1,108 matches
-
după 50 de pagini, căci ce urmează după aceea e aceeași litanie cîntată pe același ton și cu același ritm. Tenorul Bernhard are întîetate față de vorbitor, gesturile lui sintactice încîntînd prin ele însele. Îl urmărești cu interes, așa cum urmărești un bufon macabru ale cărui pozne plac în sine, fără nici o legătură cu semnificația lor. Extincție atrage prin melodie, aidoma unei ceremonii de cadențe. Sub unghiul semnificației, romanul e o farsă neagră, o parodie ieșită din condeiul unui ranchiunos iremediabil. Autorul nu
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
Ed. Humanitas, 220 000 lei); xxx Nicu Steinhardt în dosarele Securității 1959-1989 (Ed. Nemira, 275 000 lei); Ambrose Bierce - Valea bântuită (Ed. Leda, 169 000 lei); Lavinia Betea - Mentalități și remanențe comuniste (Ed. Nemira, 295 000 lei); Henry Troyat - Etajul bufonilor: jocuri erotice la curtea țarinei (Ed. Humanitas, 190 000 lei); Ion Bogdan Lefter - Flashback 1985: Începuturile „noii poezii” (Ed. Paralela 45, 190 000 lei); Erskine Childers - Enigma nisipurilor (Ed. Leda, 195 000 lei); Teșu Solomovici - Istoria Holocaustului din România (Ed.
Agenda2005-27-05-pt timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/283898_a_285227]
-
cu totul alte nume, sunt scandate de către populația înebunită de mizerie. Nu știu cu ce sentimente va fi primind Iliescu informațiile despre popularitatea fulminantă a lui Vadim în rândurile păgubiților F.N.I., dar știu că a doua oară trucul cu împingerea "bufonului național" în finala prezidențialelor nu va mai ține. Fie că va candida Năstase, fie că, prin cine știe ce truc, se va baza tot pe Iliescu (cine l-ar putea împiedica, în fond?!), actuala putere poate să-și ia adio de la Cotroceni
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
între demonic și satanic, în schimb, se arătă deosebit de interesat de simpatia reciprocă dintre Dumnezeu și demon (sau diavol), amândoi "bucuroși" (germ. gern) să se revadă "din când în când", atunci când demonul este primit în audiență. În Faust, Mefisto este "bufonul care neagă", "protestează", "răstoarnă" și, mai ales, "oprește pe loc" - celebrul "werweile doch, du bist șo schön" - și, oprind, stimulează. Astfel el devine un excelent tovarăș pentru om, predispus să trândăvească. Spirit steril - "stare prin excelență demonica", subliniază Mircea Eliade
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
cum să supraviețuim fără carne În iarna viitoare. Cușcă bestiei a rămas goală Iar arena-i ticsita Cu flori din hârtie velina. Ne tărâm cu miriapodul ce amușina La marginea stelei. Lampă cu gaz e stinsa pe masă. Sforăie și bufonul de sub masă ospățului... Da’ ce știu eu Despre camelot-ul în care Iarbă sparge piatră și Leul își face veacurile În semnul heraldic ? Vremuri Avem același semn La mâna Și picior. Peste cartea sfântă S-au uscat trandafirii sălbatici. Ceaiul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cum să supraviețuim fără carne În iarna viitoare. Cușcă bestiei a rămas goală Iar arena-i ticsita Cu flori din hârtie velina. Ne tărâm cu miriapodul ce amușina La marginea stelei. Lampă cu gaz e stinsa pe masă. Sforăie și bufonul de sub masă ospățului... Da’ ce știu eu Despre camelot-ul în care Iarbă sparge piatră și Leul își face veacurile În semnul heraldic ? Vremuri Avem același semn La mâna Și picior. Peste cartea sfântă S-au uscat trandafirii sălbatici. Ceaiul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vorbitorului cu semnul exclamării. LA SFÂRȘITUL VEACULUI Smucind de funii contabilul nostru șef pe un soclu verde repară rânduri albe noi închidem stelele în sacul de iută ne rezămăm cu vocea de lumea cealaltă din cercul cu geamlâcuri regi și bufoni luptând pentru o coroană smucind de funii eu domnule nu înțeleg cine ne-a pârât printre rânduri la vulturul primar înduioșat de liniile destinului lui polonius care trage de sfori lui lear care înnebunește ofeliei cea care iubește lui richard
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
cum să supraviețuim fără carne În iarna viitoare. Cușcă bestiei a rămas goală Iar arena-i ticsita Cu flori din hârtie velina. Ne tărâm cu miriapodul ce amușina La marginea stelei. Lampă cu gaz e stinsa pe masă. Sforăie și bufonul de sub masă ospățului... Da’ ce știu eu Despre camelot-ul în care Iarbă sparge piatră și Leul își face veacurile În semnul heraldic ? Vremuri Avem același semn La mâna Și picior. Peste cartea sfântă S-au uscat trandafirii sălbatici. Ceaiul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
teme de precipitațiile urii și voi și-a uitat umbrela la ambasador Cine de căința neprimită Cine se teme de gheara agitatorului de prezicător Cine se teme că a înghițit o perlă suspectă Cine de amplu miraj al nemuririi de bufonul regelui Cine se teme de pana de curent electirc de rugul laptelui proaspăt de spălătoreasa de morți a clipei Cine de proprii lui paznici de mânecile cămășii bănuind ascuns în cutele albe mecanismul infernal Acela există așa cum l-a făcut
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
Ovidiu Genaru Inocenți și flecari Inocenți și flecari genuini bufoni paranoici nesupuși și crepusculari egoiști vanitoși eretici Adică noi noi poeții balastul ar trebui să ne ardem singuri pe rug Maica noastră cea bună măicuța mileniului trei patria ne dă o mână de ajutor deja ne pregătește chibritul Vânt țigănesc
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
dar bonomă sau comică, a lui Simon se transfigurează, într-o doară, prin plânsul ăsta fără lacrimi, prin hohotul inaudibil, printr-o sluțenie care cere milă. Nu, însă, pentru că e... slută, ci pentru că-și trădează rolul, - ce este unul de bufon; că și-l trădează lamentabil. Și Rigoletto și-l trădează, iar hohotind, e tot mai rigolo. De unde oare, te întrebi, "umoarea șmult preaț negativă" la comici, la aceia atitrați? La, așadar, aceia ce au făcut eroarea de a se da
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
atât mai literară și mai strălucită, cum numai o pană ascuțită și muiată în grotesc, ca cea a lui Nicolae Ariton, o poate imagina. Ca o umbră însoțește viața satului figura unui personaj poznaș, și mă duc cu gândul la bufonul din tragediile lui Shachespeare, care ignoră și respinge realul, se constituie în depozit de amintiri, se revoltă împotriva măsurilor de disciplinare administrativă a sătenilor, cu biografii atât de diverse, izvorâte din ordinea societății fără proprietate personală, își creează o lume
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
patul cu vreo zece lipitori. A fost o răzbunare de indian Sioux! — Ce figură făceai la școală? — Suzanne și cu mine, însoțite de guvernantă, plecam cu automobilul, care ne ducea și ne aducea de la școala particulară unde învățam. Eu eram bufonul și șeful de 36 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE bandă al clasei. Nu mă dădeam în vânt după carte, dar stră luceam prin bucuria de a trăi. De aceea aveam o mul țime de prieteni și atrăgeam o mare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ca pe gard, măi... Păi, preluă ca un ecou sfătuitorul de taină al împă ratului, cum să nu vă apuce râsul, Luminăția Voastră, cum să nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume mai făceam pe vremea când eram bufonul curții... Pe timp de pace... Și cu câte ghidușii vă îndulceam traiul! — Ah, nu..., nu..., făcu Luminăția Sa un gest de pro fundă disperare împărătească. Atunci erai o-ri bil! Fie vorba între noi, abia acum ești cu adevărat caraghios. Dar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sta drept mărturie de netăgăduit că încă nu se inventaseră acele persoane odioase care, sub pretextul că te tratează, te supun la niște chinuri incomensurabile din care scapi cu un guguloi de metal pe măsele și o amintire sinistră, fostul bufon se retrase spre ieșire. — Ah, da, îmi amintesc, mai spuse împăratul căscând, deși bufonul spălase de mult putina, fericit că poate zburda în voie. Ești extrem de caraghios. Abia acum... În treacăt fie spus, putem da crezare spuselor împărătești numai dacă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sub pretextul că te tratează, te supun la niște chinuri incomensurabile din care scapi cu un guguloi de metal pe măsele și o amintire sinistră, fostul bufon se retrase spre ieșire. — Ah, da, îmi amintesc, mai spuse împăratul căscând, deși bufonul spălase de mult putina, fericit că poate zburda în voie. Ești extrem de caraghios. Abia acum... În treacăt fie spus, putem da crezare spuselor împărătești numai dacă luăm în considerare faptul că, atunci când actualul sfătuitor de taină nu era nevoit să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cultura bogăției? Noi nici filozofia sărăciei n-o avem!...“ am exclamat. „Exact asta e tema discuției.“ Când am auzit că moderator va fi Cătălin Ștefănescu, având dumnealui în stânga și dreapta doi Mihăilești - unul hâtru doctoral comprehensiv (Vintilă), celălalt (Dan C.) bufon patetic digresiv -, am acceptat numaide cât. Mi-am amintit ce captivante au fost, prin inso litul lor interactiv și calitatea spectaculoasă a publi cului, întâlnirile organizate de Editura Humanitas la sediul bucureștean al firmei Avon, la Unicredit, ori cu medi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
genul și subiectul. Sensul critic este însă la D. R. Popescu eufemizat de dezvoltările simbolice și poetice, de arborescențele grotești ale unei istorii și ale unei lumi ieșite din țâțâni. Istoria este percepută ca farsă, iar protagoniștii ei, ca niște bufoni - cum bine observa Nicolae Manolescu în Arca lui Noe, plasând romanul derepopescian în categoria corinticului. ,Incertitudinea lecturii", după cum explică exegetul în același loc, se datorează imposibilității de a alege între real și simbolic. Estomparea realității se realizează prin includerea unei
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
greu de cap», își exhibă țărănia (deși, sesizase Călinescu, Creangă era țăran «doar la fire»)”. „Măscăricios”, „coțcar”, „popă tuns”, supralicitîndu-ș i țărănia pentru amuzamentul intelectualilor subțiri de la Junimea, „povestașul” care introducea frecvent în meniul reuniunilor acesteia gluma groasă, făcea pe bufonul, tot așa cum autorul Scrisorii pierdute intra în pielea cîte unuia din personajele sale, în localuri sau la tîrg. Sub aspectul unei deriziuni de sine se petrecea un joc cu lumea. Simulînd a fi un modest povestitor, un „scriitor poporan”, de
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
mijloacele prozastice: „poetulironic stă în bucătărie și spală vasele/ din care a mîncat o pîine ironică/ tot acolo scrie și gîndește/ mirosul complex al bucătăriei fiind mai aproape/ de adevăratul miros al lumii” (poetulironic). Acest personaj ar descinde direct din bufonii de curte, așa cum „omul celălalt” se trage din maimuțe, deși azi maimuțele au dispărut reîntorcîndu-se în oameni, de unde nu mai vor să iasă... Personalitate lirică puternică, Nicolae Prelipceanu se joacă cu forța sa conținută, așa cum un individ cu merite evidente
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
dinții și examenul stomatologic nu descoperi nici un focar. Mai probabil era că, încercînd a-și potoli cu degetul un prurit facial, dăduse naștere la acea inflamație. Ochii lui Conțescu, și așa plângători, lăcrimau necontenit, în vreme ce obrazul umflat îi dădea aspectul bufon al unui prunc râzând. G. Călinescu - Cum mai este Conțescu? se informă și Gulimănescu. - Din ce în ce mai rău, în ciuda scăderii temperaturii. Aînceput să se umfle. Nici vorbă, are o boală gravă, ce n-a fost încă diagnosticată. Conțescu, simțind niște mâncărimi pe la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avariției și al cupidității enorme), Ermil Conțescu (ramificațiile particulare ale clanului), Panait Suflețel (parodierea unor însușiri prin hipertrofiere caricaturală) și Pomponescu (obsesia carierei politice falimentare, încheiate tragic) se întîlnesc în structura romanului, alternând în registrul grav ca și în cel bufon, parodic. Tipologia călinesciană e remarcabilă chiar și în cea mai pretențioasă accepție a realismului contemporan. Scriitorul compune fizionomii înzestrate cu date semnificative și poate că una dintre cele mai izbutite siluete e Bonifaciu Hagienuș, trăind prin hiperbolă realistă avatarurile existenței
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gîndesc. — Vorbim mai tîrziu. Haide, Gay! Merseră printre mesele aglomerate, iar Frankie zise batjocoritor: — Se pare că misteriosu’ ți-a luat locul de favorit la curte, Toal. Sper că nu pentru binele tău. Ar trebui să-ți reiei rangul de bufon. Rima nu se culcă niciodată cu bufonii. Fără să-și ia brațul de pe umerii tremurători ai lui Nan, Toal rînji și spuse: — Taci, Frankie. Tu ești bufonul, și așa vei rămîne. Nu băga în seamă ce spune ea, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
printre mesele aglomerate, iar Frankie zise batjocoritor: — Se pare că misteriosu’ ți-a luat locul de favorit la curte, Toal. Sper că nu pentru binele tău. Ar trebui să-ți reiei rangul de bufon. Rima nu se culcă niciodată cu bufonii. Fără să-și ia brațul de pe umerii tremurători ai lui Nan, Toal rînji și spuse: — Taci, Frankie. Tu ești bufonul, și așa vei rămîne. Nu băga în seamă ce spune ea, i se adresă lui Lanark pe un ton de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sper că nu pentru binele tău. Ar trebui să-ți reiei rangul de bufon. Rima nu se culcă niciodată cu bufonii. Fără să-și ia brațul de pe umerii tremurători ai lui Nan, Toal rînji și spuse: — Taci, Frankie. Tu ești bufonul, și așa vei rămîne. Nu băga în seamă ce spune ea, i se adresă lui Lanark pe un ton de scuză. Rima își luă geanta de pe scaunul de lîngă ea și zise: — Plec. Așteaptă puțin, vin și eu o opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]