682 matches
-
tatălui meu. (Mi-am amintit de dineul în cinstea evenimentului mai târziu în seara aceea, în Turnul Trump, când, beat fiind, s-a dat la ea.) O altă fotografie cu noi amândoi. Am șaptesprezece ani - ochelari de soare, nu zâmbesc, bronzat. Tata e ars de soare. Stăm în fața unei biserici albe cu tencuiala căzută, fântâna secată, în Cabo San Lucas. Soarele e extrem de puternic. Într-o parte se vede emailul albastru și sclipitor al mării, iar în cealaltă parte ruinele unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
este destul de expresiv în sentințe, dar situația pe care mi-o descrie îmi pare cunoscută. Mai rămân în preajma scenei pentru a le ține pumnii alor noștri la lectură, apoi mă duc să mai bat piața. Deodată, dau peste Ioana Crăciunescu. Bronzată, într-un balonzaid alb, vaporos, suflecat la mâneci până la coate, cu poșeta pe umăr și un evantai între degete. Se arată nu mai puțin surprinsă de întâlnire. Și are de ce. E prima dată când ne vedem la Paris, până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Germania și că, fiind duminică, nu am găsit deschisă nici o casă de schimb valutar. Îi propunem să achităm în dolari câte o bere, dar refuză, ușor iritat. Până la urmă, ne lasă în plata Domnului. Îl urmăresc de la distanță - un tip bronzat, cârlionțat, cercel în ureche, mișcări abile, siguranță neostentativă. Alură latino. Am văzut, de altfel, mulți nemți intens bronzați, mai ales femei, dezinvolte și deloc urâte, în pofida prejudecății care bântuie pe la noi despre nurii fiicelor lui Siegfried. Luni, 19 iunie VASILE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în dolari câte o bere, dar refuză, ușor iritat. Până la urmă, ne lasă în plata Domnului. Îl urmăresc de la distanță - un tip bronzat, cârlionțat, cercel în ureche, mișcări abile, siguranță neostentativă. Alură latino. Am văzut, de altfel, mulți nemți intens bronzați, mai ales femei, dezinvolte și deloc urâte, în pofida prejudecății care bântuie pe la noi despre nurii fiicelor lui Siegfried. Luni, 19 iunie VASILE GÂRNEȚ: Mesaje de la Ana Druță, colega noastră de la Contrafort, care ne scrie ce se mai întâmplă la Chișinău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de bunăstare si destindere. Admir mirajul unui oraș ce se impune mai ales în partea veche printr-un aer senioril, amintind abundența timpurilor colonialismului. Remarc ușor clișeul vestimentar și comportamental: haine de calitate, de firmă, mers elegant și detașat, pielea bronzată, un du-te-vino continuu de oameni în general adulți, dar și mulți tineri. Șalupele cu catargele lor albe se oglindesc în apele luminate feeric de atâtea lampioane. Iar eu priveam, admiram totul, liniștit, bându-mi laptele din cutia pe care am
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
prezența multor tinere sau femei adulte parcă mai reculese sau mai bine zis mai interiorizate decât în viața cotidiana. Cu siguranță altfel de cum sunt mediatizate. Mi se par mai pregătite pentru un camino spiritual, comparativ cu bărbații, mai atletici, mai bronzați și parcă mai mult înclinați spre sport, turism decât spre reculegere, interiorizare. Poate să fie și o impresie subiectivă, dar eu așa le-am perceput. Ieri am întâlnit un bărbat care contrar tuturor făcea pelerinajul invers dinspre Santiago înapoi în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de o clipă, nu-mi mai amintesc de nici o durere. Bucuria interioară a anesteziat picioarele mele mai bine decât voltarenul. Din urmă mă ajunge un tânăr cu un rucsac mare, colorat, suplu ca un atlet de cursă lungă, cu pielea bronzată. îl recunosc, căci l-am mai văzut zilele trecute. Mă fascinează mersul lui, mai alert decât ritmul general al pelerinilor. Fără să reflectez prea mult, mă iau după el, rămânând constant la câțiva pași în urmă. Simt că reușesc să
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Roy, el e un prieten de-al meu. Are niște morfină de vînzare. Tipul s-a Îndreptat și și-a coborît picioarele de pe canapea. Falca Îi atîrna, chipul căpătîndu-i astfel un aer absent. Pielea de pe față Îi era Întinsă și bronzată. Avea pomeții Înalți și arăta a oriental. Urechile i se ițeau În unghi drept de pe craniul asimetric. Ochii Îi avea căprui și cu o lucire neobișnuită, de parcă din spatele lor ar fi sclipit niște puncte luminoase. Lumina din cameră scînteia În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ai scurs uleiul, o pui Într-o lingură și o ții deasupra la o flacără. Asta arde fenolul cît ai zice pește. Te ține douăș’patru de ore. Un tip chipeș, bine făcut, la vreo patruzeci de ani, cu pielea bronzată și părul grizonat, povestea cum fata lui i-a băgat marfă pe șest Într-o Într-o portocală. - Deci eram la comisariat. Ne căcam amîndoi În pantaloni ca la balamuc. Mamă, și cînd am mușcat din portocala aia, era amară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dat jos chiloții și s-a-ntors și mi-a zîmbit. Apoi a venit și s-a așezat lîngă mine pe pat. Mi-am plimbat o mînă Încet pe spatele lui, urmărindu-i cu cealaltă curbura pieptului pînă la abdomenul plat și bronzat. Băiatul a zîmbit și s-a-ntins pe pat. Mai tîrziu am fumat o țigară, cu umerii atingîndu-ni-se sub pătură. Băiatul a spus că trebuie să plece. Ne-am Îmbrăcat. M-am Întrebat dacă ar vrea bani. Am hotărît că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
copilăria lui la Grumăzești. Așa că din când în când oprea atelajul până ce procesul respiratoriu al pirpirielor se încadra firesc în limitele normale. Trecătorii se uitau cu mirare, dar și cu o vădită plăcere la bărbatul în bustul gol, cu epiderma bronzată, degajând forță și frumusețe și care ducea de căpăstru o iapă oarbă. Era un grup în mișcare atractiv, pitoresc și interesant care nu putea lăsa pe nimeni indiferent. Se întrebau pe bună dreptate cine să fie necunoscutul cărând gunoiul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tandru-șfichiuitor, de ironie totuși indulgentă: „Renunțările (teritorii pierdute, cum le numește domnul Andrei Pleșu): nu mai fuma! (când aveam și eu posibilitatea să schimb țigările Cișmigiu pe Kent); nu mai sta în soare la plajă (și ce bine îmi stătea bronzată); nu mai mânca sărat (ah, fileurile de anșoa!); nu mai mânca dulce (ah, jofrele!); cafea fără cofeină; nu mai urca pe munte, că nu te mai ține suflul; nu mai face plimbări lungi, că nu te mai țin picioarele; amorul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
au învățat impecabil știința escrocării, a tranzacțiilor murdare, a câștigurilor ilegale. Nu a mai mirat pe nimeni faptul că la începuturile originalei noastre tranziții, într-o localitate din Ialomița, mi se pare, populată numai de conaționali de-ai noștri mai bronzați, toate familiile erau posesoare de firme de afaceri, deși erau lipsite de știință de carte. Suntem martorii unor fenomene nefirești în viața social-economică, cu consecințe grave pe termen lung: răsturnarea valorilor și criza morală. Vedem cum ies în față înavuțiții
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
întoarce să vadă ce se întâmplă. — Ia-ți mâinile de pe mine, auzi? Sunt gravidă, OK? Dacă pățesc ceva, te dau în judecată! — Nu-mi vine să cred! țip încântată și sar jos de pe podium. Suze! — Bex! Suze apare în ușă, bronzată și tonică; are părul împletit codițe și prin rochie i se distinge o umflătură destul de pronunțată. Surpriză! — Gravidă? În spatele ei intră Tarquin, cu un sacou antic și de demult peste un tricou polo și părând de-a dreptul șocat. Suze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
negrilor”. Dumnezeu a mai Încercat o dată, dar a ținut prea puțin omul de lut În cuptor : „omul era Încă palid”. Acesta „a fost strămoșul albilor”. În fine, la a treia Încercare, Dumnezeu a reușit : „ultimul om era copt bine, aurit, bronzat”. Acesta „a fost strămoșul țiganilor” <endnote id="(108, p. 85)"/>. Despre specii ratate de oameni se vorbește și În mitologia folclorică românească. În cadrul antropogenezei mitice, o populație rebut sunt Jidovii : androizi giganți, monstruoși și antropofagi (vezi capitolul „Jidovii sau Uriașii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu soția la mare, pe urmă la Iași, ca să ne luăm rămas bun de la neamuri și prieteni (care ne priveau deja ca pe niște marțieni) și în sfârșit ne-am întors pentru "plecare" la București. Revenit în minister proaspăt și bronzat, directorul meu m-a informat că "tovarășul ministru Ștefan Andrei vrea să-mi comunice ceva urgent"! Mi-am făcut tot felul de gânduri asupra acelui "ceva", în final ajungând la concluzia că n-are rost să-mi bat capul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
corespunzător, în frunte cu directorul Dumitru Moraru, am fost împreună câteva zile la Madre Fatima pentru a pune la punct detaliile expediției și le-am organizat până la plecarea "în teritoriu" cazarea și masa la Consulat. S-au întors "de pe teren" bronzați, fericiți, plini de colecții și de mostre. Am organizat la Consulat înaintea înapoierii lor în România o "agapă" prietenească împreuna cu grupul de cercetători brazilieni. Ca mulțumire pentru sprijinul acordat, aveam să primesc din partea Muzeului "Grigore Antipa" o frumoasă diplomă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de serviciu", așa că "premianții" români nu aveau nevoie de vize la intrarea în Uruguay. Pe mine mă interesau însă "ceilalți", oamenii obișnuiți, așa că am început demersurile cu autoritățile. Când am demarat discuțiile, prin 2001, deja Buenos Aires era plin de conaționali bronzați și de odraslele lor minore, cu mâinile întinse la mila publică sau, mai rău, cu mâinile în buzunarele argentinienilor. Așa că, de câte ori mergeam la externe, mi se arăta bunăvoință, dar eram trimis la "factorii de decizie" din Ministerul de Interne doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să mă sărute. Închis Între jaluzele, cu o candelă aprinsă, Înger, Îngerașul meu, dormi În pace, copilaș, copilașul Îngenuncheat pe perna care În curând Îi va cuprinde căpșorul zumzăind de gânduri. Rugăciuni englezești și mica icoană Înfățișând un sfânt greco-catolic bronzat alcătuiau o asociere inocentă spre care privesc Înapoi cu plăcere; și deasupra icoanei, sus, pe perete, unde umbra unui obiect (a paravanului de bambus dintre pat și ușă?) se unduia În lumina caldă a candelei, o acuarelă Înrămată Înfățișa o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
buclele castanii răsucite care fluturau pe sub bereta de marinar. Vorbea repede ciripind ca o pasăre, amestecând engleza Învățată de la o guvernantă cu franceza pariziană. Cu doi ani În urmă, pe aceeași plajă, mă atașasem mult de Zina, o fetiță frumoasă, bronzată și capricioasă, fiica unui vraci sârb; Îmi amintesc (ceea ce este absurd fiindcă aveam amândoi doar opt ani pe atunci) că avea un grain de beauté pe pielea de culoarea caisei, chiar sub inimă și că o oribilă colecție de oale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu mine frecventam prietenoasa și excentrica familie care deținea moșia Oleiz, de pe țărmul mării. Am legat curând o prietenie zeflemitoare cu Lidia T., care era de aceeași vârstă cu mine. În jurul nostru era Întotdeauna mult tineret; tinere frumoase cu membre bronzate și brățări pe mâini, un cunoscut pictor cu prenumele Sorin, actori, un balerin, ofițeri veseli din Armata Albă, dintre care câțiva au murit la puțin timp după aceea, și ba cu petrecerile de pe plajă, ba cu petreceri cu pături pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
engleză și de tenis. Am combătut cu răbdare perseverența cu care oamenii de afaceri din Berlin pronunțau cuvântul „business“ În așa fel Încât să rimeze cu „dizziness“; și ca o mașinărie perfectă serveam minge după minge peste plasă, fiicelor lor bronzate, tunse băiețește, pe terenuri pline de praf, sub norii ce se deplasau lent pe cerul unei lungi zile de vară. Am căpătat cinci dolari (o sumă frumușică În perioada inflației din Germania) pe Alice În Țara Minunilor În limba rusă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zice chiar repugnanța - pe care o resimt de fiecare dată când petrec vacanțele la mare. Îi găsesc pe oameni cu totul indecenți în bikinii lor, cu maiourile lor de Tarzan, pozele lor semisportive, atitudinea lor decontractată și pielea lor frumos bronzată. Îmi ia de obicei trei-patru zile înainte de a mă decide de a exhiba bietul meu corp, și după ce am primit primele raze de soare devin ca ei, sportiv, decontractat, bronzat, stupid de sănătate. De data asta sunt în ziua a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pozele lor semisportive, atitudinea lor decontractată și pielea lor frumos bronzată. Îmi ia de obicei trei-patru zile înainte de a mă decide de a exhiba bietul meu corp, și după ce am primit primele raze de soare devin ca ei, sportiv, decontractat, bronzat, stupid de sănătate. De data asta sunt în ziua a cincea și nu mi-am exhibat corpul. Un om îmbrăcat pentru toamnă, cu o eșarfă la gât, va crea mereu o impresie ciudată printre oamenii mai mult sau mai puțin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
plătește pentru alții. Abia dacă pot plăti pentru propriile greșeli! Nu, nu pot crede că e așa. Poate ai rămas la mătușa ta mai mult decât te-ai gândit! Azi-noapte l-am visat pe Zaharia. Era viu - frumos, tânăr, foarte bronzat și într-o formă excelentă. Eram la el acasă. Era foarte vesel și m-a luat la o parte, întrebându-mă dacă are șanse să obțină Premiul. Bineînțeles, i-am răspuns, nu am nici o îndoială. E bine, a spus el
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]