5,355 matches
-
pentru orice eventualitate, el va avea grijă să i-o amintească. Cel care până acum fusese ministru al justiției se ridică, înclină capul în direcția președintelui și a prim-ministrului și ieși din sală. Tăcerea a fost întreruptă de hârâitul brusc al unui scaun, ministrul culturii se ridicase și anunța din fundul sălii cu voce puternică și clară, Cer demisia, Ei, asta e, nu-mi spuneți că, așa cum ne-a promis adineauri prietenul dumneavoastră într-un moment de lăudabilă franchețe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
înmâna acelei persoane fotografia de care mi-ați vorbit, aceea a grupului în care apare suspecta principală, îi veți înmâna și lista cu numele și adresele pe care le-ați obținut și le aveți la dumneavoastră. Comisarul avu o senzație bruscă de frig pe spate, Dar fotografia aceea este încă necesară pentru investigația mea, se aventură el, Nu cred că este atât de importantă pe cât spuneți, papagal-de-mare, presupun chiar că nu vă trebuie la nimic, de vreme ce, dumneavoastră înșivă sau prin intermediul subordonaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Dorothy, sunt convins că n-o să-i strice că s-a distrat puțin. Dar nu-l mai vreau înapoi, zise dna Strickland. — Amy! Pe dna Strickland o cuprinsese furia, și paloarea ei era cea pricinuită de o mânie rece și bruscă. Vorbi acum repede, gâfâind: — L-aș fi putut ierta dacă s-ar fi îndrăgostit nebunește de o femeie și ar fi fugit cu ea. Mi s-ar fi părut un lucru firesc. Nu l-aș fi învinuit prea mult pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
altfel în cazul femeilor? — Mda, să zicem că e logic ce spui, i-am zâmbit, însă majoritatea bărbaților sunt altfel alcătuiți și nu pot face ce ai făcut tu. Dar în timp ce vorbeam cu Stroeve mă tot minunam de întorsătura aceasta bruscă pe care o luase toată povestea. Nu-mi puteam închipui ca el să nu fi bănuit nimic până atunci. Mi-am amintit de privirea ciudată pe care am surprins-o în ochii lui Blanche Stroeve. Poate explicația era că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
într-o bună zi, umblând prin oraș, m-am întâlnit cu Charles Strickland. Când l-am văzut mi-a revenit în minte toată oroarea pe care dorisem oarecum s-o uit și am simțit în adâncul firii mele o repulsie bruscă pentru cel care o pricinuise. Salutându-l din cap, căci ar fi fost o copilărie să-l evit, am mers repede mai departe. Dar peste o clipă am simțit o mână pe umăr: — Ce te grăbești așa? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din mai multe părți, se arunca spre el cu pietre și cu murdării culese de pe jos. Se apropie, hotărât să treacă mai departe. Dar pesemne că cineva Îl recunoscuse, Întrucât un murmur de Îngrijorare străbătu mulțimea, urmat de o tăcere bruscă. În golul acela răsună dintr-o dată glasul osânditului, o bolboroseală confuză Înțesată cu termeni latinești. Dante, care ajunsese până la stâlp, se opri curios. - De ce te plângi, nemernicule? De ce ai fost condamnat? Îl Întrebă, aplecându-se În așa fel Încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se simțea și el, precum Bernardo, aproape de sfârșit? Monerre se oprise În dreptul ruinelor porții romane. În depărtare se zărea colțul de la Închisoarea Stinche, cu Întunecatul său zid orb. Își trecu o mână peste frunte, ca pentru a alunga o durere bruscă. - Destinația mea e undeva În Africa, pe pământurile dușmănoase ale maurilor. Iar apoi mai la sud, pe tărâmurile manticorei, dincolo de Îndepărtatul ecuator, până sub noul cer austral, nemaivăzut de vreun ochi de creștin. Acolo se povestește despre strălucirea stelelor necunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi revenise În minte chipul lui Fabio, matematicianul. Nici măcar un matematician nu ar fi fost În stare să socotească acel număr de pași. De ce era nevoie de un matematician pentru a duce la bun sfârșit proiectul acela obscur? O neliniște bruscă pusese stăpânire pe el. Se grăbi spre ușă, pradă unei presimțiri. Parcurse lungul drum până la han alergând din răsputeri. Între timp, se blestema pentru cât fusese de neprevăzător. Mișcat de ceea ce văzuse la Stinche, ordonase ca omul să plece liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Cu mult mai solidă și mai bine apărată ar fi fost fortăreața, fără acele deschideri. Mai rezistent ar fi fost zidul În a-i ține pe dușmani pe dinafară. Dante așeză hârtia pe pupitru, după o ultimă privire. O intuiție bruscă Își deschisese drum În mintea lui. - A-i ține pe dinafară, spui, messer Manoello? Frederic era stăpân peste pământ, peste oameni, peste animale, peste mințile lor, peste sufletele lor. Zidurile sale erau piepturile soldaților din garda sa, spadele arabilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pierdut dintr-un gest nechibzuit. - Nu se va Întâmpla nimic din ce nu trebuie. Nu se va Întâmpla nimic care să nu fi fost scris Încă din prima zi În cartea destinului, stărui Marcello, cu glasul frânt de o sufocare bruscă. Își Întinse mâinile pentru a-și lua caietul Înapoi. Dante, după ce rearanjase În mare paginile, Încercă să surprindă câte ceva din cele scrise, Însă celălalt i le smulse din mână, ca și când s-ar fi temut să nu cumva să se molipsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mușcătura lor paralelă. Își ridică brațele, pentru a căuta să se apere Într-un fel. Dar Bonatti nu părea să fi vrut să lovească. Fixa fascinat lamele cufundate În talazul de lumină. Apoi se aplecă peste ele cu o mișcare bruscă, străpungându-și ochii. Oripilat, Dante văzu un șuvoi stacojiu țâșnind din rana dublă, În timp ce bătrânul retrăgea lamele fără un geamăt, cu fața preschimbată Într-o mască de sânge. - Dacă ochiul te face să cazi În păcat, scoate-l și leapădă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ochi, cât de atent era, odată i-am și strigat: tu mă omori! Să știi c-ai avut bărbat, să nu fii ca muierile alea nefutute, că se vede pe ele!, eu le citesc... au o privire rea, invidioasă, mișcări bruște, nervi, umori nevărsate, izbucnesc din prima, ca nebune... Ce n-am făcut ca să-mi câștig bărbatul! Îi plăceau ciupercile și, o dată la două zile, îi făceam ciuperci, mi se apleacă, mi-a zis după câteva săptămâni, mai termină cu ciupercile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Îndrăgostit de cineva... S-a oprit, fiindcă auzise În depărtare voci tinere râzând și, privind prin parbrizul Înghețat În lungul străzii luminate, zărise conturul Întunecat al saniei. Trebuia să acționeze rapid. S-a aplecat Într-o parte cu o mișcare bruscă, violentă, și a apucat mâna Myrei - mai precis, degetul ei mare. — Spune-i să se ducă direct la Minnehaha, i-a șoptit. Vreau să vorbesc cu tine. Trebuie să vorbesc cu tine. Myra a distins și ea grupul din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
buzele li s-au atins, ca două flori de câmp În bătaia vântului. — Suntem groaznici, s-a bucurat blând Myra. Strecurându-și mâna În palma lui, și-a lăsat capul pe umărul băiatului. Amory a fost cuprins de o repulsie bruscă, de dezgust și ură față de ceea ce i se Întâmpla. Dorea cu frenezie să fie cât mai departe, să n-o mai vadă niciodată pe Myra, să nu mai sărute niciodată vreo fată. A devenit conștient de fața ei și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bancheta din spate a unor limuzine Încălzite, În mașini de teren joase, dar comode, oprite la umbra pomilor - numai băiatul era, poate, altul, dar cel de acum era atât de dulce. El i-a luat blând mâna. Cu o mișcare bruscă, i-a Întors-o și, ridicând-o la buze, i-a sărutat palma. — Isabelle! Șoapta lui se contopea cu muzica și parcă au plutit și mai aproape unul de celălalt. Respirația fetei s-a Întețit. — Nu pot să te sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și complet neștiutor de scopul vizitei. Când a sosit dimineața fatală, la Începutul lui martie, iar campusul a devenit un model al isteriei, s-a strecurat pe furiș la Cottage cu Alec Connage și a urmărit, mirându-se foarte, nebunia bruscă ce-i apucase pe colegii lui. Existau și grupuri instabile, care migrau de la un club la altul; erau și băieți Împrieteniți abia de două-trei zile, care anunțau isteric, Înlăcrimați, că trebuie să intre În același club și că nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
galben, sub luna de șofran - apoi liniște, În timp ce crescendo-ul de râsete se stinge... mașina a pornit iar la drum pe aripile lunii iunie, Îmblânzind distanțele peste care creșteau umbre și strivind umbrele galbene, Înnegrindu-le... A urmat o frână bruscă și Amory, zgâlțâit, a deschis ochii. La marginea drumului se afla o femeie care vorbea ceva cu Alec, aflat la volan. Mai târziu avea să-și amintească aspectul de harpie pe care i-l dădea capotul vechi și vocea spartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Of, Doamne Dumnezeule! S-a trântit pe podea, cu fața-n jos, izbucnind Într-un plâns spasmodic, fără lacrimi. Sosise doctorul și Amory s-a dus la canapea, unde cineva i-a Înmânat un cearșaf, să acopere mortul. Cu Încrâncenare bruscă, i-a ridicat un braț lui Dick și apoi l-a lăsat să cadă la loc, inert. Victima avea fruntea rece, dar chipul nu-i era inexpresiv. Amory i-a privit șireturile - Dick și le legase dimineața. Chiar el le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
când Amory s-a răsucit pe tocuri ca să intre În camera sa, a avut impresia că surprinde pe fața fetei o ușoară umbră de nemulțumire. A stat treaz În Întuneric, Întrebându-se cât de mult Îi păsa, În ce măsură nefericirea lui bruscă nu era decât orgoliu rănit și dacă era, În ultimă instanță, temperamental nepotrivit pentru dragoste. S-a trezit bucuros, inundat de un flux al conștiinței. Briza matinală umfla perdelele de creton de la geamuri și s-a mirat leneș că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dus la frizerie, cu intenția de a cere un masaj la cap, mirosul loțiunilor și al pudrelor i-a amintit de zâmbetul lătăreț, sugestiv, al Axiei, așa că a ieșit numaidecât afară. În pragul ușii sale l-a Învăluit o beznă bruscă, ca apele despicate ale unui fluviu. Când și-a revenit În simțiri, și-a dat seama că trecuseră câteva ceasuri. S-a trântit pe pat, Întorcându-se pe burtă cuprins de spaima mortală că va Înnebuni. Dorea să fie alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
viața În America e atât de afurisit de plicticoasă, de stupidă și de sănătoasă! Întrucât sărmana Beatrice a murit, probabil că voi primi ceva bani, dar al naibii de puțini. Îi pot ierta mamei aproape totul, cu excepția faptului că, Într-o izbucnire bruscă de habotnicie, Înspre sfârșit, a donat jumătate din banii rămași pentru cumpărarea de vitralii și echiparea seminarului teologic. Avocatul meu, domnul Barton, Îmi scrie că miile mele de dolari sunt investite În cea mai mare parte În liniile de tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
țip! (Amory se lasă să cadă disperat pe sofa.) AMORY: Vino și sărută-mă. ROSALIND: Nu. AMORY: Nu vrei să mă săruți? ROSALIND: În seara asta vreau să mă iubești calm și detașat. AMORY: Începutul sfârșitului. ROSALIND (are o revelație bruscă): Amory, tu ești tânăr, eu sunt tânără. Lumea ne iartă Încă pozele și vanitățile; Îi tratăm pe oameni ca pe Sancho Panza și nu pățim nimic. Acum ni se iartă. Dar te așteaptă o puzderie de lovituri În viitor. AMORY
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a smuls din pat și s-a dus, cu pași mărunți și nesiguri, la baie. Când a ieșit, frecându-se alene cu prosopul, l-a găsit În cameră pe picoloul de la bar, cu băuturile comandate, și a simțit o dorință bruscă de a-l trage pe sfoară. Reflectând Însă, a ajuns la concluzia că ar fi un lucru nedemn de el, așa că l-a concediat cu o mișcare a mâinii. Pe măsură ce alcoolul nou i se rostogolea În stomac, Încălzindu-l, imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
existenței zilnice ca să Înghită altceva decât hrană predigerată. Cu doi cenți, votantul Își cumpără ideile politice, prejudecățile, o filosofie. După un an apare o orientare politică nouă sau o schimbare a acționarilor ziarului. Consecința: iar confuzie, iar contradicții, o irumpere bruscă de idei noi, rodarea lor, distilarea lor, reacțiile Împotriva lor... S-a oprit, dar numai ca să-și tragă răsuflarea. - Iată de ce am jurat să nu mai pun condeiul pe hârtie până când ideile mi se clarifică ori Îmi zboară din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era un mare curaj la vârsta asta și cu un zgârcit ca Popa... Că ei îi dădea numa trei milioane pe lună era cum era, da nici nevastă-sa nu părea îmbrăcată mai bine. Săraca! Cuprinse de o afinitate reciprocă, bruscă și simultană, cele două femei se îmbrățișară în mijlocul magazinului cu rochii de mireasă. - Care-ți place? Marianei îi plăcea una cu paiete și trenă lungă. Doamna Popa scoase cu nonșalanță un portofel cu o chinezoaică zâmbitoare cu și fără costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]