827 matches
-
și reflectând asupra primelor sale piese în prefața la ediția din 19012 a volumului intitulat Teatru, Maeterlinck definește „ideea” care „animă întreaga dramă” în Prințesa Maleine ca fiind aceea pe care și-o fac personajele despre univers, o idee „nițeluș buimacă”, a cărei „singură calitate” este „o oarecare armonie, sumbră și copleșită de spaimă”. Cât despre Pelléas și Mélisande, aici contează „credința oamenilor în existența unor uriașe puteri invizibile, fatale, ale căror intenții nu sunt cunoscute, dar pe care spiritul dramei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fără Îndoială. E perfect. Și-a mai turnat coniac În pahar, l-a golit dintr-o suflare și, simțind cum Îi lua foc gâtlejul, a rostit cu glas tare numele lui Olvido. Ciudat nume, s-a gândit. Ce vorbă incertă. Buimac, a pus iar mâna pe sticlă, pe marginea râului morților, Întrezărind pe celălalt mal umbre care se mișcau agale, Îngrădite de cețuri și urme negre. Pictorul de război a privit fresca În beznă, tot analizând paradoxul: unele vorbe se sinucideau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
obraz până la gât și la gură, apoi dădea ocol ochilor Întredeschiși, pironiți pe iarbă și pe bulgării de pământ răscolit, pe care se Întindea o baltă de sânge. Îngenuncheat lângă ea, cu camerele foto atârnându-i de gât, asurzit și buimac din pricina detunăturii cu care sărise În sus mina din apropiere, pe când geaca și pantalonii femeii se Îmbibau cu roșu-Închis În partea de trup care era În contact cu pământul, Faulques Întinsese mâinile, mai Întâi În căutarea locului unde să poată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
am dus și m-am aranjat un pic, apoi l-am trezit și i-am oferit o cină caldă la pat, așa cum visasem de atâtea ori. De emoție uitasem cu totul de sos, dar nici el nu și-a amintit. Buimac, a luat felia de pâine de pe tavă, a mușcat cu poftă, a apucat cu lingura spaghetele 2, 6 (și asta era un pic arsă) și jumătate din 11 (nu știu cum, dar se rupsese), mi-a cerut apă și s-a culcat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
părut nou și inexplicabil, fără nici o legătură cu mine. E ceea ce psihiatrii numesc înstrăinare de sine. Până și propria-mi figură, adesea, ca s-o identific, trebuie să fac un efort, un efort de acomodare a privirii, penibil și umilitor. Buimac, perplex, scârbit în fața revelației de a fi eu însumi” (I, 52). Străin (nici un nume, spune Cioran, nu i se potrivește și nu-l încântă mai mult), privește la oamenii din jur de parcă și-ar aminti „un coșmar avut în altă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un simplu paradox logic, nici de un exercițiu de acrobație lexicală: esența lui este aceea a unei absențe care poartă chipul contradictoriului. Dacă la un moment dat nu se mai recunoaște, dacă trăiește sentimentul înstrăinării de sine, atunci iată-l „buimac, perplex, scârbit în fața revelației de a fi eu însumi” (I, 52), acel eu însumi care e absența însăși. În fine, cum știm, vitalistul Ă care credea că ar fi putut întemeia religii și care își impusese să facă istoria în locul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
plânge/ ochiul umărului care plânge.../ ochiul călcâiului care plânge". Ideea se reia în ciclul " Unsprezece feluri de a-ți pierde lumea" din volumul "În dulcele stil clasic". Nucleul îl constituie ochiul divinității împrăștiat în univers, provocând ridicarea în cuvinte ("Copilul buimac"). Pentru descoperirea sensurilor și a esenței, poetul preamărește căderea în cuvinte; cert este că ochiul vede un întreg univers de umbră și lumină, reprezentat prin cuvinte care au abstractizat lumea, de aceea ca și în primul poem din "Necuvintele", poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sine. Dacă poporul român trăiește acum ceasul adevărului, cu atât mai mult se cade ca un istoric să-i definească mișcarea, semnificația. Din adâncul duratei, el caută să identifice anume acele repere susceptibile să pună la îndemâna omului de azi, încă buimac după atâta letargie, solide puncte de sprijin, elemente de orientare. Programul formulat în grabă de Consiliul Frontului Salvării Naționale e un bun început. Dar e nevoie de o participare cât mai largă la dezbateri, pentru ca noul așezământ pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
primească ovațiile, a fost întîmpinat cu huiduieli nestăvilite: "În timp ce Henry James se întorcea cu fața către public, pregătindu-se să facă o reverență grațioasă, o ploaie de huiduieli se abătu /.../ asupra creștetului lipsit de apărare. /..../. James avea o înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să înțeleagă ce se întîmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat înainte în gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală pusă în evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ion Covaci Șapte ani de-acasă Copil, eu ochii i-am deschis pe lagăr. Un șanț din Zonă șiroia, buimac ducând cu el duhoarea ei întreagă spre râul nostru, moștenit din veac. Golful oval, întins spre lizieră reverbera un turn cu mitralieră. În acel golf, ingenui ne scăldam nebănuind, prin râsete și zarvă că pe sub piele ni se furișa tăcut
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
a manifestat dragostea și atașamentul față de P.M.R.” Această sintagmă va deveni pentru o lungă perioadă de timp preambulul oricărui raport de activitate al UTC-ului, apoi al UTM-ului, apoi iarăși al UTC-ului, după 1965. Încet-încet, își făcuse apariția buimaca limbă de lemn de care un întreg popor se va suprasatura. Promotorii și propovăduitorii acestui mod standard de comunicare au fost „profesorii” întru doctrină marxist-leninistă ce au „predat” în numeroasele școli de cadre, de instructori, de îndrumători sau chiar de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
coșmarul. Și totuși, la vremea respectivă, conștiința și decizia celor două Națiuni, Franța și Anglia, ar fi putut înlătura amenințarea. Astăzi, Anglia și Franța nu pot face nimic, Germania nu amenință pe nimeni. Complexul de realism lucid și de somnambulism buimac este și mai înrădăcinat, și mai generalizat. El se degradează acum cu ușurință, devenind la scara cetățeanului futilitate, catalepsie, fatalism, la scara economică, corporatism nepăsător față de interesul comun, iar la scara politică, lingușire neroadă a electoratului și teamă plină de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Stan Pățitul întâlnim „cea mai originală manieră de a trata fabulosul”. Scriitorul imprimă o culoare locală puternică fantasticului, a cărui coborâre în planul vieții cotidiene este pregătită mai întâi prin prezentarea dintr-un unghi realist a „locuitorilor” Iadului (un drac este ”buimac de cap și hămesit de foame, de atâta îmblat” și „tremura ca varga de frică” în fața stăpânului - p.207) și prin redarea convorbirii dintre Scaraoschi și supușii săi: „ Ei bine, zmârdoaie urâcioasă ce ești, de mâncat ai mâncat boțul cel
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
tine, sunt în spatele tău, nu-ți fie frică de glasul meu. Să nu-ți fie frică de mine. Te rog să nu mai plângi după mine. Eu sunt...” și vocea s-a pierdut. Am aprins lanterna și m-am uitat buimac în spatele meu. Ciobanul se cuibărise sub mal, la mică distanță de mine. M-a întrebat, căci nu dormea:Ce-i, domnule? I-am spus că am auzit vocea fratelui meu. S-a gândit un pic, apoi a spus:Apoi, domnule
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cultural, să reprezinte, de exemplu, simbolic, zeița vânătoarei la romani, o Diană sublimă, care trebuie să trezească instincte potențiale la bărbați și de invidie și revoltă femeilor. Un sculptor, dacă ar vedea-o o dată, ar venera-o și, zăpăcit și buimac, și-ar reveni, ar alege cea mai faină marmură sau piatră dură, să sape la ea douăzeci de ani, treizeci de ani, să moară, să-i urmeze altul sau alții, precum eminescologii. Unui muzician respectabil i-ar fi ceva mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
când somnul e mai adânc și când prima geană de lumină n-a prins să stingă stelele? Oamenii care veniseră din depărtări și care stătuseră cu lumânări aprinse până spre miezul nopții la priveghi pentru Adormirea Măicuței lui Dumnezeu, săriră buimaci de pe fânul uscat pe care se odihneau în curtea bisericii. Unii tocmai spuneau că i semn rău, când al doilea țipăt veni și mai dureros dinspre arhondărie. Acolo trăseseră vodă cu doamna și coconii lor. Maici ca niște umbre treceau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o bâtă adusă din grădină în acest scop. Machedon urlând ca o fiară ieși furios din chilia Anastasiei amenințând-o. A doua zi în zori, se auziră bocănituri puternice în poarta mânăstirei. Maicile dormeau adânc. Machedon se trezi, îndreptându-se buimac către poarta zgomotoasă. -Ho, ho, ho!Oprește-te că n-or fi venit turcii. -Turcii n-au venit dar a venit Satana la tine Machedoane! -Pfiu!Piei diavole și lasă-mă în pace. Du-te unde ți-i locul. -Nu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-s de ajuns de răi și n-or să știe să se poarte ca niște stăpâni, vor spune iar că trebuie să fim tot mai buni, și iarăși milioane de oameni vor sta între bine și rău, sfâșiați de îndoială, buimaci, o, idole de ce m-ai părăsit? Iată sfârșitul, mi-e sete, trupul îmi arde, o beznă adâncă îmi umple ochii. Ce vis lung, atât de lung, mă trezesc, nu, voi muri, se ivesc zorile, cea dintâi rază de lumină pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cei doi bărbați se îndreptau către casa judecătorului. Numai pașii lor răsunau în acea tăcere. Dar, deodată, se auzi o detunătură în strada vecină, și vulturii urubu cu gâtul golaș își luară zborul de pe toate casele, în mănunchiuri greoaie și buimace. Aproape în aceeași clipă, sute de pocnitori se auziră din toate părțile, ușile se deschiseră și oamenii începură să iasă de prin case, umplând străzile strâmte. Judecătorul își exprimă în fața lui d'Arrast nespusa mândrie de a-l primi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în politețuri din alte vremi. Scăfârlia îngustă și gălbicioasă a lui Caropol. Subțiatul surâs al lui Lucian. Privirea înceată a lui Manole. Ușa s-ar putea deschide în orice clipă ; nu, n-ar dori încă să-i revadă pe nici unul, buimaci, după duminică, întârziind adaptarea. Îi revede, se revede între ei, înlănțuiți, inseparabili, în gâfâitul clipei. Bonoma eleganță a lui Storck, grația orien tală în care se refugiază Mina, efigia de consul a răbdăto rului Ropcea. Urâțenie ? Doar chipul Verei merita
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aminte perfect: "M-am întâlnit cu doamna Caldwell și cu fiica ei, Marietta, pe stradă. Nu-i venea să creadă că m-am întors acasă, să asist la înmormântare". Un gând mi-a străbătut mintea cu iuțeala fulgerului, lăsându-mă buimac și, totuși, indiferent. Dacă asta era doamna Caldwell și cealaltă fata ei, dacă asta era întâlnirea cu pricina, atunci... Doamna Caldwell tocmai mi se adresa: - Joseph Maynard, aș vrea să ți-o prezint pe fiica mea, Marietta. Tocmai vorbeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
fericire, munca n-a fost în zadar Căci, cu multe șanse, ai ajuns notar. Unui profesor integrat în economia de piață Te-ai adaptat perfect la noile prefaceri, Și te ocupi intens de meditații și afaceri. La școală mergi, adeseori, buimac, Iar lecții faci doar după bunul plac. Unui pierdant Ești un pierdant nefericit Numai de ghinioane urmărit. Tot ce e mai rău ți s-a-ntâmplat, Ai rămas singur și neajutorat. Ziaristul Cu pixul transformat în iatagan, Scotocește noul în
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
venit aici pentru că la ei văzduhul s-a împuținat și vor să vadă (și Auta se opri; un gând tainic îi spuse să nu mărturisească tot)... dacă mai sunt oameni ca ei și în alte planete. Marele Preot îl asculta buimac. Niciodată nu auzise asemenea șiruri de vorbe și credea că nu sclavul său le rostește, ci poate unul dintre străini. Îl privi și, când își dădu seama că sclavul vorbea, se cutremură. - Am aflat de la ei că soarele nostru e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
al pieții străjuit de copaci și de ziduri, unde lumea nu trecea. De aceea luntrea nu fusese văzută. - Mai bine să ne ferim, decât să ucidem! spuse cârmaciul așezîndu-se pe scaunul lui. Păcat și de animalul acela... Iahuben se uită buimac în jur, când Auta îl așeză pe un scaun, alături de sine. Știa că nu mai are de ales și nici nu-și punea întrebarea ce era această căruță sau luntre sau cine știe ce altceva, în care a fost adus. Auzi un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sănătos și puternic, zeii vor să stea de vorbă cu tine. Vino pe punte, zeii au coborât să-ți dea porunci. Oamenii de pe punte abia acum se uitară în sus. Cârmaciul fu trezit (dormea sub punte) și ieși în față buimac, gata să se răstească la corăbieri, apoi, ridicând ochii în sus și văzând pasărea cu creastă de foc, căzu în genunchi și-și lipi fruntea de scândurile ude ale punții. Auta strigă din nou, spre groaza oamenilor de pe corabie. Toți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]