1,784 matches
-
către pânza lui, mișcându-mi capul În sus și În jos și invers, pentru că acum nu mai puteam să-l cuprind dintr-o singură aruncătură de ochi, eram practic Înăuntrul lui, eram străpuns de miile-i de ace, mă simțeam bombardat de ghilotine de fier care cădeau din toate părțile, numai să se fi mișcat el puțin, și ar fi putut să mă strivească cu una dintre labele acelea ale lui de mecanism. Turnul. Eram În unicul punct al orașului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Tokyo. Înțelegeți dialectul Tōhoku? Am avut mult de furcă cu el când m-am mutat aici... Dar au trecut cinci ani și acum mă descurc perfect. A început să plouă. Orașul cu multe castele vechi, înconjurat de munți, nu fusese bombardat în timpul războiului, așa că mai existau și arbori de camfor, și vestigii ale unor ziduri din piatră, acoperite cu mușchi, precum și case vechi care aminteau de fostele familii de samurai. Hotelul era aproape de centru. — E cel mai bun hotel japonez din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
noastră. — Păi, tu ai deschis conversația pe tema asta, rînjește Charlie. — Știu. Și mersi frumos. Voiai să mai fii invitat pe la noi? Sally și cu mine ajutăm la strînsul mesei, În vreme ce bărbații duc gemenele În parcul din apropiere. Sally o bombardează pe Fran cu Întrebări despre Charlie și, cînd În sfîrșit ia o pauză, ca să se ducă la toaletă, o privim amîndouă cum se Îndepărtează, zîmbind și clătinînd din cap. — E o cauză pierdută fata asta, oftez eu, dar măcar tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Lisa și-am sfîrșit În compania lui Charlie Dutton. — Știu! rîde Fran. Am Încercat să-i explic că nu ești sexy, dar nici n-a vrut să audă. Ah, mersi mult! — Glumesc. Dar, serios vorbind, părea să te placă. Mă bombarda cu Întrebări În legătură cu tine. — Ca de pildă? — Voia să știe tot. Doamne, mă simt flatată. — Cred. De-asta Îți și spun. Pe tine te interesează Charlie? Ezit puțin, Încercînd să las deoparte măgulirea și să găsesc un răspuns adevărat. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
povestesc tot ce pot despre el. Știu că Îl vede În weekenduri, dar nu e de față și la orele de joacă creativă, atunci cînd e cu alți copii și nici nu aude lucrurile haioase pe care le spune. O bombardez cu povești despre nepotul ei și observ că strategia dă roade. Treptat, Începe să se relaxeze și, În vreme ce tragem amîndouă de cîte o ceașcă de cappuccino, Îi mai spun Încă o dată cît de rău Îmi pare și mă apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nimic, nu auziseră nimic. O rugase pe Marie să-i Înapoieze brățara, să nu facă scene, dar În fața refuzului ei, Îi sărise muștarul. Violența cu care reacționase o surprinsese În mod vizibil pe mătușa lui, care Începuse atunci să-l bombardeze cu Întrebări. Noroc că Aude plecase să-și petreacă ziua pe continent, asta Îi lăsa ceva timp lui Nicolas ca să găsească cea mai bună soluție pentru ei doi. Dar de ce nu răspundea? Și cum putuse pierde brățara? I-o oferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bleu ? — Am studiat cu Michel de la Roux de la Blanc. Fac o pauză sugestivă. Cred că numele său e o garanție în sine. — Categoric ! spune Trish, privind nesigură spre Eddie. Ne aflăm înapoi în seră, așezați. Trish a început să mă bombardeze cu o rafală de întrebări care par să provină dintr-un ghid gen „Cum să-ți angajezi menajera”. Iar eu răspund la fiecare întrebare cu maximă seninătate. Undeva în străfundurile creierului, aud o vocișoară strigând „Ce faci ? Samantha, ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe cel mai apropiat scaun, îmi dau seama cât de epuizată sunt. Închid ochii și simt că mă relaxez pentru prima dată pe ziua de azi. Mă dor brațele și spatele de la atâta tocat și amestecat. Simțurile mi-au fost bombardate cu mirosuri și gusturi și cu senzații noi. Să nu adormi ! Glasul lui Iris mă scoate brusc din amorțeală. Asta e răsplata noastră ! Nathaniel, scumpule, pune friptura de pui făcută de Samantha aici. Poți să începi s-o tai. Deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trebuie să i se explice cuvînt cu cuvînt totul, ca la copiii mici. Acesta ridică privirea spre mine. Și de cît timp durează chestia asta ? E ca și cum s-ar fi deschis porțile iadului. Brusc, toată lumea din cameră Începe să mă bombardeze cu Întrebări. Nici nu mai sînt În stare să gîndesc de zarvă ce e. — De-asta a venit În Anglia ? Să te vadă ? — Te măriți cu el ? — Știi, nu arăți ca și cum ai avea 58 de kile... E adevărat, ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spunând că muncitoarele prizoniere care îl spânzuraseră pe Noth, în afară de faptul că era o persoană importantă, nu prea știau exact cine era el. L-au spânzurat pentru satisfacția de a spânzura pe cineva important. Casa lui Noth, spunea Westlake, fusese bombardată de artileria rusească, dar Noth continuase să locuiască într-o cameră dosnică rămasă intactă. Westlake a făcut un inventar al camerei, a constatat că aceasta conținea un pat, o masă și un sfeșnic. Pe masă se aflau fotografii înrămate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ușii. Nu poți știi niciodată. O să-i aduc chiar eu aminte, mâine dimineață, inspectore, zise Hugo cu dulceață în glas. Îmi pare rău, nu mi-am dat seama că lucrați la Serviciul de pază al cartierului; altfel v-aș fi bombardat cu întrebări. Subiectul ăsta al siguranței locuințelor mi se pare a fi uimitor de fascinant. Hawkins trânti ușa. Așa făcea de obicei. Mă întorsei spre Hugo, neștiind dacă să râd sau să dau cu ceva de pământ. —N-am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aș fi putut să-i spun să aștepte până în seara premierei. Ea n-ar fi început nimic cu el în timpul repetițiilor, fiindcă n-ar fi vrut să-i fie distrasă atenția. Pe Hazel nu părea s-o deranjeze că o bombardez cu întrebări; de fapt, părea să-și fi găsit ritmul, și chiar cu bucurie. Cineva răuvoitor ar fi zis că-i place să-și etaleze cunoștințele superioare, dar eu consideram că e cu adevărat interesată să cunoască mecanismele lăuntrice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acțiune. Îl cunosc pe ministrul Aviației. Mai degrabă ar lăsa să i se taie capul, decât să mobilizeze un avion pentru o acțiune represivă! Nu! Absolut exclus... — Și un avion particular? Fazendeiro brazilieni le-au folosit ca să mitralieze și să bombardeze triburile care deranjau, spuse el. Nu e ceva nou în Amazonia. — Ba da, în „această“ Amazonie, insistă Sierralta, e ceva nou. Aici nu e Brazilia. Nici semenii noștri nu sunt fazendeiros, nici selvele noastre nu sunt de imensitatea incontrolabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
naibii de tulburată când a pățit-o băiatul așa de rău cu brațul. L-a tot Întrebat ce s-a Întâmplat, iar apoi iubitul ăla al ei, cel care-a fost omorât În Veneția, a-nceput și el să mă bombardeze cu Întrebări. Știați că era iubitul ei? Întrebă Brunetti, sincer surprins. — Păi, doar după ce-a fost omorât a-nceput lumea să vorbească, dar bănuiesc că destul de mulți trebuie să fi știut dinainte. Eu, unul, n-am știut, Însă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o spunem pe-aia dreaptă, femeile au de cele mai multe ori dreptate. Iar noi, bărbații, incapabili să vedem dincolo de stratul superficial, nu le acordăm atenția cuvenită. Dobitoci... Merse către fereatră și dădu un colț al perdelei la o parte. Peste drum, bombardat de picături mari care se risipeau în toate direcțiile după ce loveau capota, un Land Rover negru staționa lângă bordură... 3 Bun, și dacă staționează o mașină peste drum de casa mea, într-o după amiază ploioasă parșivă în care te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
veioză pe care o stingi și nu se face întuneric, popândăi în uniformă și un vultur care fumează trabuc. Plus o Lucie dispărută... Gura uscată îl îndemnă să meargă la bucătărie, în timp ce imagini disparate, desprinse din coșmarurile de peste noapte, îi bombardau creierul, dansându-i pe sub pleoape. Deschise frigiderul și desfăcu o cutie. Cu lapte. Înghiți cu sorbituri mari, apoi puse din nou cutia pe raft. Câteva beri îi făcură cu ochiul, dar le trată cu indiferență suverană. Cel puțin deocamdată, acum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va veni la ușă, pentru a-mi cere explicații. Trase draperia și privi către casa vecinului. Oftă. Era tot acolo. Bombardată de picăturile de ploaie, cu draperiile trase, adăpostind în ea un vecin care... trăia. O explozie nevăzută de nimeni care mi-a făcut creierul terci. Și mintea. Închise documentul word. Privi câteva secunde displayul, apoi mută cursorul peste fișier. Click
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
grea. „Ai mințit cumva ?“, m-a iscodit preotul, gata să-l apuce pe necuratul de coarne. „Am mai mințit din când În când“, am recunoscut eu. „Ai furat ?“ „Ai preacurvit ?“, „Ai poftit la lucrul altuia ?“, a continuat el să mă bombardeze cu Întrebări suspicioase, care au aruncat o umbră asupra mea. În câte feluri concrete poate greși un om ! Și pentru toate exista o denumire precisă, ca și cum păcatele sunt niște entități de sine stătĂtoare, diferențiabile și posibil de prins În ac
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
termina niciodată - ne adunam în fața blocului și ne jucam de-a omul Negru, în așteptarea strigătelor inevitabile ale părinților, care la un moment dat ne chemau la culcare. Unul dintre noi stătea ascuns în întuneric și ceilalți la lumina neonului bombardat de fluturi și țânțari din fața blocului. Omul Negru trebuia să vină din întuneric, prin surprindere, și să ne atingă, apoi să fugă. Dacă vreunul din noi era atins, acela lua locul omului Negru, care trecea în echipa de la lumină. Omul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
grea. „Ai mințit cumva ?“, m-a iscodit preotul, gata să-l apuce pe necuratul de coarne. „Am mai mințit din când în când“, am recunoscut eu. „Ai furat ?“ „Ai preacurvit ?“, „Ai poftit la lucrul altuia ?“, a continuat el să mă bombardeze cu întrebări suspicioase, care au aruncat o umbră asupra mea. În câte feluri concrete poate greși un om ! Și pentru toate exista o denumire precisă, ca și cum păcatele sunt niște entități de sine stătătoare, diferențiabile și posibil de prins în ac
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
chiar dacă n-ai fi fost student la medicină, sigur ai Învățat ceva În liceu despre temperament. Am Învățat Într-adevăr, dar nu mi-ar prinde rău să le Înțeleg mai bine, avînd În vedere ceea ce discutăm. Așa cum spuneam, zilnic sîntem bombardați cu tot felul de solicitări, Întîmplări, situații, fapte, probleme, la care fiecare om reacționează În felul lui. Înainte de a Învăța să judece situațiile cu care se confruntă, orice om reacționează la ele după cum e firea lui. Atunci cînd cineva spune
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
În așa fel Încît să nu Îl afecteze prea mult. Și asta e foarte bine, nu? Dacă ar putea prevedea ce i se va Întîmpla, ar fi desigur foarte bine. Însă zilnic, din mediul În care trăiește, omul e permanent bombardat cu tot felul de situații, cu tot felul de Întîmplări. La unele dintre ele poate prevedea cam ce efecte ar putea să aibă, la altele mai greu sau deloc. De exemplu, dacă În seara asta s-a culcat bine dispus
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
sînt obligați să se confrunte nu vor veni pe neașteptate, nu le vor solicita prea mult sau prea des resursele de rezistență, iar ei vor reuși să facă față. Dacă Însă (și aceasta e situația mai probabilă) ei vor fi bombardați cu evenimente, de multe ori neașteptate, În virtutea convingerii lor că au resurse, vor Încerca să să se implice În toate, să facă față la toate, uneori chiar ne-evitînd situațiile suprasolicitante și Își vor consuma destul de repede resursele, ajungînd mai devreme
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
și faptul că omul are libertatea să aleagă la ce se «Înhamă» și la ce nu. Adică ce acceptă și ce refuză? Cam așa ceva, dar puțin altfel spus. E vorba că, așa cum spuneam mai la Începutul discuției, zilnic toți sîntem bombardați cu tot felul de solicitări, Întîmplări, situații, fapte, probleme. Dar cei mai mulți oameni nici nu pot și nici nu vor să le dea atenție la toate. Unele sînt mai importante și merită atenție, altele sînt mai puțin sau chiar deloc importante
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Funcții, cînd venea vremea. Ajunși la treizeci, treizeci și cinci de ani - timpul trecea repede -, unii dintre ei ar fi avut de luat hotărîri importante, nu doar pentru ei. Decisive, uneori. CÎțiva ar fi ajuns ofițeri. Măcar unul. Ar fi refuzat să bombardeze un anume teritoriu. TÎnărul locotenent ar fi fost judecat de un tribunal militar, degradat și Închis pentru mulți ani. Sau nu ar fi refuzat; depusese un jurămînt militar, trebuia, cînd primea ordin, să omoare oameni. Din adîncul unei eprubete se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]