849 matches
-
sub ochii noștri? Și n-a pierit bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru? 17. S-au uscat semințele sub bulgări; grînarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! 18. Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă! 19. Către Tine, Doamne, strig, căci a mîncat focul islazurile pustiei, și para focului a pîrlit toți copacii de pe cîmp! 20. Chiar și fiarele cîmpului se îndreaptă doritoare către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
spus, că-s puțin cam bagabont. Când am ajuns acasă, atunci dimineața, m-am culcat și a sunat telefonul. A venit bunica mea, m-a trezit din somn și mi-a spus că mă caută o fată. Eram atât de buimac că m-am dus la telefon și-am întrebat: „Cine e?“. „Dora“ - „Bine, caută-mă mâine, că nu știu cine ești“. A zis: „Ei, stai așa, fata cu care ai dansat“ - „Aaa (râde), așa... Ce faci?“. Mi-a zis s-o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
totuși, se gândea să tragă un glonte în gura aceea pisăloagă. Numai la gândul acesta criminal, Endō simțea parcă un regret cumplit, chinuitor. — Hei! îl strigă el pe Gaston în șoaptă. Hei, Gas! Gaston deschise ochii și privi în jur, buimac. Visa probabil. Clipi din ochi, se uita la Endō și apoi în jur. Mormăi ceva în franceză și apoi: — Oh, Endō-san, vă schimb imediat prosopul. Se îndreptă, panicat, spre chiuvetă. — Știi la ce mă gândeam? întrebă Endō, umezindu-și buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
umple, buretele era și prea scump și-mi făcea o groază de colțuri... Arătam îngrozitor de rău, ca o stea de mare la care-ai cusut o coadă de cal. Și-atunci secretarul literar a găsit soluția asta... Stau în pijama, buimac, nu reușesc să scot nici un sunet, deși fac eforturi să-mi mișc fălcile, ca un chitic înghesuit în grilaj, la doi pași de cișmeaua din care picură apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scris. § Ai visat-o pe Caravella. Acum ai o altă imagine mentală a ei. Trăiești experiențe onirice bizare. VOCEA ți se adresează și în somn: visul transferat - cu prelucrări - Eremitului; acum, apariția filigranată a unui personaj feminin. Te-ai trezit buimac. Ejaculaseși dormind; sămânța pe care o refuzi iubitei tale - pentru că stăpânești de mult arta Tao - fertilizase un pântec inexistent. Ai ținut în brațe o nălucă, ai pătruns în trupul ei, era fierbinte, agitat; asta se întâmpla undeva într-o grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sfoara suficient de lungă. Să circule, să bârfească, să facă mici învârteli. Cleveteala îi seduce: mă cred pedepsit, învins, desființat. Se întind, se întrec în a mă umple cu noroi: atunci, ața ajunge la capăt. Hâc! Se trezesc din smucitură. Buimaci. Răcoriți. Bucuroși că nu m-au ucis. Vor bani. Muncind: uneori, se străduiesc. Înșelând. Strecurându-se. Agonizând; vânzându-se. Banii sunt în putința mea, eu aduc turiștii. Prin Ordonanțe, am făcut din Stațiune o adevărată urbe. Una a desfrâului, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
realist și drept, care colaborează de multă vreme cu Comitetul, pentru doborârea Magistratului”. Își riscase viața, fusese un adversar neîmpăcat al spânzuratului; aportul său fusese hotărâtor în desfășurarea evenimentelor. „Sunteți liberi!” a decretat cel apărut pe val, adresându-se mulțimii, buimacă. „Împreună, vom veghea să nu se mai petreacă nicicând vreo fărădelege în aceste locuri minunate, scumpe nouă tuturor. Vom înălța o Stațiune demnă, înfloritoare, puternică, mândri de efortul nostru neprecupețit, de idealurile noastre, de tradițiile noastre, de victoria noastră!” Membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
avea rolul ei. Dar când au văzut că e serios, și-au amintit că există plăcerea. Întreaga teamă care se întipărește pe chipuri în timpul zilei, se topește atunci în amurgul arzător și plin de praf, într-un fel de excitare buimacă, o libertate stângace care înfrigurează un popor întreg. Și eu, sunt și eu ca ei. Dar ce ! moartea nu înseamnă nimic pentru oameni ca mine. Este un eveniment care le dă dreptate". Tarrou fusese acela care îi ceruse lui Rieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să ajungă vreodată președintele Statelor. Visul american devenise un coșmar, Thomas Îl trăia deplin. În prima noapte de detenție, după miezul nopții, adormise; În somn, cu Antonia, perversiuni, numai mizerii, mai ceva decît cu Ingrid, cu Adanil. S-a trezit buimac, nu știa unde se află. S-a ridicat. Era unde trebuia, nimeni nu se afla decît acolo unde se străduise să ajungă; sigur, se putea vorbi mult despre asta, unii se găsiseră, Împotriva voinței lor, În locuri nepotrivite, În momente
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Suciu privea când la Mircea, când la roșii, cu privirea năucă. „Ce, măă, cee?” zice ea pierdută „Pătlăgele cataleptice!”, punctă scurt colegul meu și o privi fix, sobru, cu superioritate academică. Am văzut pentru o clipă chipul ei răvășit, surprins, buimac, neștiind ce să spună, cum să reacționeze, uitându-se la mine de câteva ori, poate-i ofer vreun sprijin. Apoi izbucni, roșindu-se toată, trăgând aer în piept și ridicându-și brațele în sus „Hoo, trăznite-ar Dumnezău, cum îți poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îl recunosc brusc. Din păcate, nu poate să vină în seara asta. Dar am ceva pentru tine - și, în afară de asta, ți-l dau chiar pe el la telefon, vrea să te salute. Îmi întinde un mobil cu luminițe aprinse. Total buimacă, îl iau și-l duc la ureche. — Bună, Samantha, aud glasul tărăgănat, de om de afaceri, al lui Daniel. Uite ce e, scumpete, sunt băgat într-o megaafacere. Nu pot să vin. Mă străbate un val de dezamăgire totală. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Încă nu am nici o dovadă. Trebuie să mă concentrez la ce am de făcut. Haide. Pot să fac asta. Traversez strada și mă îndrept hotărâtă spre scări. Îmi vine în minte fără să vreau imaginea mea ca de stafie, alergând buimacă, într-o stare de șoc. Parcă a fost în altă viață. Nu arăt doar ca o altă persoană, chiar mă simt ca o altă persoană. Mă simt ca și cum m-aș fi reconstruit din temelii. Inspir adânc, îmi ridic mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
repede. Hai, gândește‑te la ceva haios. Simt al umorului britanic. Ăă... Monty Python? Victor Meldrew? — Nu‑mi vine să cred! mă aud exclamând. Îhm... ăsta‑i un fost‑papagal! Râd zgomotos, și Judd și Kent schimbă între ei priviri buimace. Exact atunci vine cafeaua. În fine, eu am cafea, Kent bea ceai englezesc pentru micul dejun, iar Judd bea o infuzie ciudată de plante, pe care i‑a dat‑o chelnerului să i‑l facă. — Ador ceaiul, zice Kent, zâmbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu mă remarce. Parcă am devenit brusc invizibilă. Hai, că e ridicol. Trebuie să fie un loc unde să‑l pot lăsa. — Ser‑veș‑te‑mân‑ca‑rea! șuieră o voce furioasă în spatele meu, și tresar speriată. — OK! răspund, ușor buimacă. OK, am s‑o servesc! Pentru numele lui Dumnezeu. E probabil mai simplu s‑o servesc. Așa măcar scap de ea și pot să mă așez. Mă apropii șovăitoare de cea mai apropiată masă. — Ăă... dorește cineva pește afumat? Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
asigur că întotdeauna vei fi pe primul loc. — Clientul trebuie să înțeleagă că uneori consilierul știe mai bine. Și niciodată să nu îi desconsidere opinia. Nici chiar atunci când crede că e doar o simplă bârfă, ori... vorbărie goală. Zăresc chipul buimac al lui Erin și îmi vine să râd. Clientul a înțeles deja asta, spune Luke. Și e pregătit să asculte cu umilință și să fie pus la punct. În majoritatea situațiilor. — Toate situațiile, răspund instantaneu. Nu‑ți forța norocul, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și mă alungau spre margine. A fost o imprudență textul pe care l-am difuzat. Risc prea mare. Puteam să dispar, cu totul. Atunci, în momentul dinaintea căderii, mi s-a întins o mână. O gheară, adică. M-am agățat. Buimacă, înrăită, sălbatică... Tovarășul Popescu. Tovarășul Orest Popescu. M-a salvat, apoi mi-a oferit chiar un serviciu, un salariu. Se crispa, în întuneric, mâna luneca, se prindea de colțul mesei, al patului. O primejdie haotică, pe care nu voia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clipă! Tocmai pentru că: gratuită, zadarnică, puerilă, vinovată, fictivă. Pentru că pentru că pentru că... Prin urmare: nici o amânare în plus! Va porni imediat, chiar atunci. În răspăr! In răspăr, în răsfăț, în răzbunare. Acțiunea: imediata, în chiar aceeași dimineață. Se trezise demult, moolesit, buimac.. A des-închis ochii, a întins mâna spre deșteptătorul care nu sunase. Mâna a tremurat pe conturul ceasului, a recăzut lângă cearșaful boțit ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu lintiță putrezită, un miros de străfund de pământ. „Ce vrei domnule?“ se răsuci Păsculescu spre el. Insul însă dispăruse, de parcă nici n-ar fi fost vreodată. Mai citi o dată lista aceea. Într-adevăr, a patra, era Aurelia Soporan. Privi buimac sala. Reluța murise anul trecut și nu-i pomenise vreodată că fusese pe lista aceea a lor, cea mai importantă. Dădu să spună ceva. Nu-i ieși nici un cuvânt. Doar un gâjâit, de ceapă sfârâind în tigaia încinsă. Sorbi câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Femeia tresări speriată. Îl privea cu ochi încețoșați, nedumeriți. Taximetristul se răsuci, se întinse și deschise portiera aceea. Bărbatul se opinti și încercă să tragă femeia afară din mașină. - Ce-ai... Ce... Eu nu... Bâiguia, somnolentă. Încerca să se opună, buimacă, agitând o plasă de ațică în care, de sub numărul festiv din Vestitorul sărăcean scos pentru oaspetele din Sudica, ieșea o franzelă „Delycya“, noul sortiment de pâine eco-europeană lansată pe piață de câteva zile de Brutăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cofetăriei „Tryby Tromphy“, ținută de Ohaia Micigana, mezina lui Cangurașu Brandaburlea, păreau o pereche de îndrăgostiți. Una dintre multele perechi în care femeia, mai în vârstă, mătorită în zile, cu semne vădite ale trecerii anilor, se agață disperată de tânărul buimac, încă neciobit de ani, de vorbe, de amăgiri. O cuprinse pe după umeri și o trase ușor după el. - Mamă, te rog eu, nu mai schimba discuția. Te iei de domnul Dominic. Nu l-ai auzit pe doctorul Fârtat ce zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ce se întâmpla? Trebuie să-mi dai hârtiile pe care ai scris până acum. Nu-ți fă griji, nu le va afla nimeni. Vor sta în posesia mea, mereu la dispoziția ta. Le voi completa. Da, da, zisei eu încă buimac. Mai dă-mi o zi. Le vei avea joi seara. Cum dorești. Hai să facem câțiva pași! Pornirăm pe holurile împodobite de elevi. Erau mai goale acum, chiar dacă tot îți venea greu să mergi. Părea să mă examineze, parcă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Era speriat, căci știa ceea ce trebuia să facă, dar nu îndrăznea. Acum știa că ceea ce i-am spus era adevărat! Guvernul a mușamalizat totul și acum dorea să scape și de ultimele mărturii ale morții lui Orande, noi, martorii. Era buimac și uitase cu totul de lumea înconjurătoare. Acum se uita numai la mine, ca și cum ceea ce se întâmpla acum era un vis sau o plăsmuire, un gând răzleț pe câmpul nemărginit al imaginației umane. Credea, probabil, că eu voi avea puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se părea umană și zise, desfăcându-și bucuros brațele ca și cum ar fi vrut să îmbrățișeze întreaga încăpere: Cadouri din partea Împăratului! Se referea la numeroasele cutii din jurul nostru, evident. Cu ce ocazie? Independența, evident, spuse făcându-mi cu ochiul. Mă uitam buimac la el. Care independență? Un petic de pământ, cât ocupa școala, nu poate fi declarat independent. Mai bine spus, întăriri, nu daruri. Și cu ce ocazie, totuși, Vladimir? Îmi adresă o privire prin care vroia să mă mustre că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
apă și să-l arunci după aia, se duce totul cu apa, să dispară cu noaptea!, hârâie ea încet, cu vocea care vine din sex. Loredana vrea să plece. Cine știe ce putere misterioasă o mână înainte, să iasă afară din grădina buimacă, încărcată de vorbe, grădina în care ea nu mai avea parcă loc. Degeaba mărul care își răsucea rădăcinile în același pământ, degeaba fructele coapte demult, în toamnă, atârnând ca niște stranii globule roșii înflorite pe copaci, luminând roșu cerul, degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
țî s-o Întâmplat și de acu chiar cred șî eu cî facim o faptî plăcutî Bunului Dumnezău! ȘÎ eu am avut o arătari În cari chiupul cel mari strălucia ca luceafăru’ șî dispre cari a sî-l Întreb pi părintili Buimac... Taci, toanto! Ce prostie mare spui?! Cum să spui cuiva despre chiupul cel mare, nu am stabilit noi ceva și nu am spus că te spânzur de limbă, ai uitat? Nimeni, absolut nimeni să nu știe, indiferent de consecințe! Ptiu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]