659 matches
-
de voci, vocile ei, de azi, de ieri, de acum, se reped În auz, se-ncaieră, se anulează, se continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fost o baie de sânge colosală, ceva cum nu s-a mai pomenit nicăiri în lume în veacul din urmă, nici chiar în colonii sau față de triburile sălbatice. Și toate pe tăcute, să nu afle Europa și lumea. Tunurile au bubuit, au nimicit din temelii sate multe, puștile au trosnit neîncetat... Victimele sunt aruncate în gropi colective, fără cruce, să nu lase nici o urmă... Și nimeni nu poate protesta, nimeni nu cutează să crâcnească, fiindcă sunt în joc interesele țării și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putea sinu cide ucigându-și umbra. Nu putea nici măcar să uite. Așteptă să se împlinească cele nouă ceasuri pentru a se putea întâlni, în sfârșit, cu umbra lui. Deși ceasurile nu se împliniseră și nici lumânarea nu se stinsese, cerurile bubuiră și catapeteasma templului se frânse în două. Țipătul parcă fără sfârșit al fetei îl dezmetici. Ieși în casa scării, sărind treptele câte două, și dădu în lături ușa de la garsoniera bătrânului. Unchiașul era întins pe pat, țeapăn ca o scândură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe Tung Chih ca ostatici? Dacă ceva i-ar stârni suspiciunea lui Su Shun, el ar avea ocazia să ne facă rău. Cum aș putea să știu dacă un astfel de „accident“ nu se pune deja la cale? Inima îmi bubuie în piept atunci când vorbesc din nou: — Măsurile Marelui Cancelar par excelente. Mă preocupă un singur lucru. Parada Fericirii va fi însoțită de steaguri colorate, pocnitori, dansatori și muzică răsunătoare? — Da. — Iar Parada Mâhnirii dimpotrivă? — Întocmai. Spiritul împăratului Hsien Feng va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că ar fi o mișcare deșteaptă să păstrez liniile de comunicare intacte. Am răspuns. —Pen, sunt atacată de cel mai mare gândac din Manhattan. Ce mă fac? am Întrebat chiar În secunda În care am ridicat telefonul. —Bette, am NOUTĂȚI! bubui ea ca răspuns, În mod evident nepăsătoare față de panica mea. —Noutăți mai presante decât invazia mea de gândaci? —Avery tocmai m-a cerut de nevastă! țipă Penelope. Ne-am logodit! Fir-ar să fie. Aceste două cuvinte foarte simple - ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din bumbac pe care-i comandasem recent dintr-un catalog VS și pe care o Învinovățisem În minte că mă indusese În eroare când i-am pus pe mine și m-am uitat În oglindă. Coloana sonoră de la „Hotel Costes“ bubuia din niște ecrane plate, ca niște plasme, care atârnau dintr-un perete exterior, În timp ce oamenii dansau, fumau, se drogau, molfăiau sushi și-și făceau ochi dulci unii altora, alternativ. Mă tot uitam spre ușă după Elisa, temându-mă că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cutie de pantofi plină cu tăieturi din ziare, umilitoare nu numai pentru mine, ci și pentru toți cei pe care-i iubeam. În timp ce stăteam acolo și mă uitam cum un fotograf poza schimonoselile lui Philip și ascultam cum din cască bubuie și mai multe probleme, de parcă ar fi fost crize internaționale majore, m-am gândit la Will și Penelope și fetele de la clubul literar și la părinții mei și, bineînțeles, la Sammy. Și, din nou, cu o senzație de liniște pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-și păstreze neîntinată virtutea, îl "torturaseră în fel și chip". Își mai amintește încă de flirturile acelea, de zbaterile acelea amoroase în cursul cărora sinistrul se întâlnea cu ridicolul. Într-o seară reușise, în urma unor asalturi eroice și cu inima bubuindu-i năvalnic, să "atingă câteva secunde ceea ce se numea "țâță goală"". Însă altă dată, "adulmecând triumful" și simțindu-se "gata să leșine de efort", n-a descoperit sub sutienul cu armătură pe care abia reușise să-l smulgă decât o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
1989; și la recentul studiu global al lui Antonio Iacopetta. Petru informații biobibliografice mai cuprinzătoare a se consulta site-ul www.dantemaffìa.it. Romanul lui Tommaso Campanella I Fra' Tommaso 1 intră, apoi făcu o plecăciune. Durerea de cap îi bubuia în tâmple încă de cu seara. Izbutise să doarmă doar câteva minute și se sculase cu un sentiment de greață ce nu-i dădea pace, moleșindu-l. Și-ar fi dorit să renunțe la vizita aceea: nu avea chef să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un verde atât de marin încât părea tipărit. Îi ștersese spuma de la colțurile gurii, îi mângâiase nasul și-și frecase arătătorul la subsuorile ei. Nu fusese în stare să meargă mai departe, urechile îi luaseră foc, inima începuse să-i bubuie. O acoperise cu ceva și ieșise să-și tragă sufletul. Apoi o ținu într-o goană spre râu și, urcând spre Monte Consolino, se oprise la don Terentio. Asudat, îmbufnat, tăcut, nu acceptase din partea preotului nici măcar farfuria de cartofi și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
te-am admirat eu chiar degeaba. Bine, atunci am să vorbesc încet. Maria: Și cînd am vorbit în șoaptă ne-au ciocănit în perete. Alex: Păi atunci ce facem? Că de tăcut chiar că nu-i nici o șansă. Atunci am bubuit în toți pereții! Ce facem? Mihai: Dacă tot ai ghitara aia în mînă..., cîntă... și gata. Alex: Bravo! Bravo, genialul meu părinte! Atunci, să cînt! Să cîntăm și să rîdem! Da, da, să rîdem! Asta-i soluția! Hai să rîdem
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu dureroase, dar mereu sunt epuizante. Se simte prost cu o săptămână înainte. Suferințe în multe feluri cu cefalee, dureri de spate, tulburări gastrice, nevralgii etc. Ocazional, menstruațiile apar cu diaree, cu epistaxis, cu stări febrile, cu acufene de tip bubuit în urechi, foarte sensibil la zgomot, pierderea apetitului, dureri anormale, greață și vomismente amare. După fluxul menstrual, pacienta are un aspect palid, cu halou întunecat în jurul ochilor; sau ochi goi și foarte obosiți, aspect general extenuat. Simptomele isterice apar frecvent
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
neagră și ușoară, care părea să-i plutească În jurul trupului, luaseră cina cu spaghete, pizza și vin alb, se plimbaseră până la capătul Vămii și se sărutaseră la douăsprezece fix, tremurând de frig, pe când un castel de focuri de artificii colora bubuind cerul spre Giudecca, apoi se Întorseseră În tihnă la hotel, ținându-se de mână pe străzile pustii. De atunci, Veneția fusese mereu pentru Faulques suma imaginilor din noaptea aceea unică: lumini difuze prin ceață, fulgi palizi de nea căzând peste
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu o orchestrație de tipul Berlioz, aproape genială: Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul. Sună pădurile, fâșie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină; Mihnea tresare. Fulgerul scânteie, tunetul bubuie; Calul său cade; Demonii râseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iară încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfârâie În apărare. Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfâșie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Al meu suflet te vede În orice meteor. Pe orice spăimîntează, ș-amerință viața, În orice loc de groază, acolo te zăresc; Ca tunetul ți-e glasul, ca fulgerul ți-e fața! Fulger În mine trece cînd ochii-mi te-ntîlnesc! Viforul bubuie, zboară, Crivățul vîjÎie, trece, Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește, Stingerea pasu-i urmează; Seceta seacă, sterpează, Foametea rumpe, răcnește, Boalele zbiară, turbează, Moartea doboară, cosește Osînda tu cînd ții”... Avem aici concentrate aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Corpul ei este „aerian” și puterea de a seduce enormă. La originea căderii se află, așadar, nu numai invidia, trufia, dar și păcatul (complexul) unui incest. Prăbușirea rebelilor, cu sugestia despicării, surpării universului, constituie partea cea mai frumoasă a poemului: „Bubuie cerul, se scoală Împăratul; Duduie eterul, că pasă urgia; Fulgere, vîlvoare În spațiu șerpuiesc; Focul se-ntinde, curăță păcatul. Marea-exploziune arrestă-eternitatea; Saltă firmamentul și sorii se spăimîntă, Cugetul de crimă pe unde se-ntinde Tot desfigurează, ca trăsnet Încinde; Foc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ține căderea și, pentru a da sugestii de vuiet cosmic, Heliade repetă unele sunete: „mai răpezi vîjÎiesc”, „să mai vază”, „ca flacăre În vortici”... , „vîrteje ascuțite”, „și șuieră vîlvoarea”, „deschide volborînd”, din nou „vîrteje de fum”, apoi: „tremură-n turbare”, „bubuiesc”, „lung urlă și răsurlă, vendictă, răzbunare”, „la ceruri greu hulesc” etc. Dinamismul căderii este exprimat mai ales plastic: „universul plesnește”, „abisul se despică”. Tartarul deschizîndu-se, Îngerii rebeli se afundă Într-un ocean de foc, Satan mai Întîi, fiind mai greu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este tulburat, materia intră Într-un vîrtej nebun: „Mihnea Încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul; Sună pădurile, fîșÎie frunzele, Geme pămîntul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină — Mihnea tresare. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade; Demonii rîseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iar Încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfîșie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
citate În favoarea temei patriotice. Asceza este aici pur morală. Erosul reapare În Macedonele unde femeile au „dulci nuduri” și ciobanii mor conversînd cu mioarele. Erosul intră Într-o mitologie de ordin pastoral. Memorabile sînt versurile din Românele din Cavaia: „Tropotă, bubuie, plaiul Candavii LÎngă Cavaia, Caii se spumegă, pui ai Moravii Răpind bătaia Iată-i alunecă!... Ei poartă femeile, dalbe ca ziorile Cele de vară... Fugi, trecătorule! pleacă-ți cătările A nu le stînge Flacăra ochilor! Căci Înfruntările Se spală cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
comîndul!” Același glas „pierdut În umbră” mai strigă o dată: „Orbi, orbi! moartea v-așteaptă c-un ultim sărutat.” SÎnt și alte presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată, al romanticilor care detectează sunetele misterului cosmic. Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna, masa se răstoarnă, iar pe cîmpuri, sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
joacă își arată puterea, deși uriașa ei corpolență nu mai are, în astfel de clipe, nici o demnitate. își aruncă în aer coada, izbind apoi apa, cu un zgomot asurzitor, ce se aude pînă hăt departe de jur-împrejur. Ai crede că bubuie un tun de mare calibru, iar dacă-ai vedea norișorul de aburi, de la cealaltă extremitate, adică de deasupra răsuflătorii balenei, ai crede că-i fumul exploziei. 5) în poziția normală de plutire a leviatanului, aripile cozii sale se află cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Lampa se bălăbănea încoace și încolo, aruncînd umbre capricioase pe ușa zăvorîtă a cabinei - o ușă subțire, care avea, în partea de sus, obloane în loc de tăblii. Din pricina izolării ei, în cabină domnea o liniște ca de subterană, deși în juru-i bubuiau stihiile dezlănțuite. Flintele încărcate străluceau în rastelul de lîngă peretele despărțitor. Starbuck era un om drept și cinstit, dar în clipa cînd văzu flintele, în mintea lui încolți un gînd rău, însă atît de amestecat cu altele bune sau măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
desenul atît de material, de concret. Ce-l mai amuza vrăjitoria asta! Rîdea cu gura lui de zmeu tabagic, iar marele amfiteatru de stînci îi amplifica rîsul ca-n basme. Nefericitul Craiu rîzînd... Goi, cu Mercedesul alături, din care ies, bubuind, ritmurile lumii, și-au ales, pentru asfințitul ăsta otrăvitor, platoul de la Repedea, se rostogolesc îmbrățișați, babo! babo!, o alintă junele judokan pe juna judokană, moșu! moșu!, îl alintă ea și rîd în gîlgîituri excitate și rîd și se rostogolesc dement
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Apoi, pe la asfințitul soarelui, moldovenii s-au așternut la hodină, pe coasta dealului. Acum să-l judecăm pe han-tătar ! a strigat Ștefan cel Mare, În fața cortului așezat sub stejar. Ce moarte să-i dăm, răzeși ? Să-i scoatem ochii... au bubuit mii de glasuri. Să-l trecem prin sabie... au bubuit altele. Nu ! a răspuns Ștefan cel Mare și i s-au umezit ochii, amintindu-și Întâmplarea năprasnică din copilărie. Nu, răzeși, căci am cu acest lup al pustiei o socoteală
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
pe coasta dealului. Acum să-l judecăm pe han-tătar ! a strigat Ștefan cel Mare, În fața cortului așezat sub stejar. Ce moarte să-i dăm, răzeși ? Să-i scoatem ochii... au bubuit mii de glasuri. Să-l trecem prin sabie... au bubuit altele. Nu ! a răspuns Ștefan cel Mare și i s-au umezit ochii, amintindu-și Întâmplarea năprasnică din copilărie. Nu, răzeși, căci am cu acest lup al pustiei o socoteală... Han-tătare, ți-aduci aminte ? Tu l-ai ucis pe Mitruț
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]