1,323 matches
-
primului om care avea să pătrundă în cabinet ar fi putut constitui un prilej extraordinar de a-și evalua prietenii. Ușa întîrzia însă să se deschidă, iar tremurul pământului părea că nu se mai sfârșește. Văzu o crăpătură îngustă cum brăzdează în zig-zag tencuiala tavanului, lăsând în urmă nori minusculi de praf. Când cutremurul încetă, ochii Abatelui erau scăldați în boarea reținută a unor lacrimi amare. Mulțumescu-ți Ție, Doamne, și ție, Sfinte Augustine, că mi-ați mai arătat o dată cine sunt
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tare păcat să pleci dintre noi, mai ales că nu ne-ai explicat ce anume te-a tulburat atât de tare. Abatele ridică ochii mirat spre femeie. - Credeam că ai priceput... Airam se așeză lângă bătrân, luîndu-i în palmă mâna brăzdată de cute adânci. Degetele lor se împletiră și preț de o clipă priviră amândoi fascinați unirea aceea care însemna atât de multe. - Rade, tu însuți ne-ai spus că nu întîmplător am ajuns pe Kyrall. Era normal să... Abatele strânse
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
opri pe quint din raport, în timp ce sorbea cu înghițituri mari din paharul de vin. Se opri abia când îl goli și așteptă să-și recapete răsuflarea. - Pe lumea aia totul e ciudat. Până și oamenii care trăiesc în canioanele care brăzdează podișul. Știi că nici măcar ei înșiși nu par să-și amintească de unde au venit strămoșii lor, primii coloniști? Și apoi lighioanele alea bizare. Pe de o parte uscatul e plin de monștri psihopați... - Hai să le zicem psiho... -potenți, zâmbi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prevină violența. - Înseamnă că tu ești singurul vinovat. Și recunoști asta fără nici o remușcare? - Omul acela era un hoț. A pângărit locul în care m-am născut. Străinul începu să râdă și-și dădu gluga pe spate, dezvelind un chip brăzdat de cicatrici îngrozitoare. După rănile de pe fața lui se părea că scăpase cu mult noroc din atacul unor lentile. Probabil că barba îi luase foc și de aceea era acum spân. Pentru o clipă, Xtyn se cutremură, iar uimirea îi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
deschise brusc în fața lor, imediat ce ajunseră la marginea podișului. Dincolo de sat și de apărătorii lui se întindea o priveliște cum războinicii Omenori, ai lui Xtyn, nu văzuseră niciodată. Intr-un amestec terifiant, lentilele și filamentele cântătoare atacau dezlănțuit. Câmpul era brăzdat de sclipirile puternice pe care platoșele lentilelor le ridicau în aer, acolo unde încercau să-și pună în aplicare arma lor cea mai redutabilă. Un grup compact de asemenea animale își folosea lumina reflectată pe carapacele ca niște oglinzi concave
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
acolo am descoperit tot felul de cărți despre cum se construiau pe vremuri calculatoarele. Când m-am întîlnit cu Negai aici pe stație... Durdrin se încruntă făcând ca sprâncenele să i se adune într-o singură linie stufoasă care îi brăzda amenințător chipul. - Rămâne să mă întreb ce caută doi oameni ca voi la bordul Arcei, rosti mai mult pentru sine Durdrin. - O, dar asta e simplu și nu am încercat niciodată să ascund tovarășilor cu care am intrat la început
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prevederii îi sugera să nu elimine această armă înainte de a înțelege cum anume se ajunsese ca un quint imperial să fie ucis într-o luptă corp la corp. Și mai era și intuiția, impresia aceea lăsată de rigiditatea ridurilor care brăzdau chipul femeilor și care era foarte puțin probabil să aparțină unor oameni care mințeau. Nu, Mariile vorbeau serios. - În ce fel ne-ar paște moartea? întrebă Maestrul într-un târziu, întinzîndu-și mâinile pentru a atinge umărul quinților și a le
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a Chinei agravează acest dezechilibru și accentuează presiunea asupra pământului, asupra pădurilor, asupra surselor de apă. Ceea ce îl face pe Barry Naughton să vorbească despre o "permanentă criză ecologică în următorii 50 de ani"185 în această țară. China este brăzdată de trei mari fluvii: Fluviul Galben la nord, care are un volum de apă redus, Yangtze în centru, transportând un volum de apă de 20 de ori mai mare decât Fluviul Galben, și fluviul Zhujiang în sud, mai bogat și
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor prost călăfătuite sparte de valuri și transformate într-o mulțime de scânduri risipite, scenă a morții pentru marinarii care nu știu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
țestoasă cu tâmple roșii, la maturitate are o culoare verde-brun, cu reflexe violete, ceva mai pronunțate la masculi o lungime de 20-25 cm și o greutate de 1.5-2 Kg. La tineret, colorația este foarte intensă, cu parte dorsală verde, brăzdată de linii galbene, verzi și brune, care se extind și la nivelul gâtului, capului și membrelor. Pe ambele părți ale corpului, în zona posterioară a ochiului se găsește o pată de culoare roșie, de unde de altfel îi vine și denumirea
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
ca lucrurile să fie Întîrziate cu cîteva săptămîni. O să-l sun azi pe agent. Cred că am să pot să ajung la o Înțelegere cu toate părțile implicate. Își golește ceașca și remarc o cută adîncă de Îngîndurare ce-i brăzdează fruntea, pe care nu i-am mai văzut-o niciodată. Ce japițe. Ei i-au făcut-o. — Cu toate astea, ai făcut ce trebuia, Luke. Îi iau mîna și i-o strîng tare. — Și, dacă asta Înseamnă să pierzi niște
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
al inerției Un aer stătut din vremuri imemoriale Am aruncat priviri nedumerite Peste lume și ziduri scorojite Ici-colo, am uitat o ochiadă Caut și azi prin amintiri Fețe, zâmbete, strigăte, lacrimi Și fâlfâiri de batiste Atâtea halte și atâtea gări Brăzdează viața Ca ceața Apoi totul se topește Ca ceața ----------------------------- Harry ROSS Israel, august 2015 Referință Bibliografică: Harry ROSS - VERSURI / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1698, Anul V, 25 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Harry Ross
VERSURI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381289_a_382618]
-
adânc, adânc...înghite o dată...junghiul dispare preț de o ... VIII. PLECĂCIUNE, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016. m-ai răspândit, mamă, zvon peste inima universului, vântul ți-a șoptit numele meu la ureche când brăzdai pământul cu picioarele goale și îmi semănai viitorul cu palmele. și am răsărit- călător singuratic rupt de drumul tău. mă plec în fața ta, dar îți port inima la piept. Citește mai mult m-ai răspândit, mamă, zvonpeste inima universului,vântul
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
semănai viitorul cu palmele. și am răsărit- călător singuratic rupt de drumul tău. mă plec în fața ta, dar îți port inima la piept. Citește mai mult m-ai răspândit, mamă, zvonpeste inima universului,vântul ți-a șoptit numele meula urechecând brăzdai pământul cupicioarele goaleși îmi semănai viitorulcu palmele.și am răsărit-călător singuraticrupt de drumul tău.mă plec în fața ta,dar îți port inima la piept.... IX. SCRISOARE DE LA EVA PENTRU ADAM, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1885 din 28
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
cetății la Theba (Sophocle, „Antigona”Ă. „Din toate minunile lumii nici una nu este așa de uimitoare ca omul. Cu ajutorul vânturilor năpraznice el spintecă valurile care mugesc În jurul lui. Pe cea mai mare divinitate, Pământul cel neschimbător și neobosit, el Îl brăzdează În fiecare an și Îl răscolește cu plugul. La fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și se pricepe să deprindă cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de resturi, ci tocmai niște masive regulate de mari dimensiuni, până În timpul din urmă respectate de mâna omului, după cum o arată succesul cercetărilor lui Honigberger. Pentru aceste monumente a fost aleasă o amplasare singulară, pe un sol aspru și stâncos, brăzdat de numeroase râpe și ale cărui pante, formate din rocă poroasă, sunt perforate de grote asemănătoare, mi se spune, cavernelor săpate În munți de kafiri. Aceste excavații Încă servesc de loc de retragere familiilor de păstori care migrează cu turmele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
acceptat să viziteze țara în câteva rânduri, însă numai odată cu așa-numitul „dezgheț ideologic”), totuși nici opera sa românească, nici cea în alte limbi nu pătrund în circuitul public, scriitorul rămânând până în anii ’90 aproape necunoscut. Destinul lui P. este brăzdat de contradicții, incertitudini și imprevizibil. Omul civic, ca și intelectualul, nu pare a-și găsi niciodată locul definitiv. „Nici de dreapta, nici de stânga, se angajează întâi într-o parte, apoi în partea cealaltă, își dă seama că a făcut
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
mai marcat (și discrete aluzii polemice) față de poeticile momentului, plonjând în vertijul extrem al confesiunii. Stridența luminii e pusă în surdină de pendularea spre elementul advers, apa. Elegia agoniei în „viclenia unui timp fără timp”, „cu rășina sângelui neagră”, chipul brăzdat de „năvodul” urmelor și corpul alterat din care membrele se rup, va reantrena în Terase de apă imaginarul acvatic, cu „o mutație insolită a semnificaților” și fără grandoarea tumultului vital de altădată: sub „nori negri” lumea întinde larguri de culoarea
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
măruntaiele de dedesubt se coace, ca-ntr-un cuptor uriaș, o friptură grozavă. Numeroase păsări acvatice ciugulesc garizii, răcușorii și alte asemenea zaharicale și delicatese, pe care balena normală le poartă uneori pe spinarea-i pestilențială. între timp, buzatul leviatan brăzdează marea, lăsînd în urmă tone de caimac alb și făcînd ca firava ambarcațiune să se zbuciume pe valuri ca o luntre ușoară în preajma roților cu zbături ale unui vapor oceanic. Astfel, în prim plan totul e plin de mișcare năvalnică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tone la o greutate netă de numai trei pătrimi din materia ce alcătuiește pielea balenei. Cînd cașalotul e în viață, suprafața lui vizibilă nu este cea mai mică dintre minunile pe care ni le prilejuiește. De cele mai multe ori, ea este brăzdată cruciș și curmeziș de nenumărate linii, asemănătoare acelora ce se întretaie în frumoasele gravuri italiene. Dar aceste semne nu par imprimate în substanța cleioasă pomenită mai înainte. ci par să se străvadă prin ea, ca și cum ar fi gravate în trupul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
într-adevăr, dacă ați răsturna acest craniu și l-ați pune - bineînțeles reducîndu-l la scara omenească - în rînd cu o serie de cranii de oameni, l-ați confunda fără să vreți cu unul dintre ele; observînd apoi depresiunile ce-i brăzdează o parte din creștet, ați fi înclinați să spuneți, în limbaj frenologic: „Ă Omul acesta n-avea o părere bună despre sine și nu se adora.“ Adăugînd la aceste propozițiuni negative avantajul masivității și al forței prodigioase a cașalotului, vă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
catargul? Ei, ce mai ai de zis? Nici o corabie dintr-o sută n-are paratrăznet, iar după părerea mea Ahab - da, omule și noi toți - n-am trecut printr-o primejdie mai mare decît echipajele celor zece mii de nave care brăzdează în clipa asta mările. Păi, bătrîne Meșter-Grindă, ai vrea ca toți oamenii din lume să umble cu cîte un mic paratrăznet înfipt în vîrful pălăriei, aidoma unei pene în pălăria unui ofițer de jandarmi și ca firul să-i atîrne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
celei semețe și tălăzuite, întocmai cum o mireasă e dăruită mirelui ei. Iar la linia orizontului, un freamăt ușor - vizibil mai ales aici la Ecuator - vădea încrederea înfiorată, drăgăstoasă, spaimele dulci, cu care sărmana mireasă își dăruia inima. împietrit, noduros, brăzdat de cute, dar dîrz și neînduplecat, cu ochii scînteind ca doi tăciuni în cenușa unor ruine, neîmblînzitul Ahab stătea în limpedea lumină a dimineții, înălțîndu-și fruntea sa ca un coif spart spre cea feciorelnică a cerului. O, nemuritoare copilărie și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Totuși, după încheierea acțiunii și odată cu trecerea timpului, ei au realizat că nimeni nu făcea de bunăvoie favoruri Securității, ci siliți de amenințarea torturii. Unele victime au avut ocazia să își vadă agresorii la dușuri, observând că trupurile le erau brăzdate de răni ori că nu mai aveau fese din cauza bătăilor încasate. După o perioadă care putea varia de la două-trei zile la câteva săptămâni, în funcție de numărul de deținuți din cameră, de cantitatea informațiilor obținute, de atitudinea victimelor, dar și de contextul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
strigătelor ce răspundeau celor dindărătul ușii, să compare zgomotele cu dezlănțuirea furtunii. Glasul lui, care relua povestirea, dădu acelui vacarm o aparență de ordine. — La mai puțin de un an după asta, nu-mi mai rămânea nimic din acel orgoliu. Brăzdam Satele-Unite, țară întinsă în care mă simțeam, pe atunci, precum un șobolan fugărit dintr-o cușcă într-alta, cu ace înfipte în craniu. Cei doi Rosenberg tocmai fuseseră arestați, presa îi acuza că vânduseră bomba americană sovieticilor, cetățenii buni așteptau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]