4,786 matches
-
acolo, în jurul unor nuclee, o emulație, o combustie ce a topit dogmatismul imbecilizant, amatorismul provincial, imposturile, făcînd din Piatra & Tîrgu Neamț un centru cultural. Unul din aceste nuclee era o grupare de poeți optzeciști, mai puțin gălăgioși decît colegii lor bucureșteni, dar cu nimic mai prejos. Lipsiți de tutela și promovarea unor autorități critice (cu excepția regretatului Laurențiu Ulici, care în neobositele lui peregrinări prin țară i-a "descoperit" și încurajat), Aurel Dumitrașcu, Daniel Corbu, Adrian Alui Gheorghe, Nicolae Sava, Emil Nicolae
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
la dreapta, sfidîndu-l și din cînd în cînd salutînd carul blindat cu mîinile încrucișate la piept, cu plecăciunea lor feudală. Peste patru ani, în ianuarie 1990, aveam să văd noaptea de pe balconul meu de pe Victoriei o scenă asemănătoare. Un tînăr bucureștean înfruntînd cu mîinile goale tot un tanc asemeni celui din Piața Tian An Men, și care striga patetic: Patria sînt eu, bă! pe cînd un soldat din umbră mormăia în scîrbă: "Du-te, mă, acasă, că o mierlești!" Repet, ocaziile
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
era ca la București... Că sînt un străin... Că n-am știut... Că nu mai fac... mă rog. Tălmaciul îmi pusese o pilă. Femeia mă privea ceva mai domolită. Cu traducătorul meu, băiat simpatic, vorbeam deseori între noi în argoul bucureștean. Așa făcuse și în ziua aceia după ce ne reluaserăm mersul și constatase filosofic: Nasol! - ce-i plăcea lui mai mult.
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
de producții americane, orice manifestare care aduce pe ecranele noastre filme nonamericane se constituie într-un adevărat eveniment, demn de a fi consemnat. Cu atât mai mult dacă acest eveniment se permanentizează. Astfel, de cinci ani încoace, pe agenda cinefilului bucureștean, figurează, la sfârșit de noiembrie, "Zilele filmului britanic - British Film Days." Organizate de Consiliul Britanic la București în parteneriat cu Uniunea Cineaștilor din România și British Airways, ele ne-au adus, anul acesta la sala Studio, doar cinci filme - e
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
facă și în care revelația se numește Gillian Anderson alias Seully din "Dosarele X" - neașteptat de sensibilă, inteligentă și credibilă ca interpretă a unui personaj cu multe nuanțe în comportament și afecte. În fine, după ce ani de-a rândul, cinefilii bucureșteni au aflat despre Atom Egoyan doar din paginile revistelor de specialitate (atunci când ele existau) sau din palmaresul unor festivaluri, iată că la ediția actuală a "Zilelor filmului britanic" au putut vedea o mostră - cea mai recentă - a artei acestui regizor
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
Cassidy și Bob Hoskins) într-un film hipnotic care continuă să te obsedeze, cerând o a doua vizionare. Poate odată, cândva, la vreun post de televiziune... Căci "Zilele filmului britanic" s-au încheiat. La cinema Studio a început ultimul festival bucureștean al acestui mileniu: "Cinemaiubit"!
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
aparatul de radio se deschidea la volum maxim. Așa cum am mai arătat în unele interviuri, făcuse o psihoză, avea impresia că tot timpul e urmărit pe stradă de agenți ai securității și că pretutindeni e impresurat de microfoane. Toate trăirile bucureștene au fost redate, mai mult sau mai puțin ficționalizat, dar inevitabil intelectualizat, în cartea Iarna Decanului, apărută în America în 1982. Moment din care Bellow a devenit persona non grata în România și cărțile i-au fost scoase din biblioteci
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
aparatul de radio se deschidea la volum maxim. Așa cum am mai arătat în unele interviuri, făcuse o psihoză, avea impresia că tot timpul e urmărit pe stradă de agenți ai securității și că pretutindeni e impresurat de microfoane. Toate trăirile bucureștene au fost redate, mai mult sau mai puțin ficționalizat, dar inevitabil intelectualizat, în cartea Iarna Decanului, apărută în America în 1982. Moment din care Bellow a devenit persona non grata în România și cărțile i-au fost scoase din biblioteci
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
pe drumul cel fără de întoarceri; ...mă gândesc la acele momente de elevație artistică de care am avut parte atunci când, sub bagheta lui Mihai Brediceanu am audiat Simfonia în re minor de Cesar Franck; mă gândesc la marile stagiuni ale Operei bucureștene stagiuni memorabile desfășurate în perioada directoratului domniei sale, la acele spectacole de neuitat care au fost Cavalerul Rozelor de Richard Strauss, Pelleas și Melisande de Debussy, Nunta lui Figaro de Mozart, și... multe, multe altele. Mă gândesc la acel special turneu
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
turneu parizian petrecut în urmă cu patru decenii; momentul de suprem interes l-a reprezentat atunci prezentarea în versiune coregrafică a partiturii Ciocanul fără stăpân de Pierre Boulez; am în vedere, de asemenea, preluarea de la Constantin Silvestri a primei producții bucureștene cu opera Oedipe cu prilejul celei de-a doua ediții a Festivalului Internațional "George Enescu", la prima imprimare discografică a acesteia, imprimare memorabilă realizată cu participarea baritonului David Ohanesian, a mezzosopranei Zenaida Pally; mă gândesc la prima importantă ediție a
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
unor colective simfonice de importantă anvergură internațională, de asemenea drept creator de evenimente în contextul vieții muzicale românești și internaționale. Ultima sa apariție la Ateneul Român a avut loc la sfârșitul lunii ianuarie a acestui an în compania Orchestrei Filarmonice bucureștene; în luna decembrie a anului trecut a condus cu mare succes ultimul turneu parizian al Orchestrei Naționale Radio; în toamna trecută a participat la realizarea concertului festiv prilejuit de celebrarea Centenarului Filarmonicii "Oltenia" din Craiova. Sergiu Comissiona și-a început
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
tenace, muncitor, un perfecționist, un artist ce dispune de darul relației eficiente, cordiale, cu membrii colectivelor simfonice cu care lucrează. A creat evenimente chiar și acolo unde te-ai fi putut aștepta mai puțin; mă refer la ultimul său concert bucureștean, concert pe parcursul căruia, în urmă cu două luni, în compania Orchestrei Filarmonicii, a realizat cu exemplară strălucire cea de a 2-a Simfonie - atât de puțin cântată la noi! - a lui Piotr Ilici Ceaikovski, o muzică unei expresii solare, quasi
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
Urian Pe Petre Stoica l-am văzut întîia oară la începutul anilor '80 cînd, călăuzit de Ioan Buduca, am pătruns cu teamă și uimire în spațiul mitic al restaurantului de la parterul sediului Uniunii Scriitorilor. Erau anii de aur ai boemei bucureștene, cînd Eugen Jebeleanu își fuma tacticos trabucul la masa ce îi era veșnic rezervată, Virgil Mazilescu se plimba printre mese avînd pe umăr nelipsita sa geantă de la masca de gaze și un volum de versuri din care era gata oricînd
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
căruia, tare mă tem că de la anul încolo, o să-i spunem...A lu' Vanghelie... Cei ce avură norocul să primească în dar fastuosul album și care nu schițară până acum nici un semn, ar fi bine să mediteze la această... metastază bucureșteană. Din pietate, în amintirea artistului, încredințez României literare reluarea textului apărut în Almanahul literar din anul 1990 al Asociației Scriitorilor din Buucrești: Pe tatăl său (mecanicul) nu l-am cunoscut niciodată... Adorația lui Alin se îndrepta spre modestia, spre liniștea
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
mândrea el... Secretul severei sale forțe artistice cred că stă tocmai în această adorație simplă a muncii... Celălalt părinte, tatăl său spiritual, maestrul lui Alin, a fost Henri Catargi... Și iată cum fiul mecanicului și al plinei de duh periferii bucureștene intră în aristocrația europeană a picturii. îl înțelegi pe Malraux de ce s-a oprit la Paris în fața unei "Grădini suspendate" întrebând: a cui e?... Cui i-a lăsat Moștenire Catargi penelul?... Lui Ion Gheorghiu. Ca un sceptru de salahor... Penelul
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
cîțiva ani în urmă. Soții G., în locuința cărora, de la München, am petrecut multe zile plăcute de vacanță, nu mai sînt nici ei. Și, mai ales, prietenul meu M., singurul om care aici, la L.A., era familiar cu ambianța mea bucureșteană, îmi cunoștea prietenii, cei mai mulți și prietenii lui, a dispărut" (p. 198). Totul se schimbă în viață. Cărțile citite în adolescență au cu totul alte semnificații peste ani, după ce lectorul a acumulat o anumită experiență de viață. Limbajul cunoaște și el
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
mici) nu depășește douăsprezece-treisprezece milioane de lei și când un apartament modest luat în chirie te costă, cu întreținere cu tot, cam zece milioane, trebuie să fii nebun să-ți lași micul confort de-acasă pentru a plonja în haosul bucureștean. Și atunci, ori începi să iei șpagă pentru a avea ce să mănânci, ori te lași păgubaș. În felul acesta, se ajunge ca singurele cadre disponibile să provină din bazinul bucureștean, într-un simulacru de rotație a cadrelor: cunosc cel
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
micul confort de-acasă pentru a plonja în haosul bucureștean. Și atunci, ori începi să iei șpagă pentru a avea ce să mănânci, ori te lași păgubaș. În felul acesta, se ajunge ca singurele cadre disponibile să provină din bazinul bucureștean, într-un simulacru de rotație a cadrelor: cunosc cel puțin exemplul unei doamne care între 1996-2000 a fost director la un minister, să zicem, al Culturii, între 2000-2004, revirginizată politic, a fost tot director, dar la Educația, iar acum, sunt
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
Junimea": din 1892, când rostise la Ateneul Român conferința Gaște și gâște literare, se rupseseră legăturile cu Maiorescu și încetase colaborarea la "Convorbiri literare". Amărăciunea sa cea mai devastatoare se manifestă într-un interviu în franceză, acordat în 1900 publicației bucureștene "L´Independance roumaine", unde afirmă că nu avem, ca într-un deșert, nici un fel de mișcare literară și nici nu am avut (p. 112-119). Negația e totală și radicală. Dintre opiniile sale politice, cel mai ciudat sună astăzi cele despre
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
Pavel Șușară Despre parte ca întreg In mod curent, presa culturală bucureșteană reflectă exclusiv mișcarea artistică din spațiul de referință și, cu mici excepții, din împrejurimi. Rareori, și doar în măsura în care există implicări directe, se mai comentează și cîte un eveniment care a avut loc și în alte zone ale țării. Această situație
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
la curent cu orice noutate, apărută în străinătate. Am urmat masterul în “Management educațional și evaluare” la Facultatea de Psihologie și Științele Educației la Universitatea București, la curs de zi. De aceea mă aflu acum, aici. În 2000, numai universitatea bucureșteană avea această specializare și toți colegii mei erau licențiați în Științele Educației. Am dat concurs de admitere scris, cu două probe și am obținut 9,80. Colegii mei învățaseră în facultate disciplinele de la probele concursului de admitere. Eu le-am
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
la liceu. Mama a terminat Universitatea din București și a luat Brașovul la repartiție, în învățământ. Iar tata a luat după ea, în același oraș, la “Regionala de Căi Ferate”, deși ar fi dorit să rămână în București, pentru că era bucureștean. - Și tatăl meu este în București , spuse Răzvan. Dar părinții mei sunt divorțați... - Acum, să ne întoarcem la Universitate, este târziu, observă Camelia. La plecarea către casă, de la Universitate, în autobuz, Camelia observă pe fostul său soț. O văzuse în
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
mai mult? o întrebă Răzvan. - Greu de spus! La patru ani știam deja să scriu și să citesc și făceam “poezii”. Bunicul mă învățase. “Compune-mi și mie o poezie!”, spuse în glumă, odată, unchiul meu, cercetător într-un institut bucureștean. „Acum nu am inspirație!” i-am răspuns eu, foarte serioasă. Unchiul meu rămase încremenit. Se întreba cum un copil atât de mic, știa de “inspirație”. Pentru mine, însă totul era simplu. Bunicul îmi povestea despre poeții, scriitori români și din
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
joacă pe o miză fabuloasă, ca scriitor, că vrea de la literatură totul sau nimic. Că se ocupă exclusiv de literatură, îndeplinindu-și corect, dar fără pasiune, celelalte obligații. Că intră în competiție nu cu băutorii de iluzii literare din restaurantele bucureștene, ci cu Umberto Eco și cu Thomas Pinchon. Și mai ales că are succes, inclusiv în străinătate, nefiind un "neînțeles" sau un "nedreptățit", așa cum se proclamă, cu delicii masochiste, atâția dintre ratații de azi. Iritarea multora a fost stârnită acum
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
sate și moară se lucra la înălbirea pînzelor și tăierea lemnăriei. Nu departe de acolo începea dumbrava Bănesii, proprietatea familiei Ghica, rămasă văduvei sale băneasa, ale cărei urme se păstrează pînă astăzi. La această dumbravă se serba, totdeauna, de elita bucureșteană ziua Întîi de Mai; acolo se auzeau cîntările cele mai melodioase ale cucului, privighetorilor, turturelelor și ciocîrliilor, zbengul mieilor pe lîngă oițe și cîntecul ciobanului din caval, cum și cimpoiul grădinarului, cobza și vioara lăutarului iar, în vremea fanarioților, tambura
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]