu o mișcare ca să se ducă să ridice receptorul, dar Jeanne Întinse mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre spitalul psihiatric cel mai apropiat. - Călugări fără cap... Și care pe deasupra mai și vorbesc, da, da, da... Intrigată de tonul sarcastic, Întoarse lanterna spre el și Îl surprinse trăgînd cu coada ochiului spre silueta ei involuntar provocatoare. Făcu stînga-mprejur, bombănind. - Oricum, cu ploaia asta, n-o să mai găsim nici o urmă. - În sfîrșit o vorbă Înțeleaptă. - Mă iei drept o smintită? - Ce idee! Să fii atacat În beznă de niște călugări fără cap, Într-o abație În ruină, sub un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deja Înainte să cadă. O văzu pălind și Îi propuse să treacă el la volan, dar ea demară fără să răspundă. * * * „Costum nasol, un costum de croială clasică de la Cerruti, cu siguranță că n-a ieșit niciodată din bîrlogul ăsta”, bombăni Lucas Fersen atîrnîndu-și cu grijă haina udă În fața unuia din radiatoarele de la jandarmerie. Își uită iute ranchiuna trăgînd cu coada ochiului la Marie, care se schimba În biroul vecin. Făcu un pas Într-o parte pentru a avea o vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
glăsuiesc. Măcar astea nu-i vor abate atenția de la anchetă. Înainte de a ieși, Îi ceru lui Morineau să-i pregătească informații și despre angajații de la șantierul naval. De data asta, Stéphane chiar făcu mutre. - Credeam că vinovatul a fost arestat, bombăni el cu o mișcare din bărbie spre celula lui Pérec. - Despre prezumția de nevinovăție ai auzit? Atîta timp cît n-am rezultatul analizei de sînge, continuăm ancheta. De Îndată ce Lucas Închise ușa, jandarmul Își dădu drumul, bodogănind cu voce tare: - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și arborînd o mustață falnică. - Vreau rezultatele analizei, urgent. - Vorbiți cu furtuna, domnule comandant. - Parcă există laboratoare și pe insulă, după știința mea. - Lucrează mai cu seamă cu alge și plancton. - Ei bine, asta va fi o schimbare de profil! bombăni Lucas. De Îndată ce vor avea rezultatele, să le trimită prin fax la Brest ca să fie comparate cu sîngele lui Yves Pérec. Și de Îndată ce vă terminați treaba aici, veniți după mine acasă la doctor, pentru percheziție. Furtuna Îi punea nervii la grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alamă de pe ultima ușă. Era Întredeschisă, sigiliile fuseseră smulse. Fersen Împinse canatul ușii cu piciorul, intrară. Întreg cabinetul era răscolit, sertarele biroului vechi fuseseră Întoarse cu fundul În sus, dosarele deschise, Împrăștiate, umpleau podeaua. - Cineva ne-a luat-o Înainte, bombăni Lucas. Marie suspină, descurajată. - Va fi nevoie de multe ore pentru a clasa iarăși totul și a descoperi ce s-a furat... Fersen Își scosese deja mobilul. - Asta dovedește că sîntem pe o pistă bună... Morineau? Am o mică treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
jandarm. Morineau confirmă Încuviințînd din cap. - Asta dovedește tocmai că ai prevăzut totul, obiectă Fersen. O să adăugăm și premeditarea pe listă. - Nu ea te-a sunat, Lucas, declară Marie, punînd mîna pe brațul polițistului. - Vrei să spui c-o crezi? bombăni el. - Eram cu ea cînd ai primit apelul. Și Îți garantez că nu Îți dădea telefon. Specialistul În crime ritualice aruncă o privire spre nisipul care Înghițise celularul Mariei și, odată cu el, misterul acelui apel. Fără să vrea, se Înfioră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
repet că destinația nu are importanță. Asta vă dă o posibilitate de alegere, nu-i așa? Apropie un taburet de dulapul vechi și se cocoță ca să ia valiza aflată sus, pe dulap. - Londra? Mai departe de Anglia nu aveți nimic? bombăni el. De acord, de acord... Ei bine, fie și Londra. Tocmai pusese mîna pe mînerul valizei cînd un foșnet ușor Îl făcu să Întoarcă iute capul. O neliniște bruscă Îl dezechilibră și fu cît pe ce să cadă de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îndoi capătul firicelului. - E suplu, plin de sevă, proaspăt desprins din plantă... Și e un interstițiu aici, Între cele două blocuri... - Eram sigură! Există un pasaj, pe aici a dispărut Ryan, trebuie să găsim mecanismul. - PÎnă atunci o să fie departe, bombăni Lucas. - Mai bine ajută-mă În loc să bodogăni. Împingea enorma piatră din toate puterile ei, fără nici un rezultat. Lucas, mai În spate, studia modul de Îmbinare al blocurilor. - Îmi dai voie? Aici e treabă de bărbat. O dădu la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
totuși esențială: prin ce magie mîna asta de femeie izbutea să metamorfozeze un macho cinic În Îndrăgostit pierdut, cum reușea să facă dintr-un celibatar Înrăit un soi de domnișoară sentimentală visînd la căsătorie și la urmași... Urcă la rîndu-i bombănind pentru sine. Nu vedea cum s-ar mai fi putut dispensa de căpoasa asta de bretonă și nici nu vedea cum putea integra acest delicios parametru În viața lui de polițist itinerant. * * * În zilele care urmară, insula fu redeschisă publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pahar de vin, să vă relaxați și să cădeți de acord să nu mai pomeniți deloc despre... ăă... Portugalia. În clipa în care rostesc ultimul cuvânt, simt că li se ridică tot părul de pe corp. — Nu eu am adus vorba, bombăne Eddie. Credeam că e un subiect închis. — N-am adus vorba de asta decât fiindcă te-am văzut atât de nesimțit... Trish ridică glasul și-și șterge o lacrimă apărută subit în colțul ochiului. Tu cum crezi că mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]