987 matches
-
datelor, cu evaluarea lor, cu controlul și urmărirea lor. Muncitorii, mai ales când sunt membri de partid, trebuie să-și ia angajamente scrise promițând creșterea productivității în brigada lor, ca și personalul însărcinat cu controlul, avându-i în frunte pe brigadieri și pe maiștri. Această hârțăgogărie exprimă intensa activitate scriptică la toate eșaloanele întreprinderii, compusă din difuzare și aprobare, din recorduri și din panouri de onoare. Or, puține anchete vizând cunoașterea reală pe care o au salariații despre această activitate dovedesc
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Mendel, psihanaliza este considerată o mistifiare etc. Trebuia să se impună o știință proletară în fața științei burgheze. Această politică îl face pe Stalin să se debaraseze de toate personalitățile pe care el le consideră stînjenitoare.Conducătorii comuniști ai Estului, foști brigadieri sau cei în a căror activitate s-au dovedit conotații naționale, vor fi sistematic eliminați în cursul marilor procese. Eliminarea este ușoară, în măsura în care, în această luptă feroce dintre două lumi, este normal să existe trădători, agenți ai inamicului. Rînd pe
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Împărătesei Ecaterina a-II-a. După publicația scriitorului I. Frățiman dincolo de Nistru se aflau nume cunoscute În ierarhia Moldovei. Prințul Deleanu Cantacuzino a primit 50 mii desetine (desetina = 1,093 ha) și a fondat orășelul Cantacuzinca, Sarlat Sturza 12 mii de desetine, brigadierul Catargii - 24 mii desetine, Flondor, Consilier de Colegiu 17.800 desetine, Cuc, Consilier de Colegiu 6.050 desetine, frații Gramatini 6.000 desetine, Cherstici 11.160 desetine. Toți acești proprietari citați dar și mulți alții au adus din Moldova săteni
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
VIȘAN, Dorel (25.VI.1937, Tăușeni, j. Cluj), poet. Este fiul Verginiei (n. Cenean) și al lui Traian Vișan, brigadier silvic. Urmează Școala Pedagogică din Cluj (1951-1955) și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1961-1965). Din 1956 până în 1960 e profesor de sport la școala elementară din comuna clujeană Surduc. Ca actor al Teatrului Național din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
preoți foarte mult pentru semenii lor. Își făceau adevărata misiune... Acolo puteau s-o facă, într-adevăr, mai bine decât afară... Turnători nu aveați în brigadă? Erau, cum să nu? Turnătorii de obicei erau cunoscuți, îi știam. Erau unii din brigadierii, din șefi de brigadă, că fiecare brigadă avea un șef tot dintre deținuții politici, apăi ăștia erau colaboratori cu ei, bineînțeles. Vă mai amintiți cum era de sărbători? La Salcia eu eram într-o brigadă de intelectuali, și știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Am înțeles că suntem duși pentru exterminare, că nu se poate rezista acolo. Trebuie să găsești soluțiile să reziști, și soluțiile erau foarte puține. Acolo ne-au dus la recoltat stuf. Aveam normă, și dacă nu făceai norma erai bătut. Brigadierul trebuia să spună dacă e bine sau nu... Care era norma impusă? 20 de snopi... cu circumferința de un metru, de persoană. Dar în ce condiții? Stuful avea promoroacă pe el, aia cădea pe tine și te udai. Când stăteai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
unde gheața se spărgea și intrai în apă. Am ajuns la soluția la care ajung cei disperați, dar care mai caută, totuși, un mijloc de salvare. Ne-au împărțit în grupe... Eram 51 în brigadă, și al 51-lea era brigadierul, însă era nominalizat de ei. Când le venea lista spuneau: ăsta este brigadier. Și s-a nimerit că la noi era un constănțean, Sapeta, un evreu, fost maistru de marină. Înalt, solid, iar noi ne-am ales în grupă cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
care ajung cei disperați, dar care mai caută, totuși, un mijloc de salvare. Ne-au împărțit în grupe... Eram 51 în brigadă, și al 51-lea era brigadierul, însă era nominalizat de ei. Când le venea lista spuneau: ăsta este brigadier. Și s-a nimerit că la noi era un constănțean, Sapeta, un evreu, fost maistru de marină. Înalt, solid, iar noi ne-am ales în grupă cei 10 tineri, în parte nominalizați deja de mine mai devreme. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
60-70 de centimetri. Mie mi-a fost ușor să mă acomodez, și mi-am dat seama că 20 de snopi îi fac cu ușurință. La fel stăteau lucrurile pentru ceilalți colegi. Ș-atunci am găsit soluțiile. L-am chemat pe brigadier și i-am spus: Domnule, știm pentru ce suntem aici, dar noi trebuie să rezistăm. Dar atenție, dacă ne-ai turnat că nu ne facem norma, dacă ai spus cel mai mic lucru și nu ne lași să ne descurcăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
învățat și pe ceilalți cum să facă: tăiam un mănunchi de stuf, îl îndoiam în două, îl băgam în mijloc și legam pe urmă. Și făceam gluga: Vino să numeri! Cui îi convenea să vină să verifice? Totul era ca brigadierul să nu ne toarne. Am fost ulterior descoperiți, dar abia spre sfârșitul etapei de stuf. Cei care vroiau să facă norma, de frică, au început să cadă. Și au început să plece coșciugele cu săniile pe gheață, probabil la Periprava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că n-aveau personal să te supravegheze să stai în picioare sau pe șezut, și era avantajul că dormeam. Era o zi când puteai să acumulezi odihna. Și era obiceiul ca înainte să fim scoși la lucru, ne încolonam, și brigadierul ieșea la raport. Aveam un student în anul 5 la medicină din Iași, tot deținut. El era doctorul bacului și singurul lucru pe care îl putea face era să găsească ceva ca să scutească pe câte unul doi, care erau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
n-a băgat cimentul, și am returnat. Săracu’ dormise cu lada de ciment... Și într-una din zile pe faleză erau niște ciulini și gardienii trăgeau cu mitraliera. Au crezut că, din 25 de deținuți, a evadat cineva. Eu eram brigadier, fiind constructor, și îmi alegeam meseriașii. Ne-am culcat jos și am spus: Domnule, nu lipsește nici unul! Domnule, dacă mă duc să-l văd și să-l prind vă rog frumos nu trageți spre mine. Când m-am dus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ați mai prestat în detenție? Mai mi-aduc aminte când eram repartizat la Tichilești, ne-a băgat la agricultură și ne-a pus să cobilim roșii. Eram doi, unu’ în stânga și unu’ în dreapta rândului, și a rămas bățul... Când vede brigadierul: Păi ce ați făcut? Am cobilit. Trebuia să scoți câte o frunză, să crească roșia... noi le-am luat pe toate. Ne-a dat tocmai la orezărie, că nu suntem buni de agricultori... Orezăria era aproape de Dunăre, și era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de metri niște șublere ca să nu inunde cele 10 hectare de orezărie... Și noi pe un kilometru am desfăcut toate șublerele și am dat drumul la apă și s-a inundat toată zona aia de 10 hectare. Și când vine brigadierul, noi adormisem acolo. Eram deshidratați. Cine a făcut? Noi. S-a inundat și cred că nu s-a făcut nici un bob de orez. Ne-a băgat la încărcat grâu la șlepuri pe malul Dunării. Și acolo erau sacii de 100
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Să revenim la anul ’60, și la perioada petrecută la Grădina. Care era regimul de detenție? Acolo la Grădina am fost ’60, ’61, ’62. Am lucrat în diferite brigăzi. Brigăzile ce erau? Detașamente cam de 50 de deținuți și un brigadier care era numit. Și noi, tinerii, eram băgați în brigăzi, ca să facem norma: 3 metri cubi. Se lucra intensiv la diguri. În rest să nu crezi că tolăneam... Ieșeam la prășit porumb, sfeclă, scos sfeclă, curățat sfeclă... Tot timpul aveai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
norma... Până la urmă n-a fost rău niciodată... că din contră, noi căram pământ și pentru cei mai bolnavi, mai bătrâni, să-i mai ajutăm... Cel puțin o roabă duceam pentru ei... Și aicea mai depindea și de cum se descurcau brigadierii. Aveam câteodată brigadieri mai deștepți, mai șmecheri, care măsurau gropile, și-i inducea în eroare pe majori să măsoare de aici de acolo, și ne scoteau pe nas câțiva metrii cubi, și atuncea ieșea brigada mai bine. Că îi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
n-a fost rău niciodată... că din contră, noi căram pământ și pentru cei mai bolnavi, mai bătrâni, să-i mai ajutăm... Cel puțin o roabă duceam pentru ei... Și aicea mai depindea și de cum se descurcau brigadierii. Aveam câteodată brigadieri mai deștepți, mai șmecheri, care măsurau gropile, și-i inducea în eroare pe majori să măsoare de aici de acolo, și ne scoteau pe nas câțiva metrii cubi, și atuncea ieșea brigada mai bine. Că îi mai scăpai pe ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că dacă făceai norma, nu mai bătea pe nimeni, decât din alte motive, dar ălea erau mai rare... Dar supravegherea acerbă era ca să se facă norma, și cu asta scăpau mulți nebătuți și brigadă bună se considera ăia care avea brigadier mai șmecher, mai așa... Unii își permiteau și mai și glumeau cu majorii, dar erau importanți că făceau norma... Dar ăștia erau cei mai șmecheri care-i fura, bineînțeles! Și majoritatea brigadierilor erau foști ofițeri în armată, care aveau șmecheria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și brigadă bună se considera ăia care avea brigadier mai șmecher, mai așa... Unii își permiteau și mai și glumeau cu majorii, dar erau importanți că făceau norma... Dar ăștia erau cei mai șmecheri care-i fura, bineînțeles! Și majoritatea brigadierilor erau foști ofițeri în armată, care aveau șmecheria aia cazonă, care se asorta la gardieni, că șmecheriile de bulevard nu ținea’ la gardieni, că oricum nu le înțelegeau... Da’ șmecheriile ălea cazone mergeau... Alimentația era diferită decât cea din închisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Era băiat de treabă. Când v-au mutat de la Târgșor vă amintiți? Prin... octombrie, noiembrie ne-a mutat și ne-a dus la Canal. A fost o schimbare destul de bruscă de regim... Da, da. La Canal acolo, l-am avut brigadier pe Coriolan Gherman. Dom’le, am auzit multe lucruri rele despre el, da’ cu mine nu s-a purtat urât. C-am avut odată Zona Zoster și m-a lăsat trei zile în baracă... Și cu pudră de talc m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și cu asta am avut foarte mult noroc, că nu mi-o fost mai rău. La Canal am avut mare noroc cu Flavius Meteșan. Fusesem coleg de celulă cu el la Sibiu. El era în brigada celor de la Pitești și brigadier era un prieten de-al lui. Și într-o noapte am fost chemat la un consiliu din ăsta de-al lor. Ce discut pe șantier? Ce să discut? L-a chemat pe un prieten, ne-a confruntat, săracul de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fără să sune, fără să semnalizeze, așa... ca un șarpe a intrat... și pe linie a fost un tânăr de 19 ani și i-a tăiat picioarele... L-o’ scos de sub vagoane și mi-aduc aminte că zicea: Mor, domnul brigadier, mor? Nu mori măi copile! Și l-au legat aici la picioare și l-au aruncat într-o basculă și l-o’ trimis. Dar a murit până la spital... Ce să vă mai spun? Și când o venit timpul să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fost prima dată cu alt complot condamnat. Haideți să o luăm pe rând. Cum ați fost prima dată condamnat? Prima dată am fost condamnat de Tribunalul Militar Sibiu. Eram cu băiatul unuia, Flavius Meteșan, care era șeful grupului, o fost brigadier aici. O’ mai fost cu noi Neanu Aurel și Gheara Trandafir, care o’murit. Am rămas singur, nu mai e nimeni. Atunci de ce v-or arestat și v-or condamnat? Am fost împotriva regimului comunist la alegerile din ’46. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dimineață la lucru. Ei, prima dată astea se descărcau. Apoi, scoteam vagonul, îl dădeam pe linie mai spre interior, unde linia era mai stabilă, și-acolo îl lua locomotiva și se ocupa de el altcineva. Cum era Coriolan Gherman ca brigadier? Era bărbat destul de frumușel, ca și aspect fizic, era un papanaș plinuț, se vede că era hrănit, era roșu la față... Față de mine n-a avut nicio atitudine, n-aș putea spune că aș fi fost bruscat cândva sau că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
s-a-ntâmplat? Vedeți, brigada de studenți lua câte un deținut, care era dirijat la ei, și care era pur și simplu maltratat, bătut într-o baracă. E, da’ nu era de vină omul care-o fost dus acolo, ci brigadierul care știa de treab-asta, și nici el n-o făcut-o de capul lui, ci pentru că ofițerul care era în colonie sau directoru’ așa o dat dispoziție. Și așa o ajuns acolo Simionescu, profesor universitar, om bătrân, și care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]