1,766 matches
-
și apoi romanele lui Raymond Chandler, constați că toate aceste strategii nu provin din pura alegere a autorului care, chipurile, ar fi avut de ales între mai multe formule stilistico-ideologice. Ele sunt cerute de text, impuse chiar, cu o anumită brutalitate, de indeterminarea morală a lumii descrise. Stilul se naște, literalmente, din logica povestirii, din criteriile plauzibilității și intensității emoționale după care se construiește întregul edificiu narativ. Hiperbola e frecvent aruncată la bătaie, ca modalitate de subliniere a vastității proiectului de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru a nu șoca un cititor obișnuit cu stereotipurile fixate de câteva generații de autori. Chandler știe că marea bătălie se dă în jurul ideii de stil, dar mai știe că el trebuie impus pe nesimțite. Atunci când lucrurile se petrec cu brutalitate (exemplul ales de Chandler este cel al lui Eric Ambler), eșecul vine de la sine. Dacă tot ai ales să scrii despre lucruri misterioase, e preferabil să fii și tu puțin misterios: Nu e vorba doar de faptul că Ambler acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
intervin în avalanșă, cu o rapiditate ce-l împiedică pe manevrantul de cuvinte să opereze modificările necesare. Una din regulile de aur ale scenaristului (to say much in little - „să spui mult în cuvinte puține”) e călcată în picioare cu brutalitate. Mai ales că „puținul” inițial e doar parte a unui proces de „experimentare și eliminare”, în așa fel încât rezultatul final să aibă flexibilitatea și grația „mișcării naturale”. Toate aceste neajunsuri, care conferă industriei cinematografice un aer de prostie neputincioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a studiului firii umane. Punctul de atracție al romanului îl constituie, și aici, personajul principal. Datele biografice ale eroului nu diferă fundamental de ceea ce știm din The Big Sleep, iar caracteristicile sale comportamentale rămân neschimbate. Ironia, detașarea cinică de realitate, brutalitatea reacțiilor verbale sunt trăsături greu de desprins de imaginea detectivului. Raymond Chandler a intuit că a dat peste o mină de aur și n-a ezitat să o exploateze intensiv. Contemplarea ironică a realitatății înconjurătoare și refuzul de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Moose iese din închisoare cu obsesia de a-și regăsi iubirea. Acest King Kong înamorat de o statuetă de porțelan nu are, însă, și delicatețea comportamentală a monstrului din film. Chandler a pus în lumină o singură dimensiune a personajului: brutalitatea animalică născută dintr-o forță fizică herculeană. Iubirea pentru Velma e prezentată mai degrabă ca un tăvălug decât ca un sentiment uman. Marea problemă a personajului este că, în ciuda înfățișării fizice ieșite din comun, se furișează neobservat pe sub nasul polițiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un personaj respingător. Nu e, desigur, nici o victimă în sensul clasic al cuvântului. Frumoasă, inteligentă, bogată, Helen e prototipul femeii de care s-ar putea îndrăgosti orice bărbat. Într-o singură secvență, când îl întâlnește pe Moose, vălul cade cu brutalitate pentru a arăta și partea respingătoare a unui caracter ce nu cunoaște scrupulul. Chiar scena în care-l ucide pe polițistul ce o descoperă cântând în barul din Baltimore pare a se petrece într-un budoar. Sedus de frumusețea femeii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe acolo. Bănuiala care încolțește în mintea lui Marlowe nu mai poate fi confirmată: a doua zi, când îi face o nouă vizită, Lavery e mort, împușcat în baie. Faptul că Marlowe a atins un punct sensibil este dovedit de brutalitatea locotenentului Degarmo, reîntâlnit în timp ce încerca să afle amănunte despre moartea soției doctorului Almore, în urma unei supradoze. Polițistul își pierde cumpătul când Marlowe dezvăluie câteva amănunte despre universul infracțional în mijlocul căruia, ca un păianjen, stă gata să intervină, cu acul și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fapt, Mildred Haviland (ba chiar, într-o secvență absurdă, o joacă și pe Mrs. Fallbrook, proprietara casei lui Lavery), că locotenentul Degarmo fusese soțul ei, lucrurile se precipită. Demontată, enigma se dovedește a fi compusă dintr-o înșiruire de crime, brutalități, înșelăciuni și abuzuri: Muriel (personajul infernal al cărții, care pretinde a fi Crystal) sfârșește ucisă în camera de hotel unde Marlowe trebuia să-i dea cinci sute de dolari din partea lui Kingsley. Aflăm că ea o ucisese pe doamna Almore
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dus la sediu și lăsat o noapte întreagă în compania unui personaj straniu. Episodul, departe de a fi o excrescență inutilă, e parte a jocului psihologic dintre detectivul particular aflat el însuși la marginea câmpului infracțional și polițiștii a căror brutalitate nu mai poate fi ținută sub control. Straniul armistițiu stabilit între Marlowe și polițiști trebuie să ia forma inacțiunii aproape absurde, dar perfect motivată de confruntarea psihologică dintre cele două tabere. Deși își petrece noaptea într-o așteptare plină de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se poate întâmpla în zilele noastre oricărui tip din branșa mea și multor oameni din orice branșă sau din nici o branșă -, nimănui n-o să i se pară că viața și-a pierdut sensul pentru el sau pentru ea. Cinică în brutalitatea ei lipsită de iluzii, imaginea acoperă pe de-a-ntregul amănuntele și stilul de viață dus până atunci de Marlowe. The Long Goodbye poate fi citit, din această perspectivă, ca o scriere testamentară. Deși titlul brodează pe marginea unui bine cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și interesul public din anii ’70-’80 au contat mai mult decât decizia scriitorului. Tentația unui aggiornamento într-un moment în care paradigma literară era în curs de schimbare constituia, în sine, un pariu. Cum aveau să reziste singurătatea, cinismul, brutalitatea, romantismul și, de ce nu, neliniștea metafizică a unui personaj produs de cu totul altă lume și civilizație decât isteria postmodernistă a deceniului nouă al veacului trecut? Mai reprezentau acestea repere în tumultul existenței tot mai politizate a planetei amenințate de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se simte inconfortabil în vila închiriată de Linda, că între cei doi soți există o tensiune născută din enorma distanță socială care-i desparte, că Marlowe încearcă să-și ascundă complexele de inferioritate printr-un limbaj la marginea grobianismului, că brutalitatea, probabil naturală, a personajului se traduce în comportamentul involuntar superior, dar cu atât mai stânjenitor, cu servitorul (căruia îi atrage, înțepat, atenția că „Doamna Marlowe nu e madam. E doamna Marlowe”). Mai aflăm, în fine, că Marlowe nu are de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din rândurile „burgheziei”, cât și ale țărănimii (categorie socială considerată aliată a clasei muncitoare în construirea societății socialiste)1. Sistemul carceral comunist a fost unul de exterminare a deținuților politici, prin condițiile de detenție, lipsa igienei, înfometarea deținuților, practicarea torturii, brutalitatea gardienilor, munca forțată, precum și vârsta înaintată a unor arestați. Metodele inumane folosite în anchetarea deținuților politici sunt recunoscute de un document oficial păstrat în arhiva Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care le împarte în patru mari categorii: 1. folosirea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
vreau - să se bată între ei!”. Cei doi s-au înțeles să organizeze o bătaie, cu intervenția lui Dumitrescu 2. Totuși, directorul nu menționează nimic despre această convorbire, care pare destul de improbabilă. În numeroase rânduri, Dumitrescu a fost șocat de brutalitatea încăierărilor și amintește că intervențiile sale în camerele de agresiune se desfășurau întotdeauna după un scenariu discutat cu Marina și Țurcanu 3. Metoda pe care avea să o aplice Țurcanu i-a fost dezvăluită unui colaborator de-al său, Maximilian
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Gheorghe Șerban și Gheorghe Vătășoiu s-au sinucis, în timp ce Cornel Niță a fost ucis în bătaie pe 26 februarie 1950. Ușor derutați de aceste evenimente, dar și fiindcă se căuta deja mână de lucru pentru Canal, acțiunea a scăzut în brutalitate în luna martie. Au fost selecționați și transportați la Canal câteva sute de deținuți, dar ei au fost returnați aproape instantaneu, întrucât erau prea slăbiți pentru a putea munci. În jurul datei de 23 februarie 1950, Maximilan Sobolevschi și Adrian Prisăcaru
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
importanți ai acțiunii de la Pitești, în iunie 1950, în condițiile în care Țurcanu și, probabil, și celelalte vârfuri de lance ale agresorilor credeau că vor fi eliberați, ar putea constitui motivul pentru care torturile au continuat, cu și mai mare brutalitate, atât la Pitești, cât și la Gherla. A fost primul moment în care deținuții care colaborau cu Securitatea și administrația penitenciarelor s-au simțit înșelați și amăgiți. Prima acțiune externă Piteștiului a capotat, după cum era și normal, la Brașov. Fiind
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
student la Pedagogie în București când a primit o condamnare de 3 ani de detenție. A fost torturat în cel de-al treilea lot din camera 4-spital, fiind introdus în celulă pe 19 ianuarie 1950. Fire sensibilă, total dezorientat de brutalitățile și absurditățile cerințelor agresorilor, care reclamau renunțarea la vechile credințe, a izbucnit: Spuneți-mi, vă rog, fiindcă nu știu cu ce să înlocuiesc acele valori morale. Nu știu încotro s-o apuc. Pe ce m-aș putea bizui, ca să reiau
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în gamelele din care mâncau, întrucât în celulă exista doar o tinetă de 20 de litri pentru urină 1. De asemenea, erau supuși unei înfometări severe, încât ajunseseră niște schelete cu reale probleme de deplasare, mulți cântărind, la momentul începerii brutalităților, nu mai mult de 35-40 de kilograme. Rolul tuturor acestor restricții este evident: pe de o parte, slăbirea rezistenței fizice și psihice deopotrivă, pe de alta, prevenirea oricărei încercări de comunicare între deținuți, pentru a nu deconspira acțiunea. Acestea sunt
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
El crede că scopul acțiunii implementate de către Securitate a fost completarea anchetelor, identificând trei motive pentru care experimentul se bucură de o tristă originalitate: prezența permanentă a agresorului lângă cel torturat, transformarea forțată a victimei în agresor, precum și proporțiile și brutalitatea schingiuirilor. Victor Leahul acordă paternitatea acțiunii violente lui Anton Makarenko, cu toate că nu îi absolvă de responsabilitate nici pe Bogdanovici ori Țurcanu, care i-au aplicat metoda. El argumentează că Securitatea acționa la ordinele directe ale NKVD-ului6, oferind în acest sens
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ediția a IV-a, Pitești, 24-26 septembrie 2004, traducere în limba engleză de Rozalia Rodica Popa și Ilie Popa, Editura Fundația Culturală Memoria, Pitești, 2005. Popescu, Traian, Experimentul Pitești. Reeducarea prin tortură în închisorile Pitești, Gherla, Tg. Ocna, Canal. Atacul brutalității asupra conștiinței, cuvânt înainte de Răzvan Codrescu, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Criterion Publishing, București, 2005. Rădulescu, Mihai, Istoria literaturii române de detenție. Memorialistica reeducărilor, Editura Ramida, București, 1998. Rădulescu, Mihai, La capătul iadului. Mărturii și documente, Editura
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cetățene egale în drepturi cu bărbații. Ci numai pentru a sublinia faptul ce se degajă din toată atmosfera grea care a dominat alegerile, afirmațiunile făcute, precum și continuarea unor adevăruri din care se pot trage învățăminte și concluziuni interesante. În fața perspectivei brutalităților și violenței de limbaj din toiul luptei electorale, femeile române au ținut în primul rând să observe că este de a lor datorie să intervină ca un arbitru împăciuitor între frați, afirmându-se astfel ca un factor de echilibru și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Înființată la 16 iulie 1950, În funcția de comandant, cu gradul de locotenent-major de miliție; comandant al Unității de Muncă nr. 1 Capul Midia (1 iulie 1951 - august 1953). Câtă vreme a fost comandant la Capul Midia, a manifestat o brutalitate excesivă atât față de deținuți cât și față de cadrele lagărului. Literatura memorialistică Îl caracterizează drept un: „Individ de o cruzime ieșită din comun. Supraviețuitorii spun că verifica starea cadavrelor Înfigând În ele o țeapă lungă de fier. Cei decedați erau depozitați
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
la intervenția ministrului de Interne. Multora dintre cei care au fost condamnați de formă, după grațiere, puținii ani petrecuți după gratii le-au fost trecuți ca vechime În muncă. (Dependența cadrelor de șefii lor ierarhici era totală.) Urmând tiparele de brutalitate ale comandanților de penitenciar, subalternii lor din acele unități le-au urmat exemplul, aplicând același tip de regim de exterminare a deținuților. Maiorul Marian Petrescu (șeful Serviciului Pază și Regim din aparatul central al DGP) nota, la rându-i, că
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
devenit o lume moartă, iar legatara și cântăreața lor mărturisește inutilitatea verbului poetic, devenit „dodie” și „vorbă”. În frecventele „autoportrete” în fața oglinzii „necruțătoare”, poeta își apare drept o „mască a resemnării/ estetic fățuită”. Antiromantismul ei temperamental, potențat din ce în ce mai evident de brutalitatea vremurilor pe care le traversează, se asociază în chip firesc cu o poetică anticalofilă, a dizarmoniei, care o plasează pe A. în familia de spirite bacoviană: poemul său adună „toate stridențele armoniei”. O Artă poetică XX (din volumul Poem în
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
Balaban și Vespasian Pella; aceste schimbări aduc și o orientare politică nouă, A. îndepărtându-se de gazetele socialiste, dar rămânând un cotidian democratic, antidinastic, republican. Independența de vederi, atitudinea protestatară (împotriva corupției și a nedreptăților din justiție și administrație, împotriva brutalităților din armată, împotriva politicianismului), propaganda pentru votul universal și pentru drepturile femeii, campaniile în favoarea celor oprimați, mai ales a țărănimii, și în problema unității naționale au făcut din A. unul dintre cele mai însemnate și mai citite ziare din ultimele
ADEVARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285191_a_286520]