893 matches
-
Păunașul codrilor (1929), Povestea lui Bugeac împărat (1939), Abdalah și frumoasa Azad (1939) ș.a. -, care au rezistat în timp. SCRIERI: Poeme, București, 1911; Grădina Hesperidelor, București, 1912; Imperii efemere, București, 1925; Păunașul codrilor, București, 1929; Zaza. București, 1939; Povestea lui Bugeac împărat, București, 1939; Pățaniile lui Stan Boroboață, București, 1939; Povestea lui Mitu Sucitu, București, 1939; Abdalah și frumoasa Azad, București, 1939; Zastra fachirul. Poveste indiană, București, 1941; Școala dragostei, București, 1944; Femei moderne, Bucure;ti, [1944]; Crăiasa Liana, București, [1946
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
spațiul românesc. Accesibilitatea, în acest caz, a implicat croirea unui drum spre Europa Orientală de-a lungul litoralului Mării Negre. Ajungând în Dobrogea, existau posibilități de a pătrunde în ținuturile noastre. Fie traversând vadul de la Isaccea (Noviodunum), pentru a avansa spre Bugeac, de unde se desfășura priveliștea descumpănitoare a stepelor nesfârșite. Fie întorcând spre vest, pentru a trece vadul de la Hârșova (Carsium), de unde în fața ochilor se derula amăgitoarea Curbură a Carpaților. Gurile Dunării au avut, totuși, forța de a mai risipi din vraja
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
În neoliticul mijlociu (eneolitic), a apărut un prim lăstar, care s-a învârtoșat, crescând spre centrul Transilvaniei, unde s-a dezvoltat cultura Petrești. O a doua linie a fost urmată din zona Olteniei spre Muntenia, extinzându-se până în Dobrogea și Bugeac. Este arealul unde s-a împuternicit cultura Boian, peste care s-a așezat cultura Gumelnița. În aceeași epocă, dar pe direcția secundară de propagare a agriculturii din zona Anatoliei, s-a ivit pe pământurile noastre o splendidă cultură. Impresionanta civilizație
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
În aceeași epocă, dar pe direcția secundară de propagare a agriculturii din zona Anatoliei, s-a ivit pe pământurile noastre o splendidă cultură. Impresionanta civilizație Hamangia a crescut de-a lungul litoralului Mării Negre (Dobrogea), de unde s-a răspândit spre stepe (Bugeac). Din mănunchiul spicelor secerate de strămoșii noștri, poate cel mai tare a strălucit în lumina soarelui misterioasa cultură Cucuteni Tripolie apărută în neoliticul târziu (eneolitic). A fost, cel mai probabil, o ultimă reflexie în apa vremurilor a culturii Vinca Turdaș
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și Târnauca au înfruntat împilarea imperialismului rus. Culmea îngâmfării și ipocriziei țariste fusese atinsă după Războiul de Independență, când fusesem aliați împotriva otomanilor. Ne-au amăgit, încheind pace separată cu turcii (Tratatul de la San Stefano), dar, mai ales, au reanexat Bugeacul, deși ne garantaseră integritatea teritorială. Dacă țarii au nesocotit acest popor, crezându-l prea slab, au greșit amarnic, pentru că din sânul lui, s-a născut cel mai înverșunat adversar al Rusiei pașoptiștii. Proveneau din rândul tinerilor inițiați la Paris, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
succes fără sprijin extern, respectiv al Occidentului, interesat, din motive geostrategice, să oprească expansiunea rusă spre Bosfor. Și Vestul nu a avut nicio reținere a risca chiar un conflict în acest sens. Victorioși în Războiul Crimeii, occidentalii ne-au retrocedat Bugeacul, adică accesul la Gurile Dunării. Mai târziu, după prima conflagrație mondială, ca gest reparatoriu față de samavolnicia rusă produsă prin raptul Basarabiei, Europa ne-a recunoscut drepturile până la hotarul Nistrului. d. Salvarea occidentală În interiorul spațiului românesc, comerțul a fost stimulat de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care aveau să formeze mai târziu voievodatele Muntenia și Moldova, a fost efectul tulburărilor provocate de popoarele migratoare. Vreme de peste un mileniu, Dunărea de Jos a fost unul din ultimele sedii ale năvălitorilor. Localizarea lor în Bărăgan și regiunile adiacente, Bugeac sau, parțial, Dobrogea a creat inclusiv o separație în rândul autohtonilor în această zonă. Din cauza dificultăților geografice și istorice, Dunărea de Jos a format una dintre cele mai slab populate regiuni. După ce au pacificat aceste locuri, principatele noastre au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
săi, Putna (Gârla Leica), până la confluența cu Milcovul și se continua mai departe spre izvoare 34. Fiind o zonă deschisă, țările române nu au putut să mențină sub controlul lor regiunea Dunării de Jos, otomanii anexând, pe rând, Dobrogea și Bugeacul. Dintre principatele noastre, Muntenia s-a dezvoltat și, implicit, a rezistat cel mai bine între limitele naturale. Și e firesc să se fi întâmplat astfel atât timp cât era cuprinsă în îmbrățișarea Dunării pe trei laturi (spre est, domnitorii munteni au căutat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
rivalitățile turco ruse În nord, printr-o acțiune îndrăzneață, Petru Rareș a crezut că va putea recupera Colomeea de la polonezi, dar a pierdut Pocuția. În sud, cutezanța l-a făcut să pretindă redobândirea Chiliei de la turci, dar l-a costat Bugeacul. Oricum turcii nu aveau de gând să se mulțumească doar cu Chilia și Cetatea Albă, pe care le cuceriseră chiar de la Ștefan cel Mare. Într-o singură domnie, Moldova a fost decuplată de teritoriile strategice din nord și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Rusia a rămas însă, peste veacuri, puterea care, sub diverse pretexte, și-a impus voința în regiune, în special în dauna noastră. Să rememorăm grotescul explicației pentru care, deși, în Războiul de Independență, ne-a garantat integritatea teritorială, a cotropit Bugeacul. A pretins că protecția noastră opera împotriva altor state și nu a celor care ne-au asigurat-o, adică a Rusiei însăși. Sau să ne amintim de ridicolul protestelor sovietice față de așa zisa ocupație a Basarabiei de către Romania. Se reclama
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
deschide o cale spre Mediterana. A fost un moment al adevărului istoric în care s-a văzut că, de fapt, raptul Basarabiei nu constituia o etapă intermediară pentru cotropirea întregii Moldove, ci mai degrabă pentru anexarea Dobrogei. De altfel, decuparea Bugeacului și alipirea lui la RSS Ucraineană se înscria în această logică rusească, de a asigura contact teritorial direct care să permită regiunii Odesa să atașeze Dobrogea. În paralel, Moscova luase în calcul să menajeze oarecum interesele noastre. Pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din est (Hotin, Soroca, Orhei, Tighina). Accesul la Marea Neagră și Dunăre de care depindea comerțul Moldovei i-a făcut pe domnitori din îndepărtata lor Cetate de Scaun să-și consolideze pozițiile în zonă (Cetatea Albă, Chilia). Din păcate, stăpânirea asupra Bugeacului a fost pierdută, astfel că Galațiul a ajuns singurul port al Moldovei la Dunăre, fapt ce a determinat și o creștere constantă a importanței acestui oraș. În cele din urmă, pe fondul centralizării puterii și stabilizării limitelor principatului, Suceava avea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care, în mod normal, sunt debușee. Ruta terestră a fost umbrită și de faptul că, pe cale maritimă, distanțele se scurtează considerabil. Să ne amintim de grecii care au urmat firul țărmului vest pontic de unde au preferat doar să avanseze spre Bugeac. Trecând vadurile fluviului, pe la Isaccea, sau folosindu-se de navigația costieră, elenii au înaintat spre est, unde au înființat polisuri de-a lungul mării. Așa cum arătam, pe pământurile noastre, ruta traversează Dobrogea, a cărei importanță este conferită de Gurile Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
importanță este conferită de Gurile Dunării. Pentru a-i cuprinde în întregime valoarea strategică, trebuie să luăm în calcul și aria de influență exercitată de Gurile Dunării în împrejurimi. Ansamblul respectiv formează regiunea Dunării de Jos, care se extinde până în Bugeac și teritoriile adiacente din Moldova și Muntenia. Suntem ispitiți de gândul că pericolul a circulat doar pe sens unic pe această imensă autostradă a istoriei. Mai precis, trăind cu impresia că amenințările au debordat numai din zbuciumata Asie Interioară și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să nu sensibilizeze Transilvania, care a devenit, la rândul ei, principat vasal Stambulului. În schimb cealaltă falcă a cleștelui avea să strivească fără milă destinul Moldovei. După cotropirea Dobrogei, Imperiul otoman a continuat să avanseze spre nordul litoralului pontic, anexând Bugeacul. Având consolidat flancul vestic prin ocuparea Câmpiei Panonice, turcii și-au reluat ofensiva în zona Europei Orientale. Au reușit să supună Hanatul Crimeii, pentru ca apoi să se îndrepte spre Polonia, fostul regat protector al Moldovei. Astfel, Moldova a fost transformată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care au adus coloniști din întreg imperiul, în special din Orientul Mijlociu și Iberia. A continuat cu ungurii care au populat Transilvania cu sași și secui; cu otomanii, care i-au susținut pe turco tătari să se stabilească în Dobrogea și Bugeac, sau în epoca fanariotă, când a fost promovat factorul grec; cu austriecii și rușii care au favorizat în principal elementul slav (preponderant rutean, în Bucovina, respectiv ucrainean și bulgar în Basarabia), iar, în secundar, cel german (șvabii în Banat, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
epoca fanariotă, când a fost promovat factorul grec; cu austriecii și rușii care au favorizat în principal elementul slav (preponderant rutean, în Bucovina, respectiv ucrainean și bulgar în Basarabia), iar, în secundar, cel german (șvabii în Banat, respectiv germanii în Bugeac). S-a terminat cu sovieticii care au strămutat felurite etnii din întreg cuprinsul propriului imperiu. Au pestrițat nordul Bucovinei, dar mai ales Basarabia cu diverse culori, respectiv minorități aduse din Caucaz până în Orientul Îndepărtat. Cursul acestei politici, chiar dacă a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Bizanțului extinsă până în Taurida, a presupus o contaminare spre Moldova și Muntenia. Dovada acestei mărturii constă în subzistența din abundență a toponimiei romanice în pofida numeroaselor invazii petrecute pe pământurile noastre. Inclusiv pe principalul culoar de direcție a migrațiilor, Dobrogea și Bugeac, putem întâlni și astăzi multe toponime de origine latină (mai ales pentru sudul Basarabiei 132). Astfel, prin controlul deținut asupra Gurilor Dunării, Bizanțul s-a vărsat secole îndelungate ca un râu în fluviul latin izvorât pe pământurile noastre în urma cuceririi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cuceririi Daciei de către Traian. Aflată în calea invaziilor, parte consistentă a populației romanizate din zona Dunării de Jos a fost nevoită să se retragă spre Carpați. Numeroase triburi războinice și-au stabilit centrele de putere în această regiune (cu precădere, Bugeacul fiind ales ca sediu de către diverse imperii migratoare). Refugierea autohtonilor a avut ca rezultat consolidarea elementului romanizat în special din Moldova și Muntenia. Un alt curs latinofon care a alimentat ținuturile noastre a fost cel din Câmpia Panonică. Să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
loc al amestecului etnic și de unde avea să pornească descălecatul, era foarte bine cunoscută de către coloniștii germani stabiliți în apropiere (la Brașov și Sibiu). Coabitarea româno turanică a fost mai însemnată în Muntenia decât în Moldova, unde era marginală, spre Bugeac, și a avut un impact mai puternic, stând la baza fondării Țării Românești sub dinastia Basarabilor. g. Icoana românească Identitatea noastră ortodoxă este o moștenire sacră care ne-a fost încredințată de Bizanț. Propovăduirea creștinismului oriental pe pământurile noastre s-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Cetatea Moldovei”, unde dă la lumină poezii, note de drum, studii și un fragment dintr-o lucrare dramatică în versuri. După ce în 1938 tipărește placheta Amurg, îi mai apar volumele Sonete (1940) și Vifor subt stele (1943), precum și însemnările din Bugeacul (1941). În decembrie 1943, pe scena Teatrului Național din Iași are loc premiera piesei sale Armașul lui Ștefan cel Mare. Conștient, probabil, de resursele nu foarte bogate și de nesincronizarea cu lirica nouă, C. se orientează de la început către sonet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
Mare, dar aici C. nu e în stare să creeze o intrigă convingător tensionată și nici să dea personajului principal un chip pe măsura tradiției. Cursive, cu numeroase observații ascuțite privitoare la oameni și locuri, sunt notele de drum din Bugeacul, suferind însă din cauza alunecării în pledoarie politică și a unor prejudecăți apăsătoare. SCRIERI: Amurg, Iași, 1938; Sonete, București, [1940]; Bugeacul, Iași, 1941; Vifor subt stele, București, [1943]. Repere bibliografice: Ion Sân-Giorgiu, Sonetele lui George Cuza, CML, 1940, 54; Gh. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
un chip pe măsura tradiției. Cursive, cu numeroase observații ascuțite privitoare la oameni și locuri, sunt notele de drum din Bugeacul, suferind însă din cauza alunecării în pledoarie politică și a unor prejudecăți apăsătoare. SCRIERI: Amurg, Iași, 1938; Sonete, București, [1940]; Bugeacul, Iași, 1941; Vifor subt stele, București, [1943]. Repere bibliografice: Ion Sân-Giorgiu, Sonetele lui George Cuza, CML, 1940, 54; Gh. A. Cuza, CGM, 1940, 6-8 (semnează Toma Vlădescu, Radu Dragnea, D. Florea Rariște, Teofil Mareș ș.a.); I. Gr. Periețeanu, Sonetistul Gh.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
care Încercau să scuture suzeranitatea Porții cum se poate considera răscoala lui Dimitrie Cantemir (1711), sau unirea Țărilor Române de către Mihai Viteazul (1600). Tratatul din 1634 dintre domnitorul Gheorghe Ștefan și Moscova, obligă recucerirea ținutului Cetății Albe, Tighina, Chilia și Bugeacul. Că mai târziu toate aceste localități și teritorii au fost ocupate de Moscova este relevant pentru relațiile care au urmat și până În zilele noastre, cu tot tratatul de la Luțk dintr Dimitrie Cantemir și Petru cel Mare care hotărea frontiera de
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
la Ucraina: nordul jud. Hotin și județele din sudul Basarabiei: Ismail, Chilia, Cetatea Albă. Societatea basarabeană Dunarea Marea Neagră sustinea revendicările populației românești din județele sudice. De la Chișinău se trimit cărți puținelor școli naționale care mai funcționează În zonă, iar emigrația Bugeacului menține legături Încurajatoare cu baștina. Statalitatea Ucraineană nu a schimbat starea discriminatorie din timpul U.R.S.S. Deznaționalizarea românilor continuă. Toponimia tradițională a fost schimbată cu denumiri ucraeniene - după cum se poate vedea din lista comparativă de nume de localități. - Raionul Artiz
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]