702 matches
-
ariditatea peisajului, permitea să-l situez între Petersbug și Kiev, în sectorul cel mai disputat. În realitate era aproape de lacul Ilmen, cu o geografie pentru mine tot atât de fabuloasă, ca geografia faimosului Auber, din balada marelui irlandez: undeva la extremele iadului boreal. Acolo, la masa aspră, unde seara se înghesuiau până la 10 ofițeri și la lumina puțină, Weiss acoperea caietele lui cu o algebră indescifrabilă pentru cei mai mulți colegi matematicieni : cu partitura (libret și muzică) a cântecelor sale ostășești. Succesul trebuie să fi
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
un amnezic care nu-și poate aminti cine e. Încercam să retrăiesc zone vaste și moarte ale minții mele. Pe mediul de cultură al talamusului meu, acolo între hipocamp și amigdală, se ridicaseră câteva clădiri butaforice. Deasupra aveau marea lumină boreală a cortexului. Recapitulam: de la naștere până la doi ani - pe Silistra, o stradă de mahala din cartierul Colentina; de la doi la trei ani - la bloc, în Floreasca, lângă un garaj; de la trei la cinci ani - la vilă, tot în Floreasca, dar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pleoape, praful de aur pulverizat la-ntîmplare de suflarea ușoară din palmă, a sclavului, se ordonase totuși (căci nimic nu este hazard în lumea aceasta de paranoia și vis) ca să configureze imaginea exactă a constelațiilor, pe pleoapa dreaptă cele din emisfera boreală, banalizate de zodiac, iar pe cea stingă straniile arătări australe, între care Mașina Pneumatică și Crucea Sudului ardeau cu flacără vie, întrecută doar de grăunțul stelei Canopus ce călăuzește navigatorii prin întor-tochierile Strâmtorii lui Magellan. Când râdea, mica negresă, de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
știam că știm, fără să știm încă și ce știm. Că singurul neștiutor de pe fața pământului urma abia să se nască, pentru ca un singur gest al lui să opacizeze un univers transparent, să schimbe virtualul fluctuant și feeric ca aurora boreală în adevăr și realitate. Pe măsură ce avansam spre centrul lui, discul se preschimba în pămînt." Curând, mica procesiune abia mai avea loc să se strecoare printre atâtea ziduri, butoaie, parâme, popor din țări și epoci diferite, monștri de bâlci, lagune împuțite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de nori ca nouă coji de sidef, iar după ultimul stătuse-n picioare pe coaja oului lumii, în jurul căruia nu mai era nici măcar nimicul. Dar din vidul acela fără simțire, din moartea aceea fără memorie se-nălța, ca o auroră boreală, o fantasmă enormă, de necuprins în privire, alcătuită parcă din praf de stele, fiecare bobită aurie aflată la parseci distanță de celelalte. Maria știu că era prea aproape de giganticul univers ca să poată desluși vreun chip, așa că lopată către neant și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se grămădește Evul întreg în brațul nostru fier... Eu am fost puntul care-n marea lumei Cea liniștită m-am mișcat - și marea, Marea întreagă s-a mișcat cu mine. Din codrii-antici și din pustii de gheață De sub lumina aurorei boreale Și din dumbrăvi de laur, din pustia Egipetului vechi, a Libiei arse *, Porniți de constelații sângeroase, Cu minte-aprinsă de preoți bătrâni Popoarele pornesc în contra Romei..., Vai ție, -al lumei Domn!... de trei ori vai! PATER CELSUS (apart ) Vai ție, -al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
KJUS Kjus se afla exact unde își dorea. Visul i se îndeplinise, imaginile la care jinduise îl asaltau din toate părțile și se gândea cu dispreț la cele șase luni de izolare în care nu se uitase decât la aurora boreală și la foci. Față de realitatea trupurilor care se zbenguiau pe muzică și își semnalau unul altuia pofta de viață pe ringul de lemn ce vibra, pinguinii, focile și aurora erau ca niște năluci îndepărtate. Stau la Dråffen, spunea el fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pământul e gol pe dinăuntru și că exista o intrare secretă spre centrul lui în apropierea Polului Nord, pe care inuiții o cunoșteau cu siguranță. Venise să afle unde se găsește. Iar eu am spus că venisem ca să văd luminile aurorei boreale și să-mi golesc mintea. Ghidul, pe nume Tukalaq, un eschimos cu alură de sportiv de performanță, fără pic de grăsime pe el - complet diferit de eschimoșii din poze - a început prin a se lăuda că a mai organizat expediția
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai ales fierbinte ! - s-a ridicat în picioare și a bătut cu cuțitul în pahar. — În primul rând țin să vă felicit pe toți cei prezenți pentru curajul de a înfrunta frigul arctic pentru a vă arunca în această aventură boreală. la noi, în Arctic, spunem la om inuk - adică cel care are suflet. Noi, inuiții, cei care avem suflete, credem că fiecare detaliu al existenței, de la naștere până la moarte, e guvernat de forțe nevăzute. În nuna - tundra arctică -, acolo unde
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
voi adăuga de astăzi și această floare roșie pe zăpadă. Ea răsare atunci când topești zăpada în căușul inimii. Despicând cu botul ascuțit al motoneige-ului imensitatea albă cu un punct roșu care se deschide în fața noastră, mergem direct către luminile aurorei boreale. În dansul culorilor ei, făptura translucidă a lui, a străinului din țara gheții, mă va întâmpina astă-seară cu brațele deschise. În umărul lui rotund și pufos, ca un sân rătăcitor, ajuns prin cine știe ce peripeții la îmbinarea dintre corp și braț
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
corp și braț, îmi voi săpa cuib. Cât de mult mă bucur că ai ajuns ! îmi va spune angalok-ul, îmbrățișându-mă. Bine ai venit acasă ! Și ne vom pierde în dragostea particulelor solare pentru liniile magnetice ale Pământului. Arsaniit - aurora boreală.
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prea intrat în cele două cinematografe câte-au mai rămas în oraș. Dar duminică, 2 decembrie, ora patru și-un sfert după-masa, Victoria a reapărut de undeva din neguri ca un fulger orbitor, ca un curcubeu minunat, ca o auroră boreală, ca o Cenușăreasă în sala de bal și mi-a ars terminalele. Nici n-am știut ce să zic, ce să fac de atâta bucurie. Ca de obicei, când se bulucesc toate în mine și mă emoționez tare, dau apă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
fraților Borzoff, cu celebrii funambuli și cu contorsionista Tudorița, în stare să apuce cu dinții un trandafir așezat la călcâiele ei doar lăsîndu-se pe spate. Animale fioroase sau doar ciudate aveau amândouă aceste mari circuri, dar singurul circ din emisfera boreală care se putea lăuda cu o pereche superbă de siruși rămânea circul Vittorio, a cărui cupolă de ambră scânteietoare se ridica din timp în timp și la marginea Bucureștiului. Bunicul meu se produse deci chiar de la primul spectacol al circului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mea și a lui Kraft. Tot drumul am fumat, am început să mă cred licurici. Am întâlnit mulți alți licurici. Uneori eu dădeam primul veselul semnal roșu, uneori ei. Și am lăsat din ce în ce mai în urmă vuietul de scoică și aurora boreală a inimii orașului. Ora era târzie. Am început să interceptez semnale de la licurici ca mine prinși în capcane la diferite etaje superioare. Undeva se tânguia o sirenă, o bocitoare plătită din banii contribuabililor. Când în sfârșit am ajuns la clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
schimbă fundamental destinul acestui fiu - păcatul de iepure, străpuns de cea de-a treia săgeată, aleargă și se prăbușește tocmai acolo unde nu trebuie: În Valea plângerii). Ceasul negru cu pendula Bate-n cerul vesperal Sună noaptea somnambula Dinspre cornul boreal Moare-n chipul căutării Umbră vieții străvezii Spectrul sacru al răbdării După moarte să revii Fugă-n sus, venind de-acolo Fulgerând pe cât se pare Sângerează diavolo Strania Încrucișare” L-am văzut pe Alexandru Tăcu, cu venele tăiate În fața unei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
scriitor format”. Tema anticomunista rămâne predilecta, diatribele lirice atingând, nu de puține ori, prin limbaj și imagine, virulenta pamfletului arghezian ,,Trăim, murim, ne pierdem cu firea;/ Ochii ne curg că un putred canal./ Puț și se văd la un blitz boreal/ Câinii marxiști fecundând omenirea” (,,Pământul somnambul”). E un alt tip de poezie ocazionala, dezarmanta prin sinceritatea emoției și tragismul mesajului, distilate liric de norme morale intransigente, ca În două versuri memorabile pentru Înțelegerea corectă a timpului istoric: ,,Tăcerea obeza devora
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lumea arhaică în cea postmodernă. Probabil că peste zece ani paradisul neocaledonian va fi doar o amintire. Până atunci, să ne bucurăm alături de scriitorul care, departe de lumea dezlănțuită, a avut norocul să trăiască două luni ca-ntr-un haiku boreal despre scoici, cocotieri, infinite plaje cu nisip alb și-o liniște de început de lume.“ (Mircea Mihăieș) Caius Dobrescu, Teză de doctorat, colecția „Fiction Ltd“, Editura Polirom, 864 de pagini, preț 49.50 lei Romanul lui Caius Dobrescu este o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
mult visata înfrățire între seminții, pas important către pacea internă, vis frumos, n-ar mai fi nimic de sperat pe planeta pământ, așadar străini din toate țările uniți-vă întru gloria MARELUI STRĂIN AL UNIVERSULUI... OVIDIU GENARU OSLO Ea cânta boreal la pian aplecată și muzica o împrejmuia în cercuri ca și cum în apă când arunci o auroră într-o zi de miercuri Pianul nu se afla în odaie și nu era nimeni doar câteva pustii de scaune pe care ațipiseră părelnice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a exclamat domnul Commendatore, de parcă l-ar fi lovit apoplexia. Nouă ani? Sunt d-acu cinci sute de când Dante a publicat Divina Comedie! Cu nobilă grăbire, Bonfanti l-a sprijinit pe domnul Commendatore. — Bravo, bravo. Șovăiala e cu totul hamletiană, boreală. Romanii Înțelegeau arta altfel. Pentru ei, scrierea era un gest armonios, un dans, nu disciplina sumbră a barbarului, care Încearcă să suplinească cu mortificări călugărești sarea pe care i-o refuză Minerva. Domnul Commendatore a insistat: — Cine nu zgârie pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de ce s-ar uita ochiul lui Dumnezeu taman la el, Gyuri Pomeanului, și nu la Iustinu’ Petrii Muri, la Terezia Șoimului ori la Ioan al Izvoranului?!... Degeaba Îi aduna mereu laolaltă Învățătorul, căutînd să-i convingă că Gheorghe văzuse aurora boreală care e În firea Înălțimilor aerului din cauza soarelui din miazănoapte, că dacă ei, oameni cu Înțelepciune, văd că se poate crede că pămîntul e ca o roată ori ca un măr, apoi tocmai din pricina formei de măr, razele soarelui ajung
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
numi fericire.Zgomote infernale mă străpung de veacuri și mi-s ciuruite malurile astea erodate pe care mi te sprijini în fiecare noapte cu miresme de regina nopții și trandafiri sălbatici. În mine și-a făcut aseară cuib chiar aurora boreală. Așa, imperfectă, ca o pasăre rănită în ambele aripi sau chiar împușcată perpetuu în gât să nu mai scoată triluri hâșcâite, ca o vioară dezacordată. Lumea ar avea nevoie de perfecțiune. Eu nu gândesc perfecțiunea. Zidurile mele sunt neatinse. Sunt
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Mai Întâi sunt afectate vasele de sânge și miocardul, ceea ce provoacă o stare de congestie cardiacă. Însă cel mai important e intervalul cuprins Între zorii zilei până spre prânz, după ce se luminează de ziuă, un interval la fel de magic ca aurora boreală. Yazaki și Keiko iubeau aceste momente, când se revărsau zorii. Este superb. Cocaina le curgea prin vene, transformând acele momente În ceva magic. În zorii zilei, pe la ora șase, totul este cufundat În tăcere și miroase a proaspăt. Apoi nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
interes pentru funcțiile de stat, lipsa de vocație profesională ca agent secret, modul obscur și ambiguu în care ți se prezentau sarcinile de îndeplinit, erau motive suficiente să te facă să preferi celula ta model nesiguranței unei călătorii în tundrele boreale ale Ircaniei. Dar gândul că rămânând în mâna lor te puteai aștepta la mai rău, curiozitatea față de această însărcinare, „care credem că vă poate interesa ca cititor“, ideea că ai putea să te prefaci implicat, pentru a le arunca planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sunt aceea, Și al doilea, Dă-mi un sărut. Doar ieri Cipriano Algor i-a cerut o îmbrățișare ginerelui, acum Marta îi cere un sărut tatălui, se întâmplă ceva cu familia asta, mai lipsește să apară pe cer comete, aurore boreale și vrăjitoare galopând, călare pe mături, să urle Găsit toată noaptea la lună, chiar dacă lună nu e, să devină steril dudul negru de la o clipă la alta. Doar dacă nu cumva toate astea n-or fi altceva decât efectul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sanctuarul din Delfi, Apolo se Întorcea toamna În Hiperboreea, ținut misterios din nordul extrem unde nu cobora niciodată noaptea și pe care, numai din pricina vechilor mele himere polare, mi-l imaginez, În prima clipă, avînd claritatea maladivă a unui soare boreal, Înălțat roșu deasupra munților de gheață. Nu mă Întreb ca altădată: de ce n-aș privi o marmură greacă fără să obiectez nimic? Sau: ce mai este Hiperboreea pentru cineva care se teme să surîdă? Știu că trebuie să obiectez. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]