5,404 matches
-
să spună cine l-a ascuns la Moftinu Mare. A admis să mărturisească doar că l-au adăpostit nu numai În casă și În beciul de sub ea, ci și În șură și Într-o pivniță de sub podeaua grajdului. Auzea deasupra boii și vacile mugind, dînd din copite și pișîndu-se Îmbelșugat. — Domnu’ Weisz, Încerca tata, vremurile de groază de altădată s-au terminat, Hitler s-a dus În mă sa, Szálasi a sfîrșit În ștreang, numai porcul de Horthy a apucat să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de înger, Baruh urcă până la primul cer, „unde se află un fluviu pe care nimeni nu-l poate trece”. Intrarea se face printr-o poartă imensă (panmegethe). În interior, o câmpie (pedion) populată de oameni cu chipuri monstruoase: „fețe de bou, coarne de cerb, picioare de capră, coapse de oaie” (II, 3). Consternat, profetul întreabă cine sunt personajele, iar îngerul Phamael (poate Phanuel?) răspunde: „Cei care au construit turnul luptei împotriva lui Dumnezeu (theomachias)”, altfel spus, ziditorii turnului Babel. În al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
strecurat în firea omenească. În mijlocul câmpiei din al patrulea cer Baruh contemplă un lac populat de numeroase specii de păsări cu totul diferite de cele pământești, nu atât prin natură, cât prin dimensiuni incredibile (berzele, de pildă, sunt de mărimea boilor). Aici se află sălașul sufletelor drepte. Din lac vin ploile ce umezesc pământul. Păsările constituie un fel de cor permanent slăvindu-L pe Dumnezeu. Al cincilea cer este inaccesibil omului, oricât ar fi acesta de virtuos și îndrăgit de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a deschis ușa, profesorul a rămas surprins. ― Ia te uită, lume nouă. Bine ai venit, Gruia. Cum te simți și ce mai ai de făcut În vederea Întâlnirii cu „uraganul ridicat de semilună”? ― Dacă mai durează mult așteptarea, voi pica ca boul pe brazdă, primăvara. ― El pică fiindcă peste iarnă nu a fost hrănit cum se cuvine. Tu Însă sper să nu fi flămânzit, fiindcă asta Înseamnă lipsă de chibzuință. ― Apoi, mi se mai Întâmpla să uit de mâncare, dar am recuperat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Culae, nerăbdător să se vadă ajuns. Drept răspuns, căruțașul mormăi nu se știe ce și dădu bice cailor. Culae se ținu bine, ca să nu se răstoarne sau să nu cadă. Și așa, mă flăcăule, grăi căruțașul, greu la deal cu boii mici!... Al cui ești tu de pe-aicea, că nu te știu?!... Culae îi spuse al cui era, că venea hăt de departe și că îl prinsese noaptea pe drum, rătăcindu-se. N-am auzit de Caloianu, își scutură căruțașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu studenții restanțieri, pe care urma să-i examineze chiar în acea dimineață și pe care avea de gând să-i trântească pe capete, dacă se dovedea că își pierduseră vacanța fără să învețe, fiindcă, așa cum declară el deloc protocolar: Boii n-au ce să caute la școală! Vorbele fără ocolișuri ale profesorului produseră o tăcere încurcată în biroul secretarelor și produse ilaritate dincolo, printre studenții care așteptau cu diverse treburi la ghișeu. Dumneata de ce râzi, domnule student? Ce este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de oră și n-am auzit încă nici un muget și nici un răget!... Câteva studente aflate în preajmă chicotiră înfundat la auzul acestei remarci. Păi nici nu trebuia s-auzi vreun muget sau vreun răget, tinere domn, fiindcă ăștia sunt niște boi de un tip mai special! Rasă autohtonă!... declară profesorul, după care ieși val-vârtej din sală. Chiar degeaba, însă, nu venise Victor pe acolo, pentru că află la ce grupă era repartizat, cu ce profesori avea să învețe în primul an și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în care chipul mamei este cel pe care îl poartă întotdeauna în suflet: blând, iubitor, iertător... Se face că e primăvară și răsădesc împreună câteva răsaduri firave de flori, cărora mama le rostește denumirile ca o alintare: "gura leului... ochiul boului... crăițe..." Și-apoi: "Au început să înflorească lăcră..." Cu denumirea neterminată a florii preferate pe buze, se repede spre poartă: "Simion ! Simion" Înregistrează vocea Teodorei care se suprapune peste cea a mamei : "Spirit al Isidorei, te cheamă, prin mine, fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
până mai sus de genunchi, ca tinerii la hora satului. Că animalele, de le pui la frământat, amețesc de duhoare și cad în bot, și nu le mai ridici nici cu escavatorul; în timp ce oamenii rezistă, că omu-i mai tare decât boul și mai răbdător. Tu să știi că ai dreptate, bre Tăloi! Că eu am fost de două ori prin părțile voastre acum câțiva ani, pe timp de vară și de iarnă, exact când se fabricau și când ardeau în plită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
păcălește lumea. Pentru că mama n-a recunoscut nimic, omul s-a simțit dator să ia din casă "o probă a întâlnirii cu periculoasa Olimbiada"așa o numise el, triumfal o piatră de vreun kilogram pe care tata o cărase, "ca boul", acasă cum zicea el, când era bine dispus după ce-o luase dintr-o peșteră, crezând c-o să-i bucure sufletul mamei. După plecarea milițianului, mama a răsuflat ușurată, în felul ei, că a scăpat de pietroi, și a rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
milițianului, mama a răsuflat ușurată, în felul ei, că a scăpat de pietroi, și a rostit cuvintele acelea pe care tata le citează și astăzi, considerându-le memorabile pentru respectul pe care soția sa i l-a purtat mereu: "Un bou a adus-o, un bou a luat-o!" 10 Z, cu siguranță, te întrebi de ce-ți scriu, din când în când. Pur și simplu pentru că eu îi respect foarte mult pe cei dispăruți. Unii prieteni cred că-i respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în felul ei, că a scăpat de pietroi, și a rostit cuvintele acelea pe care tata le citează și astăzi, considerându-le memorabile pentru respectul pe care soția sa i l-a purtat mereu: "Un bou a adus-o, un bou a luat-o!" 10 Z, cu siguranță, te întrebi de ce-ți scriu, din când în când. Pur și simplu pentru că eu îi respect foarte mult pe cei dispăruți. Unii prieteni cred că-i respect mai mult pe aceștia, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că nu te căutam pe tine, dar am rămas ceva timp în preajma ta. În primul rând, mi-am amintit de o fază grozavă, din primii ani ai căsniciei noastre, când ai lipit pe frigider inscripția aceea nostimă: "Mănânci ca un bou, domnule Z!" Era, neîndoielnic, un fel de rețetă pentru cura de slăbire la care jinduiai. Partea frumoasă a venit ceva mai târziu, când, dezamăgit de kilogramele care nu voiau să te părăsească, ai adăugat, dedesubt, încă o inscripție: "Chestia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
domnule Z!" Era, neîndoielnic, un fel de rețetă pentru cura de slăbire la care jinduiai. Partea frumoasă a venit ceva mai târziu, când, dezamăgit de kilogramele care nu voiau să te părăsească, ai adăugat, dedesubt, încă o inscripție: "Chestia cu boul nu era o laudă!" Văd că ești tras prin inel. Până la urmă cred că invocarea unui exemplar din regnul animal inferior ți-a fost totuși de folos. Mărturisesc faptul că am pastișat, folosind și eu inscripția asta, numai că, știindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lasă: "Scriu una bucată mort? Așa-i tipicul la procesul meu verbal?"... Pălăriosul dă drumul furiei din el: "Bă, tu-ți Dumnezeii cui ți-o pus creionul în mână, mortul îi ființă, îi om, nu-i obiect. Cum să scrii, boule, una bucată mort?"... Roboțelul dă cu batista pe parbrizul nădușit și încearcă savant: "Nu-i ființă, să trăiți, că e mort. Ființă e când e viu!" Pălăriosul chiar rămâne cu gura căscată. Se opresc și specialiștii în perii, din lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nea Onuț... Trecuse bine de miezul nopții când, în țarcul No11, eu tot cântam la vioară, pentru nea Onuț, și, pentru prima oară, nimeni nu m-a înjurat, nicio voce nu m-a mai trimis la culcare cu drăgălașul "bă, boule de țambalagiu, du-te-n mă-ta și te culcă"! Puteam să cânt acolo trei nopți și trei zile, fără ca nimeni să-mi spună ceva. În noaptea aceea am priceput că și tăcerile pot iubi. A fost prima mea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
le judece, exact cu gesturile absente pe care le ai când ești extaziat de altceva. Sau le trăia din mii și mii de poziții, direcții. Și, dacă vroia, era ea: imagine pe imagine. El nu era egocentrist, nu era un bou, nu era un știe ce inteligență, dar îl citea pe Eliade, era atent cu ea și se părea că e băiatul unei singure femei. Ea nu căuta un mare înfocat sau introvertit pasional care s-o facă să râdă. Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vreme și, cu zâmbetul pe față, fiecare a plecat în treaba lui. A doua zi de dis-de dimineață, Dondică împreună cu Dondonel au cunoscut gazdele cu care au pus la punct toate cele de trebuință pentru începerea lucrului. Dondică a înjugat boii și a plecat după fânul cosit de curând și uscat, pentru a-l aduce acasă. Dondonel a luat în primire cotețul de unde avea de scos gunoiul și de alimentare cu apă și mâncare a porcilor. În timp ce scotea gunoiul, unul din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce pățeam eu? La asta te-ai gândit? -Ai dreptate, așa ca întotdeauna, Dondonel. Uite că la asta nu m-am gândit ... Au ieșit din pădure în drumul mare pentru a se îndrepta spre casa lor. „ la omul sărac, nici boii nu-i trag” sau „unde-i sărăcie, boala lucie ” CELE ȘAPTE ȘOPÂRLE DE PE ȘAPTE COLINE În timp ce pe șaua dealului de la Huci un melc alerga de zor, o râmă îi taie calea. Melcul se înfurie și se ia la sfadă cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care nu credeau în singurul și adevăratul Dumnezeu al lor. Totuși, în sufletele lor apreciau focul, ca element purificator al trupului păcătos și mort și atunci au recurs la o stratagemă simbolică substituind trupului // omenesc care trebuia incinerat, diferite animale (boi, oi, capre, junci, iezi, porumbei, turturele etc.) plus sacrificii vegetale (grăunțe, făină, untdelemn, vin etc.) după felul și intensitatea păcatului fiecăruia. Aducerea unor atari sacrificii, înseamnă că ei își recunosc păcatul. Prin punerea mâinilor de către preoți, păcatul trecea victimei, care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să te gândești la ce e mai rău! Am început să cred, mi-a zis directoarea, că tu înțelegi ce ți se spune. Vă rog să mă iertați, am răspuns. Era îmbrăcată într-o rochie obișnuită, de culoarea sângelui de bou, cu două rânduri de nasturi aurii, iar pe partea stângă avea o broșă de argint care reprezenta un pește, un păstrăv jucăuș sau un lipan. Uniforma ei atârna pe un cuier, lângă ușă. Furunculul pe care îl avusese înainte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
câte zece ore pe zi. Uneori și noaptea. „Labor omnia vincit!” Virgilius se referea, desigur, la disponibilitatea omului obișnuit. Spune-i așa ceva insului de pe stradă și-n cumsecădenia lui neghioabă acesta va lua chestia de bună. Va munci ca un bou. Indiferent pentru cine. Cultul salvator al muncii! Sau cum să prefaci maimuța în om. Să te umfle râsu’, nu alta! Noi nu munceam. ERAM NOI. SĂLBATICII, HIDROCEFALII, GENIILE, INCAPABILII! Dar să lăsăm asta. Important era că în materie de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Căloiu Oana Tabloul "Car cu boi pe furtuna" al lui Nicolae grigorescu, estimat inițial la cel puțin 400.000 de lei, nu a reușit să fie adjudecat, marți, la "Car cu boi pe furtuna", tabloul de Nicolae Grigorescu, a fost scos la vânzare într-o licitație
"Car cu boi pe furtuna", de Grigorescu, nu și-a găsit cumpărător by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80625_a_81950]
-
Căloiu Oana Tabloul "Car cu boi pe furtuna" al lui Nicolae grigorescu, estimat inițial la cel puțin 400.000 de lei, nu a reușit să fie adjudecat, marți, la "Car cu boi pe furtuna", tabloul de Nicolae Grigorescu, a fost scos la vânzare într-o licitație organizată marți, în București, de casa Alis. Estimat la cel puțin 400.000 de lei, tabloul lui Nicolae Grigorescu este un ulei pe pânză, cu dimensiuni
"Car cu boi pe furtuna", de Grigorescu, nu și-a găsit cumpărător by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80625_a_81950]
-
stânga jos cu roșu. Lucrarea a fost inclusă în expoziția comemorativă N. Grigorescu din iulie-noiembrie 1957 și a făcut parte din colecția Dr. I. N. Dona (pe verso sunt aplicate ștampila de colecție și parafa de medic). Tabloul "Car cu boi pe furtună" are o istorie impresionantă. Este una dintre operele valoroase ale lui Nicolae Grigorescu, valoare atestată prin selecționarea tabloului pentru Expoziția Comemorativă Nicolae Grigorescu, organizată de Muzeul de Artă al R.P.R. în anul 1957 (cat.261). Aflat în locuința
"Car cu boi pe furtuna", de Grigorescu, nu și-a găsit cumpărător by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80625_a_81950]