724 matches
-
în nas lui Aristide care, după ce o părăsise, încercase să reînnoade legătura ruptă. O găseam de obicei în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș fi sfărâmat cu siguranță; putrezise între florile și urzicile care asediau din toate părțile căsuța, modestă și obosită. Văzându-mă, Marta își ștergea țărâna de pe mâini, își aranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și uscături de pe fundul gropii, fără nici o înclinație de țâțe sau cur, numai cu nasurile pe sus, chestie care tocmai că îi întărîta pe băieți... Doar când dintre ăștia mai lunateci s-a decis unii să coboare pe cearceafuri, burlane, perdele, frânghii de nuiele, s-a dezmeticit și inițiativa din activiștii și securiștii din comuna asta, de-au înconjurat cu plutoanele de caralii toată zona. Iar când i-a explicat și lui Partid, că, prin gaura aia, toată România o s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
laolaltă cu sfatul de-a o lectura diseară, în pat. Regele avea pat. Însemnărica a citit-o. Pe la unșpe noaptea, când malacii, drăgostindu-le, le transportau pe asistente pe tărâmuri fără stres și fără tamponaje excretorii, Suveranul se lăsă pe burlanele lui și, prin gurile de aerisire ale Corpului Central, la un pas de Sinistrat, fentîndu-i-l pe cardiofob (care căzuse, de un timp, într-o transă de tanatofobie), și făcîndu-i semne prietenului său să se pregătească pentru o călătorie mai lungă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și împăciuitori ai Cooperativei, își bâțâiau grumajii și scoteau, la vale, bășini drăcoase, ce 282 DANIEL BĂNULESCU Veneau muieri de la șapte sate din jur, ca, numai uitîndu-se la dânsul, să-și și avorteze pruncii nedoriți. În aceeași noapte, lăsîndu-se pe burlanele și prin debaralele numai de el însemnate, Regele s-a apropiat, în vârful pâslarilor, de patul lui Doruleț și i-a șoptit: - Ti-ti-ti... Do-do-do... Bi-bi-bi... Îl chema, adică, la lupta cea mare pe Sinistrat, să-și adune puterile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făcut o groază de lucruri plăcute ori dezgustătoare. Am pornit-o din nou pe străzi. Am deșertat în mine cantități incomensurabile de vin prost. Nici vorbă să mai fi fost om-fluture. Devenisem un întristător gândac grobian. M-am cățărat pe burlane (sau doar mi s-a năzărit că mă cațăr pe burlane) până la fereastra de la nivelul al doilea al tipei cunoscute în metrou și numită Mirela. Un suporter de-al ei (taică-su, mi-a picat fisa a doua zi), m-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din nou pe străzi. Am deșertat în mine cantități incomensurabile de vin prost. Nici vorbă să mai fi fost om-fluture. Devenisem un întristător gândac grobian. M-am cățărat pe burlane (sau doar mi s-a năzărit că mă cațăr pe burlane) până la fereastra de la nivelul al doilea al tipei cunoscute în metrou și numită Mirela. Un suporter de-al ei (taică-su, mi-a picat fisa a doua zi), m-a amenințat că mă va scurta cu un cap, slujindu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase cu rafie tulpinile crude. Câinii se gudurau la picioarele lui, căscau leneși, moleșiți. O toropeală neînțeleasă îl cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor de tablă aruncau în curte cocleala ultimei zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau în sârmele numeroase, împletite peste clădirile depărtate. Dinspre Tarapana veneau căruțe cu cherestea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În odăi se simțea frigul de afară. Era ostenită. Ar fi vrut să se culce lângă bărbatul care sforăia în pat. Se răsti la băiat: - Pune-le și tu și du-te la culcare. Beghe se descălță. Scormoni zăpada lângă burlan și așeză botforii lui, umflați de udătură. Le desfăcu șireturile, să încapă mai multe lucruri, apoi, înainte de a adormi, se închină. Peste Cuțarida, miezul nopții căzu greu și tăios. Se auzea răsufletul gropii. Cunii se încolăceau mai bine, de frig
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aprindeau focuri, fierbeau câte o zeamă lungă și se odihneau. Prin septembrie, ajunseseră la turnuri. Mahalagiii priveau, le creștea inima. Nu-i mințise primăria. Cărămidarii terminaseră. Într-o săptămână au pus turlele, au bătut tabla deasupra, au potrivit streșini și burlane, ghiventuri de aramă, s-o împodobească, și s-au dat jos de pe schele. 131 Atunci a venit un meșter talian să așeze marmura la fată, să îmbrace biserica pe dinafară. Tencuială nu-i trebuia lăcașului decât pe dinăuntru, unde se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mai croiau vreun crac de pantalon, mai murea câte unul otrăvit, și cum venea februarie, dădea strechea în ei... Întâi le apuca un pârjol pe pisici, că sosise săptămâna brânzei. Nunțile pe acoperiș se țineau lanț, și dulăii, să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și mâncată. Peste tinicheaua caselor cădea o zăpadă de lumină subțire. Din găurile podurilor, se înălțau sforăielile motanilor. Pe luminatoare, săltau gheme șerpuitoare. Răspunsul era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Săreau gardurile și, peste sticlele luminoase, umbrele lor călcau falnic. Din partea cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau curțile adinei și întunecate, suiau prăjinile puse Ungă coșuri și, de acolo, peste burlane, cădeau în podurile pline de praf. Cotoii se întîlneau sub căpriori și se scărmănau. Lupta era crâncenă. Se ascundeau în întuneric pîndindu-se și, pe neașteptate, se aruncau unul asupra altuia, sfîșiindu-și blănile cu ghearele. Tavanele de lut și bălegar duduiau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de departe mergeau efectele ei. Mă îndoiam, de exemplu, că ar începe să spună lucruri frumoase despre colegele ei actrițe. —Ai auzit? zise ea. I-au oferit lui MM postul de director artistic! Nu e genial? Purta obișnuita-i rochie burlan, din lycra, neagră și până la glezne, care îi punea în evidență șoldurile înguste și-i ascundea picioarele, nu erau chiar perfecte. Trebuia să recunosc că manevra era foarte reușită, dacă nu știai deja că are pulpe groase. I-au oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
alte zgomote, cu ar fi acela al unei ferestre cu cadru mobil care e deschisă. M-am repezit la fereastra din living și am deschis-o exact când Ben se cățăra afară pe pervazul ferestrei, încercând să se prindă de burlan. —A ieșit pe fereastra din baie! strigai eu. Polițiștii s-au repezit amândoi spre ușă. —Hugo! am îngenuncheat lângă el. Te-a injectat din nou? Hugo clătină din cap, părând năucit. — Nu, numai o dată. —Ești sigur? Absolut. Am respirat ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
despre asemenea lucruri, despre multe altele care speri Întotdeauna că ar putea supraviețui captivității În grădina zoologică a cuvintelor - dar străvezii tei Îngrămădiți lângă casă Înăbușă monologul Mnemosinei cu trosnetele și gemetele lor În noaptea agitată. Suspinul lor va dăinui. Burlanul dintr-o parte a terasei se aude bolborosind constant, ca o persoană pisăloagă. Uneori, un foșnet tulbură ritmul ploii printre frunze, făcând-o pe Tamara să se Întoarcă În direcția unui imaginar zgomot de pași și atunci, Într-o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tocmai în Rai. Rămăseserăm doar eu și Kerim în părăsirea localului. Orbul care până atunci cântase din muzicuță la o masă de lângă godin, cu toiagul lui atârnat de un fel de parâmă care spânzura ca o funie de rufe între burlanul sobei și rafturile cu sticle de la tejgheaua lui Borisoff, vânzătorul, plecase și el, șonticăit, trăgându-și ciotul de picior. Kerim ascultase până atunci muzicuța orbului, cu ochii închiși, cu capul sprijinit în mâini, ca și cum urmărea în zarea cine știe cărei depărtări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frățește. Prin consens, șeful reuniunilor era acceptat cel cu lovele, care oferea și băutura. În duminica de dinaintea postului Paștelui lovelele se aflau în buzunarul lui Tureanu și, ca atare, trona în mijlocul chioșcului mizerabil, încălzit cu un butoi prevăzut cu un burlan. Divorțul anunțat de simpatica familie a lui Petrică,zis Cel Fără Gît, absent de la întîlnirea bețivanilor, a furnizat un subiect adînc spre discuție celor patru amici. Eu nu-l condamn deloc, spune un toflogos. Și de ce să condamni pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
portiță metalică ruginită, care deschidea drumul pe o alee pietruită. Aleea era umbrită de viță de vie și strugurii, în pîrg, atîrnau ca niște candelabre așezate alandala. Miruna privește atentă la amănunte, la butoiul ruginit cu apă de ploaie, la burlanul căzut jos, la ușa casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu care erau puse cîteva foi de carton pe șindrila putrezită. Își aminteștește mesajele cu care o încîntase scriitorul Viorel Pacoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de nerăbdare. Aici oamenii se află Într-o casă a lor care nu este pentru nimeni acasă și de fapt aceasta e lumea. Un peisaj care rămîne mereu pe loc Într-un timp trecut În nemișcare, uitat acolo ca un burlan care nu reține nimic, un burlan prin care se scurge planeta. O mulțime gălăgioasă, pestriță, chipuri neasemănătoare ce se reînnoiesc fără Încetare corpuri palide, corpuri cu pigmenți, galbene, negre, alungite, rotunde, Într-o continuă vibrație, agitate, lente, obosite. Identice. Molecule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Într-o casă a lor care nu este pentru nimeni acasă și de fapt aceasta e lumea. Un peisaj care rămîne mereu pe loc Într-un timp trecut În nemișcare, uitat acolo ca un burlan care nu reține nimic, un burlan prin care se scurge planeta. O mulțime gălăgioasă, pestriță, chipuri neasemănătoare ce se reînnoiesc fără Încetare corpuri palide, corpuri cu pigmenți, galbene, negre, alungite, rotunde, Într-o continuă vibrație, agitate, lente, obosite. Identice. Molecule ale unui organism reglat perfect la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lăsându-și stăpânii singuri În propriile colivii. Doar pisicile n-au fost eliberate, ele fiind libere din născare, poposind numai pe lângă niște gazde vremelnice, posesoare ale unei singure vieți, În general extrem de plictisitoare, căci oamenii nu lunecă de-a lungul burlanelor și pervazurilor ca niște fulare luate de vânt, nu Încremenesc În pânde ca niște statuete Îmbrăcate În blană, pentru ca apoi să se năpustească În urmărirea șoarecilor, a șobolanilor și a hamsterilor, ultimii Încă uluiți de faptul că lumea aceasta nouă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noi. Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după miezul nopții, cu pantalonii sunînd ca niște burlane înghețate, am ajuns la gară. Trecuse însă și ultimul tren. Între a petrece noaptea într-o sală de așteptare fără sobă, cu ușa trîntită mereu de vînt, și o baracă alăturată de tractoriști, nu aveam de ales. Am fost primiți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
apară aceasta, îmi și închipuiam figura și mă cuprinse necazul pe toanele Patriciei. Singura încăpere a locatarei (se vedea bine, era o sărăntoacă) avea mai multe destinații: dormitor, spălătorie, bucătărie, cameră de primire. Pornind de la plita de lîngă ușă, un burlan înconjura pereții pe sub tavan și străpungea afară prin ochiul unui geam astupat cu tablă. După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt de lumînare. Pe sub tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mirosea a mucegai. Cuprinzînd numai lățimea ferestrei, cancelaria era proaspăt văruită. Ocupată cu o masă jegoasă de sub care se ițeau, desperecheate, scaunele, pereții ei aveau ca unic decor fișete din metal amestecate cu dulapuri de lemn și un godin cu burlan enorm ce acoperea întreg peisajul superior. Condica de prezență era rudimentar caligrafiată. Pentru a face loc întîrziaților, cel ce intra primul în colbul acestui dulap trebuia să înainteze pînă la fereastră. Ultimul se oprea în ușă. Completat în acest chip
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cînd și cînd se desprindea din rînduri cîte-un bărbat și femeile Începeau iar să plîngă, și așa a venit și unchiul Bob - n-avea decît șaisprezece ani, bagă de seamă, dar mie-mi părea bătrîn - cu o pălărie ca un burlan, pe care-o șterpelise probabil din vreo prăvălie, și cu picioarele goale, și-am Început să plîngem toți. „Ei, Doamne“ - zice Bob - „frumos mă mai primiți, n-am ce zice“ - asta, vezi tu, ca să ne ia cu vorba și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cornete de hârtie cu ace în vârf prin țevi lungi de plastic - dude, cum le ziceam noi -, dar n-am avut norocul să trăiesc în cartiere așa de spectaculoase. Păi noi până prindeam un șobolan ca să-l prăjim sub un burlan înfipt într-o grămăjoară de lemne ne lua jumătate de zi. Acuma găseai peste tot posibilități de distracție. Ca să-mi confirme nostalgia, un dulău în flăcări trecu pe lângă mine în goană, chelălăind. În urma lui, o ceată de puradei înarmați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]