1,819 matches
-
Ciobanul. Comuna Dăieni era situată pe malul lacului Băroiu, la 26 km nord de Hârșova și la 102 km N-V de Constanța, fiind formată dintr-un singur sat. Aceasta cuprindea satul Dăieni având 395 de case și 64 de bordeie 1096. Școala din satul Dăieni a fost construită în anul 1880 de către locuitori, aici desfășurându-și activitatea doi învățători. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, școala era frecventată de aproximativ 100 de elevi 1097. Școala a primit din partea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Hârșova și la 96 km N-V de orașul Constanța, fiind traversată de drumul Hârșova-Măcin, fiind formată dintr-un singur sat. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, în comuna Gârliciu existau 341 de locuințe, dintre care 27 erau bordeie 1101. Școala din comună a fost construită în anul 1880, aici desfășurându-și activitatea un învățător. Aceasta era frecventată de către 79 de elevi 1102. În urma alegerilor comunale din anul 1880 au fost desemnați ca membrii ai consiliului comunei Gârliciu domnii
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
satul Doerani, construită în anul 1900, avea hramul "Sf. Gheorghe", în timp ce, în satul Topolog exista și o geamie a comunității musulmane din localitate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în comuna Topolog existau 446 de locuințe, 90 dintre acestea fiind bordeie 1152. Populația comunei era, în jurul anului 1900, de 1 720 de locuitori din care 1 567 erau români 1153. De altfel, toți cei 480 de locuitori ai satului Doerani erau români, în timp ce, din cei 1 240 de locuitori ai satului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
anii 1880 și 1890. Fiecare biserică avea câte un preot 1172. În anul 1899 a fost construit un sediu al primăriei comunei Urumbei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în comuna Urumbei existau 369 de locuințe, 41 dintre ele fiind bordeie 1173. În primii ani ai secolului al XX-lea, populația comunei era de 1 412 locuitori, din care 1 369 erau români. În satul Făgărașul Nou, toți cei 826 de locuitori erau români 1174, în timp ce, din cei 586 de locuitori
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
al judecătoriei. De administrația orașului Mangalia depindea și cătunul Doi Mai, situat la 4 km sud de oraș. În partea centrală a orașului Mangalia existau case mari și străzi largi, curate și pavate, iar în mahalaua tătărească erau case mici, bordeie, străzi înguste și murdare 1424. În anul 1884 la Mangalia a fost construită o biserică ortodoxă cu hramul "Sf. Gheorghe". Aici mai exista o biserică ortodoxă construită de către comunitatea greacă înainte de 1878. Existau și două geamii și o casă de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de locuitori, din care: circa 2 800 erau români. De altfel, populația plășii Silistra Nouă era de aproximativ 30 000 de locuitori. Comuna urbană Cuzgun era situată la 38 de km de Ostrov și avea 322 de case, 45 de bordeie și 17 străzi "rău pavate și mai rău întreținute". La sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea avea 1 352 de locuitori, din care 1 318 români. Biserica ortodoxă din Cuzgun avea hramul "Sf. Gheorghe" și a fost construită în anul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mai bătrân din consilierii Majestății Sale, nimeni n-a vizitat Dobrogea, dintre oamenii de stat"1745. Cu toate că "nimeni nu s-a mai interesat de soarta acestei părți constitutive a statului", Dobrogea avea "un oraș maritim în dezvoltare vertiginoasă (...) grupuri de bordeie și colibe devenind sate puternice, bogate și pline de viață; o diversitate, aproape infinită, de populațiuni"1746. Dezvoltarea rapidă a economiei Dobrogei era reliefată prin faptul că dacă "până acum câțiva ani nu se încărcau în portul Constanța decât 25-30
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
fost construit hotelul Carol I de către o societate engleză, iar în anul 1884 principele Grigore Sturza și-a construit o vilă la Constanța 1963. În anul 1896 în orașul Constanța erau: 1 378 de clădiri, 130 de magazii, 32 de bordeie și 7 mori1964. Din 1896 până în 1905 în orașul Constanța s-au construit 199 de case, "cele mai multe în partea continentală, unde începuse să se înființeze cartierul nou"1965. Cu puțin timp înainte de vizita regelui Carol I la Constanța, în septembrie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
orașului"2125. Cu toate acestea, deși "am scris așa de mult în chestiunea cartierului nou, românesc, (...) nimeni din cei de la centru nu ne aude"2126. În schimb, "țiganilor nomazi turci li s-a delimitat un cartier, unde și-au construit bordeie"2127, în timp ce, "sacagii și hamalii armeni și curzi au, asemenea, cartierul lor"2128 în orașul Constanța. În aceste condiții, autorul articolului era nemulțumit de faptul că "numai pentru muncitorii români nu se găsește nicio bucățică de loc în (...) cele 1
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
căsuțe, de dugheni, gloduri, toloace și maidanuri ținea din ulița de sus de la Sfântul-Neculai cel sărac până (...) în Bahlui și până la cetățuia Curții Domnești. Acolo în preajma Curții, era temeiul negustorimii cu carvansaraua și hanurile. Iar în râpa Bahluiului se prăvăleau bordeiele țigănimii, a breslei calicilor și lăutarilor până-n iazul cel mare de la Frumoasa, în luciul căruia se oglindeau între scai voinicești furcile spâzurătorii răilor. Peste Bahlui se vedeau poduri spre Repedea, Hlincea și Bârnova, către popasul domnesc de la Santa. Și pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și câteva cafenele umile. Trăsura a întors spre stânga, și după patru kilometri de mers pe un drum pustiu, ușor înclinat, în fund, de la un timp cu linia albastră a mării, o moară, și apoi mititelul Cavarna-Port. Câteva magazii, câteva bordeie locuite de pescari vara. O mică piață la mijloc, pe o latură cu o casă pătrată, restaurantul "Mihali", și el, cu toată neînsemnătatea lui, deschis numai vara. Pământ galben, case albe, marea în culori deschise. La dreapta, un munte mic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
până la capătul drumului, apoi și-a abandonat mașina și-a luat-o la picior. Aduceți-vă aminte că nu a fost vorba de-un bărbat solid. Ci de o regină a balului de optișpe ani. Pearl s-a instalat în bordeiul unui fost miner, la Corey Creek. Și de-atunci n-a mai cerut ajutorul nimănui. Focul de tabără a scuipat bucățele de jar. Danny și-a stins bățul în nisip și-a zis: Și eu aș putea să trăiesc așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
De la Decebal încoce, Tu ți-ai cam uitat trecutul, Decebale, Decebale, Unde ți-ai îngropat scutul? Printre marile simboluri, Ți-ai ascuns de tot misterul, Sarmisegetuza doarmne, Oglindind în ea tot cerul. Colinele cu văile întinse, Cu tinda veche din bordei, Cu ulcica de pământ, Ți le-au furat pe toate ei. Drumărind prin munții tăi, Doar în fotă și-ntr-o ie, Ți-au luat aurul și sarea, Grânele de pe câmpie. Limba ți-a rămas curată, Printre brazde, printre lacrimi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aflam noi era tare Întuneric și grupurile de oameni hoinărind agale umpleau strada. Treptat, contururile lor au Început să se evapore. Mai Încolo, din nou un mănunchi de neon strălucitor ce-și arunca lumina asupra grupului de băi turcești și bordeie. În fața lor am luat-o la stînga și am intrat pe o alee liniștită, ce se afla În spatele unui cinematograf dărăpănat. — Dacă te gîndești bine, cei pe care-i poartă pașii pe-aici sînt asemeni celor dispăruți temporar. Diferența e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Din an în an, sosesc mereu la geam de Moș Ajun”... Se încheia cu: „Acum te las, fii sănătos și vesel de Crăciun, dar nu uita când ești voios, creștine să fii bun”. Era și ceva de genul : „Dar sunt bordeie fără foc și mâine-i Moș Crăciun”. Atunci m-am gândit acut, cu nodul în gât, că noi nu mai știm să fim buni, că suntem bolnavi de autocompasiune sau, eventual, de altruism genetic. Toți acei ani ne-au terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-ți spun istoria asta. Acolo, după cum poate știi, aveam o întindere nesfârșită de pământ, dar cât bătea ochiul nu vedeam fum de sate. Abia la jumătate de poștă de curte era un cătun ca vai de lume, o adunătură de bordeie. Trăiau în ele niște oameni de strânsură, nu puteam pune pe ei nici un temei. Aduceam oameni la lucru de prin Bucovina. O mulțime de rusnaci: toată săptămâna se speteau muncind, iar duminica beau holercă și le cântau lăutarii. Curtea boierească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cum se făcea ziuă, cum eram pe cal. Și mă îndreptam spre lanuri. Nu zăream pe nimeni în juru-mi: înaintam la trap prin ierburile pline de rouă. Treceam printr-o vălcică, unde se ridicau abia la fața pământului cele câteva bordeie ale haidăilor și ale feciorilor boierești. Le lăsam pustii, goale, păzite de doi dulăi albi, și, cum dădeam în lumina lanurilor, zăream la stânga, pe un muncel lutos și sterp, morile de vânt. Aveam două mori vechi de vânt în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce hotărâre să ia. Nu știa ce să creadă. Chihaia Gavril aștepta și-și purta ochii întruna de la stăpân la căzut. Apoi se hotărî și se îndreptă spre boier: —Cucoane, eu zic să-l iau și să-l duc până la bordeiul meu... Cum să-l lăsăm aici?... Are el ceva... —Bine, ia-l și du-l... rosti cu jumătate de glas stăpânul. Chihaia își rezemă la o parte pușca și baltagul și începu să descarce repede carul azvârlind lobdele la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când în când le întredeschidea și le umezea cu vârful limbii. — Mi-i sete, grăi el trudit, fă-ți pomană c-o ulcică de apă... Cum nu? pacat mi-a fi dacă nu ți-oi da, răspunse moșneagul. Hai la bordei... Fața bătrânului se făcu prietinoasă. Pe mine mă chiamă Nastase Tentea, vorbi el râzând, pe când mergeau spre bordei. Eu îs humelnic aicea de mult... Aicea m-au găsit și m-au lăsat trei rânduri de stăpâni... Și la mulți băietani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-ți pomană c-o ulcică de apă... Cum nu? pacat mi-a fi dacă nu ți-oi da, răspunse moșneagul. Hai la bordei... Fața bătrânului se făcu prietinoasă. Pe mine mă chiamă Nastase Tentea, vorbi el râzând, pe când mergeau spre bordei. Eu îs humelnic aicea de mult... Aicea m-au găsit și m-au lăsat trei rânduri de stăpâni... Și la mulți băietani trudiți, ca dumneata, am dat eu apă... Le-am dat - ca să am și eu cu ce mă răcori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cămeșoiu-i de câlți fâlfâia în bătaia vântului, prea larg pentru trupu-i pitic și slab. Coșerele largi și nalte rămaseră la o parte cu șopronul în care câțiva oameni vânturau și ciuruiau pâne albă; moș Nastase Tentea duse pe Lepădatu la bordeiul lui săpat în pământ. Intră el întăi, coborând; intră după el și drumețul într-o încăpere mică, lipită cu lut și humuită. Într-un colț se ridica un horn; hogeagul lui trecea până la coama de pământ a bordeiului. Pe laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Lepădatu la bordeiul lui săpat în pământ. Intră el întăi, coborând; intră după el și drumețul într-o încăpere mică, lipită cu lut și humuită. Într-un colț se ridica un horn; hogeagul lui trecea până la coama de pământ a bordeiului. Pe laturi erau laițe acoperite cu țoluri groase de buci. În fund, o spărtură rotundă, în care era înțepenit și lipit un geam de sticlă, așa de mic încât abia puteai vârî în el ochii și nasul. Lumina cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alte părți de lume și știu că făceau gospodarii hori... Da’ la noi nici nu sunt gospodari... Aici trăiești așa... cum dă Dumnezeu. Și dă, și ea-i un suflet... dorește și ea să-și petreacă tinerețile. Da’ aici în bordei la mine ce petrecere poate să aibă?... Așa-i... zise Lepădatu așezându-se pe laiță; și oftă trudit. —Așa... hm... începu iar moșneagul. Aici te sălbătăcești... A crescut și fata asta ca o sălbatică... Se mai duce ea pe la curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
părinți... —Așa-i... hm! suspină moș Nastase și se ridică în picioare. Iaca, vine și fata cu apa. Fata grăbea, lepăind cu picioarele-i desculțe, sufla pripit și ochii mari îi luceau pe fața brună. Coborî cele două trepte ale bordeiului, căută pe prichiciul hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O bău și pe a doua, apoi își șterse buzele și mustățile cu mânica cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și râzând. Apoi am auzit devale... Am mai fost pe la curte... —Așa-i... hm! un om la vite are să trebuiască... încheie bătrânul, foarte încredințat. Niță Lepădatu era trudit de drum lung și de suflarea secetei; dar apa și hodina în bordei, precum și mâncarea gătită de fata moșneagului, îl mai înviorară. Începu și el a spune câte ceva, despre alt boier și despre altă moșie, de unde venea, lăsa apoi pe moș Nastase să vorbească și privea pe fată, și se simțea în bordeiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]