1,239 matches
-
sunt complici cu groparii și primesc comision de la aceștia. Tratamentele costisitoare constau în injecții cu apă de la robinet. Este justificat, s-ar zice, scepticismul unei servitoare analfabete care, în loc de tratament medical, pune pe răni pânză de păianjen și își vindecă buba spurcând-o cu excremente, e drept că ale stăpânei. Copiii, pretinde ea, se vindecă de orice cu un cărbune stins în apă. Așa pare să fie! Nică, băiet fiind, păstrează o sănătate de fier fără cine știe ce doctorii. Chiar când e
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
derivă. Stăteam unul lângă altul și-i simțeam aproape căldura trupului. Ciudat! am gândit eu. Se zice că sufletul omului are o căldură aparte și cu toate astea nu există nici o legătură între suflet și trup. — Nu, nu-i așa. Buba e în interiorul meu. Am senzația că nu-mi găsesc sufletul și de aceea mă simt confuz. — Adică nici tu, personal, nu te înțelegi? — Uneori mă mai înțeleg, dar prea târziu, când nu mai e nimic de făcut. De cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de pe traseu via e-mail departamentului de publicitate de la Knopf, eram indubitabil nefuncțional. e-mail raport #6: „La 45 km. sud-vest de Detroit scriitorul a fost depistat ascunzându-se în spatele unui microbuz staționat pe porțiunea mediană, despărțitoare, a unei autostrăzi, jupuindu-și bube inexistente.“ e-mail raport #9: „Cumva, scriitorul a devenit victima gazelor lacrimogene din timpul demonstrațiilor anti-globalizare, în Chicago.“ e-mail raport #13: „Berkeley; dealer de droguri furios găsit strângându-l de gât pe scriitor din pentru că nu-și primise banii într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în care plăcintăreasa care-l iubește pe bărbier visează că e la mare cu el și cu orfanul dickensian (Edward Sanders) pe care l-au adoptat : sînt ciudați, sînt chic, sînt o familie burtoniană ideală. Chiar asta-i una dintre bube. Monstruozitatea personajelor lui Burton, oricît ar fi de sîngeroasă, e întotdeauna fundamental benignă. Faimoasa lui apetență pentru macabru n-are mai multă greutate decît a unui adolescent care colecționează coropișnițe și-și pune poze cu monștri pe toți pereții. Pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
spună ceva. Și când vorbește trebuie să simți că era cazul să vorbească. Trei. Să fie bună la pat. Dacă-i frumoasă și nu știe ce să facă-n pat, e degeaba. Patru. Să nu fie geloasă. Aici e o bubă mare de tot. O femeie geloasă e un monstru mascat în zână. Hai că știi singur, ce-mi bat eu gura? Cinci. Să-i placă de mama ta. (Aici fac o față lungă.) Ha ha, ce moacă ai făcut. Atenție
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
anii 1990 2000? (Telefoane sub supraveghere). Lupta cu Ministerul Public s-a dat pe toate fronturile: a fost mediatică și psihologică, în spatele vârfului de lance juridic. A fost nevoie de raportul de țară al Comisiei Europene pentru a sparge această bubă neagră a democrației românești. Și iată că noul procuror general, pus să plătească amendă pentru întârziere, face un pas salutar și oferă publicității unele date trunchiate și înșelătoare. [...] în aproximativ 90% din cazuri, interceptările au fost fie abuzive, fie exagerate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
aburit. Îmi convine: să ne-o tragem acum! Scoase un cuțit de la brâu: mânerul de os era încrustat cu numele unei cafenele din Viena, "Troidl". Moartea îl luă în mână și dintr-o dată se văzu în luciul ei: era o bubă, o ciupercă cleioasă de puroi. Ești Borges, râse. Numai tu crezi că excrementele umbrelor din oglinzi spun ceva despre moarte... Din cazarma cu turn a Sătmarului se auziră clopote. Moartea se înfurie: Te-am ajutat să găsești casa aceea veche
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de ce nu te-ai privatizat pe o întreprindere de detergenți speciali, pe o întreprindere de salubrizare politică ? Evident, cu zoaie, nu ajungi decât în zoi, deschizi fără rost Cutia Pandorei și dai repetat cu măciuca în carul cu oale. Cu toate că buba-i coaptă, n-are cine s-o spargă. Tineretul, care crede că are Europa și S.U.A. la picioare, este departe de politică, nu-l interesează, pensionarii sunt numai mulți, iar intelectualii se gudură pe lângă putere. Între timp „zoioșii” înoată în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
că steaua lui Năstase se îndreaptă spre zenit. N-o să-l apuc bătrân și cu baston, asemenea lui Lefter din „Două loturi”, spărgând termopane și rostind cadențat ca ceasul din piața Sfântul Marcu: dosar politic, dosar politic, dosar ... Având suficiente bube-n cap, cum de-ți vine domnule Năstase să candidezi la președinția României? Chiar ne crezi proști pe toți, să-ți tot suflăm în pânzele corabiei tale; tu să te alegi cu onorurile și averile, noi cu „organele sfărâmate”. Ar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la manifestările de la Moscova, este fostul rege al României, Mihai Hohenzollern, să ne așteptăm să ni se pună pe tapet ziua de 10 mai, ca să ne reamintească că am avut o monarhie prusacă, cu prea multe păcate și prea multe bube-n cap, ca să nu i se fi dat un șut în fund, gest regretat de o samă de încurcă lume. Tocmai între 2 și 8 mai, pe 6 mai, într-o joi (tot într-o joi a avut loc și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
spânățul, izma, sulfina, iarba Sfântului Ioan, sânzienele galbene, mușețelul și pojarnița. În iulie se culegea busuiocul, lângă alte plante pentru farmece și vrăji. După ce busuiocul era sfințit, era arsă în foc, iar cenușa rezultată era folosită ca pudr aplicată peste bubele de la gura copiilor. Busuiocul, împreună cu leurda, aiul, leușteanul, măghiranul aveau proprietăți tămăduitoare și erau considerate plante cu virtuți de apărare împotriva răului: duhuri, moroi, cotoroanțe, muma pădurii etc. Alte plante strânse și păstrate de leacă erau mierea ursului, coada șoricelului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
gătește. De asemenea, ne-a lăsat niște leacuri din buruiene (așa se zise la țară, toată vegetația mică este denumită cu acest termen. Nu se zice „borș de zarzavat”, ci borș de buruiene), cu care lecuim suferinzii de „cel pierit” - bube mărunte pe piele care mănâncă și ustură. La Slobozia, mama Boghioaia, mătușa Vasilca a lui Costănoiu (cea care spunea bărbatului ei „românul meu”, „omul meu”), mătușa Paraschiva (moașa) știau că „cel pierit” se vindecă prin spălături repetate cu apă de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ficat se folosea ceaiul de pelin, fără zahăr. Pentru bolile de plămâni se folosea floarea de tei, în ceai concentrat și îndulcit cu miere de albine. Mierea de albine amestecată cu hrean rasă se folosea pentru boala de plămâni. Contra bubelor dulci se folosea piatra vânăt arsă în focă și amestecată cu smântână curată. La accidente, luxații, fracturi se foloseau frecții și se puneau atele (scândurele subțiri de brad, legate cu pânăză). Se mai folosea coaja groasă de tei, în locul atelelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ar fi datorat unei femei „murdare”care, așa „murdară” a venit cu daruri (rodin) la copil. A fost nevoie de un descântecă și de o baie cu cămașa acelei femei. Cert este că mica făptură s-a curățat de toate bubele și rănile, fără intervenția vreunui doctor. După evenimentele din decembrie 1989 au avut loc schimbări și în organizarea și administrarea actului medical. Privatizarea a intervenit și aici, medicii și-au cumpărat cabinetele din cadrul Dispensarului, au devenit medici de familie, plătiți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
inestimabilă pentru interesați. Cum rămâne cu ele ?“ —„Repet că tot ce se va găsi va fi restituit reprezentantului D-voastră la Moscova și desigur că aceste hârtii se vor găsi intacte, dar nu înainte de a relua relațiunile diplomatice". Aici e buba, acesta este leitmotivul care revine la fiecare moment. Bolșevicii nu țintesc decât la un lucru: să reia și cu noi relațiunile cum le-au reluat cu toți vecinii și să ne trimită la București un stoc de 80-100 persoane, cum
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
istovit. Te-am întrebat doar... Nu știu, Cristina, nu știu. Dar ce-are a face?! Chiar dacă n-are dovezi, Brîndușa le va obține pînă la urmă... Dă-i declarația! Ce mai contează ce-ai să spui tu pe lîngă cîte bube am eu pe cap!... Mihai, soțul meu... începe Cristina blînd. Lasă-mă, Cristina; ce vrei să-ți spun? Că-mi pare rău că te-am cunoscut?! Nu, Cristina, nu-mi pare rău; și, dacă vrei să știi, nu-mi pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întorcînd privirea mirată spre el. N-am știut, rîde Vlad. Am bănuit, iar tu te-ai dat de gol. Livia! Livia!! exclam eu. Ați înnebunit cu toții. Nu-i chip să existe o femeie mai deosebită că i se și găsesc bube în cap... De ce?! Pentru că ați observat că ne înțelegem bine. Vlad mă măsoară îndelung cu privirea. O întrebare, apropo de acest "ne înțelegem bine": cîte pagini ai scris de cînd sînteți împreună? Poftiiim!?!... Ce-i așa deosebit în întrebarea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se lăsase dus de val. își spusese că nu strică, la urma urmelor, să-și reia vechiul mod de a fi. Să facă parte dintr-o lume amorfă, în care el să poarte semnul distinctiv de persoană interesantă. Aici era buba: întotdeauna tânjise să fie altfel decât îl vedea toată lumea - dar numai Clara îl făcuse să simtă că poate fi alt fel. Pesemne de asta avusese de la început pornirea să stea un timp în preajma ei. Să înțeleagă de la ea cum se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de miel și ouă roșii, a băut o cană de vin și a cântat în rând cu toată lumea Dă-ne, Doamne, viață multă/ Și să-avem ce pune-n burtă. Vătaful a venit la el și i-a privit de aproape bubele de pe gât. Apoi l-a îmbrățișat și i-a îndemnat și pe ceilalți să uite de necazul care dăduse peste Pampu, nu era nimic rău, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos ne curăță toate păcatele. Spătarul a trimis la masa slugilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-l pună în inferioritate. Își dădea seama că ar fi putut să ducă singur cele trei vase, dar îi plăcea să-l vadă asudat și chinuit de efort pe băiatul blond și umflat care acum îl trata cu tot respectul. Bubele de pe gât aproape că nu se mai cunoșteau. Se făcuseră ca două puncte maronii, abia vizibile. Popa Barbu era de părere că, orice ar fi fost, ieșise de mult din el. Pampu era iarăși ca înainte, poate nu tocmai la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
el însuși resemnat de cât stătuse întemnițat în poarta de platan. Apoi îl invadase un sentiment de milă, cald și risipit în toată ființa. Ioniță era un bătrânel cu câteva fire albe în barbă, cu obrazul rozuliu, denivelat de urmele bubelor. Ochii micșorați de vârstă purtau o privire obidită, de om învins. Se ruga în țărâna drumului ca Dumnezeu să-i ierte păcatul cel mare și ascuns, pe care nu putuse să-l povestească nimănui: vânzarea lui Pampu, drumul prin livada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prin postul Crăciunului până aproape de Paște. În mănăstire se țineau slujbe, iar oamenii credeau că stafia lui Dracula stăpânește încă locurile. După incendiul care a făcut scrum icoana făcătoare de minuni, duhul necurat s-a strecurat în călugări, lăsând două bube roșii pe gâturile lor. Starețul a trimis vorbă la Târgoviște, la palat și la mitropolit, a cerut ajutorul altor mănăstiri și a aprins o cruce mare, făcută din busuioc uscat și crengi de salcie, care a ars un ceas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spusese Andrei, sprijinit cu o mână de biroul negru, poate mă aștepți să termin cu băiatul ăsta, care e pentru angajare, și ne repezim undeva, poate la mine, ce zici? Scurtăm relația. - Adică? Giulia își fixase privirea pe cele două bube mici de pe gâtul lui. - Adică poate ne-o și tragem, spusese și-o privise cu buza de jos făcută guler pe lângă dinți, încât Giulia nu știa dacă glumește, și până să-și revină din uluială, Andrei Ionescu aruncase mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am aici pe gât, îi arătase Bobo, în timp ce se cuibărea în celălalt fotoliu. Ai mai văzut așa ceva? Pe Giulia o trecuse un fior iute, ca o pișcătură, pentru că își adusese aminte de gâtul lui Andrei, la fel, punctat de două bube mici, ca niște neghine. - Da. - Tu vorbești serios? Unde? Mă interesează în cel mai înalt grad. Eu am făcut chestiile astea în timp ce examinam o pacientă care avea exact așa, două înțepături, și pe urmă am mai văzut la cineva. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
i-a întărit credința că înțepăturile meritau atenția lui. La Spitalul de Urgență a fost adus un senator. Omului i se făcuse rău chiar în fața spitalului. Leșinase, era stors și nici nu mai putea să vorbească. Pe gât avea două bube, de parcă i-ar fi fost înfipte două ace cu gămălii roșii. I-au făcut analizele și părea otrăvit. Au trimis probele de sânge la Cantacuzino, dar senatorul a murit. Zogru își pierduse o sumă de timp cu acest bărbat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]