6,134 matches
-
manifestări ale forțelor reacționare care apelează la metodele și practicile vechi pentru a slăbi coeziunea și unitatea forțelor progresiste, a maselor populare, În lupta Împotriva imperialismului și colonialismului. Bineînțeles că m-au aplaudat, scandîndu-mi numele, dar unii dintre ei Își botezau copiii pe ascuns, iar nevestele lor mergeau la mănăstire, să se spovedească. Înainte de război, pe vremea cînd eram deținut În lagărul de la TÎrgu Jiu, majoritatea tovarășilor Își făceau cruce și spuneau Tatăl Nostru, dimineața, de Îndată ce se trezeau, și seara, la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trecuse prin cap așa ceva, că a și urcat scările În fugă, cu tălpile clămpănindu-i, și strigă: — Iii, iii, un knisch, un knisch! Înainte să-l cunosc pe Anton, niciodată nu m-am gândit la comportamentul prietenilor mei. Dacă ești botezat după un rob și mai ești și roșcat, Înveți să iei viața așa cum e. Și nu pot să spun că pistruii ar fi Îmbunătățit situația. — Iar te-ai spălat cu căcat? obișnuia să mă Întrebe Fischl când apăream din vestiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dormi și mai greu, am Început să mă conving că fusese vorba de altceva decât am crezut. Până la urmă, motivul pentru care Dora m-a părăsit s-ar putea să fost persoana care am fost la Început, când m-am botezat „Anton“, și nu numele pe care-l inventasem. Admit că În noaptea În care m-a vizitat, s-ar putea să nu-i fi dezvăluit tot. Dar orice ar fi crezut, n-am procedat așa din răutate. Impresiile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un fel, surprinde exact animalitatea, carnalitatea pe care o admir eu atât de mult, bălăngăneala absolut nepăsătoare, masivă, inconștientă a acestui furtun însuflețit, prin care pompează jeturi de apă groase și tari ca odgoanele, pe când eu elimin firicele gălbui, eufemistic botezate de mama „pișu“. Pișu, îmi zic eu, e ceea ce, fără doar și poate, o fi făcând și soră-mea, firișoare galbene cu care să tot coși... Vrei să faci un pișu drăgălaș? mă întreabă ea când eu cu dragă inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mulți prieteni-bară-parteneri de afaceri decât are președintele Statelor Unite. Nu era de mirare că fusese nevoită să rezerve toată biserica de la intersecția străzilor 5th Avenue și 12th Street pentru botezul copilului ei nou-născut. În nici un caz nu era posibil să-și boteze copilul așa cum fac oamenii obișnuiți. Nu numai că nu ar fi reușit niciodată să-i Îngrămădească acolo pe toți cei pe care-i dorea prezenți la eveniment, dar ceilalți părinți ar fi putut avea obiecții cu privire la conotațiile comerciale ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deschidea o revistă și vedea o fotografie cu Nina. Transpira de câte ori numele ei era menționat la televizor. Temperatura lui a atins cote maxime când ea a apărut Într-o rochie creată de un alt designer. „Efectul Nina“, cum l-a botezat Thack, l-a lovit mai rău decât gripa aviară. 17tc "17" Cuplarea Ilegalătc "Cuplarea Ilegală" Vă jur că nu există ceva mai șic decât un combinezon Eres alb dintr-o singură piesă purtat pe teresa unei cabane de schi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cameră, pe perete, lîngă cuier precizează Lazăr. Ți-e teamă de ea c-o să te blesteme cu vorbele lui Villon: "tăiați la beregăți să-i rupă chinul / și-n fund de iad să stea cît mai curînd / crîșmarii care ne botează vinul"? Eu și teama de blesteme! rîde Ovidiu. Chiar, ce-ai vrut să zici? Hai, treacă de la mine, două mari. Mișto păpușa cu trăistuță; îți găsesc un locșor dacă zice da... E-o nebunie să-i dai blugii jos. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui tăticu', a rugat-o Maria -, l-ar face să fie și mai nefericit acolo... A născut o fată. Cînd Maria a venit pe la ea, la maternitate, i-a dat adeverința de naștere. Du-te și o declară. Cum o botezăm, mamă? Cum vrei a strîns ea din umeri, întorcîndu-se la salon. Peste cîteva ore, Maria a chemat-o din nou în capătul culoarului, la scara de serviciu: Am botezat-o Doina, ca pe doica mea și am trecut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dat adeverința de naștere. Du-te și o declară. Cum o botezăm, mamă? Cum vrei a strîns ea din umeri, întorcîndu-se la salon. Peste cîteva ore, Maria a chemat-o din nou în capătul culoarului, la scara de serviciu: Am botezat-o Doina, ca pe doica mea și am trecut-o pe numele meu. Ce-ai făcut?! a murmurat Maria Bujoreanu ca paralizată. Am modificat puțin adeverința aceea. O să ne fie mai ușor s-o dăm la orfelinat că eu îs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se apropie de vreun deznodământ previzibil. În loc să fie intimidată sau scârbită de deversare, Cealaltă Carol arunca la rândul său o ploaie de invective. Bărbatul se clătină confuz sub tirul verbal, dar nu înainte ca un jet de urină toxică să boteze vitrinele magazinului și pantalonii proprii. Stând în spatele lui Carol, Ted Wiggins își strecură mâna în deschizătura dintre coapsele ei înfășurate în blugi. Încremeni pentru o clipă, imaginându-și consecințele gestului său, apoi, cu o mișcare decisă, degetele i se strânseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
programul Get Out!, care fusese distribuit autorilor neinspirați de articole neinspirante sub forma unui cartonaș plastifiat cu cinci idei. De bază era cea de-a treia: „Nu Prescriem, ci Descriem. Arta oglindește viața“. Directorul avea, de asemenea, pretenții stendhaliene: își botezase fiul Julien și pe poneiul acestuia Sorel. Imediat ce directorul plecase, Bull o sunase pe Juniper. Și ea scria regulat articole pentru Get Out!. Se culcase de vreo câteva ori cu Bull, numai că aceste „câteva ori“, deloc puține, avuseseră importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
numai lumina ajută la anularea neîncrederii și unde oamenii sunt mai obișnuiți cu ceea ce e ieșit din comun, Bull născuse copilul din flori al său și al lui Alan. Era un băiat și, într-un acces de atavism, Bull îl botezase în rit episcopal. Onorariul exorbitant al clinicii și sumele și mai exorbitante necesare pentru a păstra discreția fuseseră, în mod surprinzător, suportate de polița de asigurare pentru leziuni de rugby a lui Bull. Ceea ce nu face decât să arate adaptabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
armonios dealuri artificiale, arbori, pavilioane, poduri și lacuri. Cele mai renumite sunt Grădina Canglangting, Grădina Shizilin, Grădina Zhuozheng și Grădina Liuyuan. Grădini din Suzhou (Foto: Zhang Xue) Palatul Yuanmingyuan din Beijing este cea mai renumită grădină imperială din China, fiind botezată "Regina grădinilor". Aici au fost amenajate toate tipurile de grădini din China și din țările occidentale. În anul 1860, însă, imensa grădină a fost incendiată de trupele aliate britanico-franceze. Astăzi, mai puteți vedea doar ruinele acesteia. Yuanmingyuan, situat în nord-vestul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Interioară. În China însă, calul sălbatic este inclus în categoria A de protecție (animal pe cale de dispariție). La fel și cerbul "milu", un animal frumos, impunător, cunoscut la chinezi sub numele de "sibuxiang". Englezii îl numeau "milu". Zoologii l-au botezat Elaphurus davidianus, adică cerbul-lui-David, nume dat în cinstea lui Armand David, omul care l-a salvat de la pieire. 2. Măsuri pentru ocrotirea mediului Controlul poluării Guvernul chinez a investit, în cel de-al 11-lea cincinal (2006-2010), aproximativ 300 miliarde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
arșița. Kuafu a murit, însă dârzenia și dăruirea lui nu au fost niciodată date uitării. În multe cărți vechi se găsesc povești interesante despre Kuafu. De asemenea, pentru a cinsti memoria acestui erou legendar, lanțuri muntoase din China au fost botezate după numele lui. Povestea lui Houyi, cel care a săgetat sorii Cândva, în China antică, pe bolta albastră a cerului răsăreau în același timp zece sori. Razele lor puternice au ars pământul, au uscat culturile, iar oamenii se sufocau de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vale și minunea se întâmplă: Muntele Celor Cinci Vârfuri se transformă îndată într-o pășune răcoritoare, loc pe care oamenii l-au și numit Valea Răcoritoare. Apoi au ridicat un templu, Templul Răcoritor, iar Muntele Celor Cinci Vârfuri a fost botezat Muntele Răcoritor, nume folosit încă și astăzi. Muntele Wutai este o zonă turistică națională. În afară de numeroasele obiective de interes budist, peisajele naturale de aici sunt foarte frumoase și pline de farmec. În această zonă sunt construite 42 de temple, dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
orașului Hangzhou, Lacul de Vest este înconjurat în trei părți de munți, apa lui este cristalină, iar peisajele pitorești, fiind una din cele mai mari atracții turistice din China. Cele două diguri Bai și Su, prin care este subîmpărțit lacul, botezate după numele celor doi poeți renumiți din China antică, Bai Juyi și Su Dongpo (Su Shi), par două panglici verzi care plutesc pe luciul apei. Este o plăcere să te plimbi aici. La fiecare pas descoperi alte peisaje magnifice. Mulți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
construcției un lac mic pe care pluteau multe bucăți de lemn. Huiyuan a crezut că acestea au fost trimise de Zeu, pentru înălțarea templului. Cu lemnul găsit, bonzul a construit o sală mare numită "Sala Shenyun", iar lacul l-a botezat "Lacul Lemnului". O altă poveste legată de Templul Donglin este cea a unui renumit om de litere din vreme aceea, Xie Lingyuan. El a venit pe Muntele Lushan și a cerut să intre în confreria lui Huiyuan. Bonzul însă nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
discutau despre un film de război care rulase la cinematograful din piață. În rahatul de câine călcase amicul lui, Luigi îl chema, nu era țigan, mai curând mă-sa fusese amorezată de vreun cântăreț italian în timpul sarcinii sau când îl botezase. Îl fleoșcăise zdravăn, se murdărise și pe teniși, avea cultul tenișilor altminteri băiatul ăla, bă, zicea, ca să simți mingea ca lumea pe picior, trebe neapărat să joci în teniși, în fine, înjura și el cum se pricepea mai bine dihania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mama. Iar mie îmi spunea „matenule“. Trebuie să știți că nimic nu-mi displace mai tare pe lumea asta decât să fiu strigat „matenule“. Matenule e un nume de prost. Asta e. Pe mine, mama și cu tata m-au botezat Matei. Doar atunci când, să zicem, vrei să mă lingușești sau îți sunt, cum ar veni, drag, poți să-mi spui „Mateiaș“. „Motă“ sau „Pușița“ sunt, iarăși, cu desăvârșire interzise. „Pușița“ mi-a spus de când mă știu Uca, iar „Motă“, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Pe munte, mirosul acela ca de prăjituri nu ne urmărea, dar pâinea prăjită apărea întotdeauna din rucsacul lui, când ne opream să mâncăm. S-a întâmplat odată, vara, să scriu un minuscul roman, în patru părți, pe care l-am botezat Patimile culinare ale bunicului meu. Suna așa: 1. Tanti Frosa, trufe și șerbet Cu obraji pufoși, cu gropiță în bărbie, cu pieptul pudrat până la decolteul rochiei și cu o aluniță tot pe-acolo, deasupra broșei (așa cum o știu dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Unul de uzură, complicat și parșiv. Și nu conta doar faptul că puștii, topindu-se după limonadă și după corcodușe verzi, nu suportă algocalminul; atârnau ca plumbul tot felul de alte fapte, ființe și principii. Ofițerul - pe care Matei îl botezase nenea, căruia Uca (între noi, luptătorii din Rezistență) îi zicea Generalul, pe care bunicul nostru nici nu-l numea și despre care unchiul nostru, Didi, spunea ăla - încerca să-i amăgească pe frații Florian, să le slăbească vigilența în propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
înceteze cu lătratul și să se lase mângâiați, urmăream parada nesfârșită a turmelor de bizoni cu burduf duruind și oprind în stația Piața Ialomiței, aveam cutezanța să ne îndepărtăm de civilizație și să privim ore întregi dansul vulturilor negri (așa botezaserăm ciorile) în jurul leșurilor de fețe palide care împânzeau, eram convinși, câmpul acela de la marginea Bucureștiului și puteam să ne imaginăm că dincolo de Valea Argeșului, acolo unde oamenii mari susțineau că 368-ul ar avea ultima stație, se întinde teritoriul umbrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
s-a auzit întâia oară spre sfârșitul capitolului patru, pusese stăpânire nu doar pe inima lui Filip (ajunsă, după metamorfoze complicate, la dimensiunile unui purice), ci și pe vietatea aceea ascunsă între blocuri, pe care Radu și cu mine o botezaserăm, demult, sanctuar. Și cum orice vietate, fie ea și o grădină sau un sanctuar, are nevoie pentru a supraviețui poate nu chiar de cămăruțe cu atrii și ventricole, dar, în orice caz, de un organ asemănător unei inimi, crucea preluase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de plex, până își pierdea cunoștința. În mai puțin de-un minut, visam lucruri fantastice, cu o intensitate și o claritate de necrezut. La trezire, unul câte unul descriam amănunțit ce-am văzut în lumea aia paralelă, pe care-o botezasem cosmos. O singură dată am fost lansat pe orbită din holul sălii de mese. Așteptam cu toții prânzul, o fată cu năsuc cârn, Daniela, nu credea o iotă din descrierile mele de astronaut, iar un tip care făcea rugby, Guțanu, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]