30,198 matches
-
ușor să nu mori ușor. dumnezeu este indescifrabil. apă și scrum cît vezi cu ochii au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naștere. două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită în fiecare dimineață, ai spus îngerii păzitori au îmbrîncit un diavol în pielea cîinelui. iei creierul în palme, obiectul perfect în care-și descarcă dumnezeu mînia
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită în fiecare dimineață, ai spus îngerii păzitori au îmbrîncit un diavol în pielea cîinelui. iei creierul în palme, obiectul perfect în care-și descarcă dumnezeu mînia și scrii. despre oameni știm că se nasc, le este frică și mor. ne-am culcat în scrisul nostru ca-ntr-un sicriu de plop, ușor, pornit în
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
nu se luminase bine de ziuă. Era un pic de ceață și firește că ne-am rătăcit. Am luat-o pe o cărare care promitea să scurteze drumul, dar pînă la urmă am nimerit în grădinile unor săteni. Ne lătrau cîinii ca pe urs. Dacă vedeam vreun om în ogradă, îl întrebam cum ajungem la stînă și el ne spunea părerea lui. Pe urmă am trecut pe sub o linie electrică de înaltă tensiune și am auzit cablurile sfîrîind, din cauza umezelii aerului
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
vedem..., zise întorcîndu-se cu spatele la noi, după care porni încet către șura unde ținea adăpostite animalele. Era încălțat cu niște cizme de cauciuc. Am considerat gestul lui drept o invitație și l-am urmat, pășind cu prudență, ca nu cumva vreun cîine dezlegat să sară la noi. Cîinele lătra de undeva din spatele casei, l-am auzit mai tîrziu. În grajd, oile se înghesuiseră unele în altele, ca să se încălzească (mi-am zis). Nu știu de ce stăteau așa. Oare există vreun animal mai
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
care porni încet către șura unde ținea adăpostite animalele. Era încălțat cu niște cizme de cauciuc. Am considerat gestul lui drept o invitație și l-am urmat, pășind cu prudență, ca nu cumva vreun cîine dezlegat să sară la noi. Cîinele lătra de undeva din spatele casei, l-am auzit mai tîrziu. În grajd, oile se înghesuiseră unele în altele, ca să se încălzească (mi-am zis). Nu știu de ce stăteau așa. Oare există vreun animal mai blînd decît oaia? Mieii fuseseră separați
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
proprietara, care era profesoară, se afla în Canada. Camera în care am fost instalată se afla la etaj. Ca să ajung la ea, trebuia să urc o scară interioară. Într-o dimineață, cînd am vrut să cobor, m-a întîmpinat un cîine care m-a lătrat cîteva minute și am rămas țintuită locului. Întrase în livingul aflat la parter prin ușa dinspre curtea interioară. Organizatoarea festivalului - o bibliotecară deosebit de drăguță și de amabilă - mi-a spus că e cîinele lui Pierre și
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
a întîmpinat un cîine care m-a lătrat cîteva minute și am rămas țintuită locului. Întrase în livingul aflat la parter prin ușa dinspre curtea interioară. Organizatoarea festivalului - o bibliotecară deosebit de drăguță și de amabilă - mi-a spus că e cîinele lui Pierre și că nu mușcă. Pierre era iubitul ei și fiul profesoarei la care mă cazase. El locuia în casa de alături, care da în aceeași curte interioară cu a mamei lui. Curtea aceea, în care am stat uneori
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
curte interioară cu a mamei lui. Curtea aceea, în care am stat uneori să mă prăjesc la soarele arzător al sudului, era împrejmuită cu ziduri înalte, acoperite cu iederă și trandafiri. Într-o zi, cînd trebuia să plec în oraș, cîinele s-a furișat pe lîngă mine, a ieșit din casă și dus a fost. Am vrut să-l închid la loc, dar nu știam nici cum îl cheamă, nici cum se strigă acolo un cîine. Văzîndu-mă încurcată, un tînăr de pe
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
trebuia să plec în oraș, cîinele s-a furișat pe lîngă mine, a ieșit din casă și dus a fost. Am vrut să-l închid la loc, dar nu știam nici cum îl cheamă, nici cum se strigă acolo un cîine. Văzîndu-mă încurcată, un tînăr de pe stradă mi-a spus să nu-mi fac griji pentru că, după ce dă ocol orașului, patrupedul se întoarce singur acasă. Din ziua aceea am început să mă salut mai întîi cu cel care intrase în vorbă
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
Rehn? Sau cum ar reacționa Brigitte Bardot și organziația internațională ,Vier pfoten" (Patru labe) la cruzimea față de animale, practicată de personajele lui Creangă? Ca om al cărui canal TV de refugiu e Animal Planet și ca mare iubitoare de pisici, cîini, cai și păsări mici, nu pot sta nepăsătoare cînd moșul și baba își bat rău cocoșul și, respectiv, găina, în Punguța cu doi bani, cînd personajul titular din Harap Alb** îl pocnește repetat în cap pe ,răpciuga de cal grebănos
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
doamna omidă vorbindu-i mirat ca Alisa O. Îi place. Ea înfruntă viațamoartea umblînd singură singură cuc și desculță pe plita încinsă a vieții și ea calcă pe moarte ca un om jupuit care intră în mare Pe dig urlă cîinii la lună Da. Singură cuc ea se calcă pe ea în picioare O doare. E fericită. Ea sfidează orice cruțare și n-are de nimeni nevoie Destinul Ea a ajuns în țara perfectă Împinsă ca la vînătoare o ciută de
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
plutesc, plutesc ...mă ții de mână.Adânc, mi te-ai cuibărit în suflet ...Ca o mirifică vioară mă mângâi.Prin tine trăiesc, respir, iubesc și cuget ...Doar tu, Vestală, tu ești dorul meu dintâi!Elisabeta Silvia Gângu... XI. LUPUL ȘI CÂINELE, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Un Lup costeliv, năpărlit, Stors de sete, hămesit, Întâlnește pe-o cărare Un Câine de rasă: mare, Frumos, gras și instruit, Iar el un schelet arcuit. Împins
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
tu, Vestală, tu ești dorul meu dintâi!Elisabeta Silvia Gângu... XI. LUPUL ȘI CÂINELE, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Un Lup costeliv, năpărlit, Stors de sete, hămesit, Întâlnește pe-o cărare Un Câine de rasă: mare, Frumos, gras și instruit, Iar el un schelet arcuit. Împins de-un impuls nativ, Vru să-l atace pe guraliv, Dar, privind-ul mai bine, Un alt gând în minte-i veni: Prilejul să-l folosească Cu
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
cum de reușești De-așa gras și frumos ești? -Fiindcă-n curte le slujesc, Stăpânii mă răsplătesc. Dar, în loc să-mi dea simbrie, Primesc oase, cârnați, plachie ... Citește mai mult Un Lup costeliv, năpărlit,Stors de sete, hămesit,Întâlnește pe-o cărareUn Câine de rasă: mare,Frumos, gras și instruit,Iar el un schelet arcuit.Împins de-un impuls nativ,Vru să-l atace pe guraliv,Dar, privind-ul mai bine,Un alt gând în minte-i veni:Prilejul să-l foloseascăCu el
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Dar are țeluri mai mărețe:Jubilează țopa-țopa,Șchiopătând spre Uniropa.Și-ar dori, dacă se poate,Să escaladeze ușa din spate,Nemirosit de ziariști,De curioși și alchimiști.Un Lup vecin, secundul său,Coleg de breaslă, de neam rău,... XXIV. CÂINELE POLITICIAN, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2064 din 25 august 2016. Un Cățeluș, ajuns Dulău, Ce latră-n curte foarte tare, Uită de tot că-n neamul său Mai sunt și alte lătrătoare. Cocoțat în sfatul țării
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
cui îi pasă/ai ascultat cum pocnesc mugurii cleioși de plop în prier/ori în seara de armindeni/când vine miros de liliac/ tulburări comportamentale produc insomnia/în astfel de nopți ai plânge dacă ești singur/unii oameni urlă la câini/atunci ai vrea să le ai pe toate. (Primăvara ai vrea să le ai pe toate). Destăinuirile propriilor senzații o scutesc de codificarea mesajului real. De aici și alegerea versului alb, care să reflecte nemijlocit natura, începând cu locurile copilăriei
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
în zori: unde sunt ciobanii sfinți și rugători? unde-s - dârzi - voivozii - magii crăișori în această țară adâncată-n nori? vai - pitice vremuri și preascunde frunți e degeaba încă stâncă-n vechii munți: ați uitat să dați cu pietre după câini iar turbații v-au mușcat și piept și mâini zmeii ne-au sorbit și sufletul și glia ne-a rămas - străin pleoștită - pălăria... părăsit-am vatra - ni s-a stins mânia râdem când - prostește - surpăm temelia ...Criste - simt prin neguri
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Grădina - Maica Mântuirii ochilor-găvane redă raza știrii! ...când Poet-Hristosul scapă lira-n hume în cenuși preface omeniri și lume... NEDREPTĂȚIT au venit la mine crinii - osândiți să le dau și foc și sânge - stors din stih au venit la mine câinii zădărâți au venit toți peștii din recif și popoarele de stele-au năvălit crugul să-i citesc fiecăreia m-au silit din pustiuri împlinitu-s-au oglinzi și-au țesut zadarul la mine în tinzi tuturor le-am fost ieri
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
sfinte șopârlesc de zor raiul palmei templiere: sacru abator... cinici - diavolii-mi descântă între lacuri oarbe vine Prințul însuși - àpoi - stihu-n hău mi-l soarbe parastas de foi de varză prăznuiesc sobòlii crivățul nuntește-n barba-mi coaște de orgolii câini scheletici nu mai latră umbre din unghere gloabe de heruvi în lepre gâlgâie-nviere... omu-i o jivină oarbă - scrisă de pecingini numai crima i se ține - agățată-n gingini... mântuire-analfabetă scurge zoaie-n zare se târăște-un ciot de cântec
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Suburbiile dau cu ferestrele în câmp/ colorează vocea soarelui/ metafora din ochii unei pisici/ escaladează mereu/ derutant zborul la joasă înălțile/ al păsărilor din areal/ între două gânduri adăp/ rădăcinile alunilor tineri/ plivesc apoi în text/ buruienile dulci/ și laptele câinelui”. (Poem destins) Din punct de vedere gnoseologic, poetul se situează în cotidian dar privește esențele, interiorul existenței: „Alerg printre cuvinte deloc lejer / împrejurul unei realități / înfiorător de tenace / dacă mă atenționează fervent / că mă aflu la o distanță / de tușă
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
poate de firească. Având mâncare, absolut eco, băutură cât cuprinde și, firesc, poftă de viață, deoarece nu erau obligați să-și piardă sănătatea trudind pentru a supraviețui, o ardeau pe cultură punând și de frumoase ziceri precum tăiatul frunzei la câini ori frecarea mentei chestiuni care, iată, aveau o conotație mult mai profundă decât o găsim în dicționare sau de glume cu specific frumos versificate precum: Dar ce văd eu pe aici/Fete mari cu copii mici/ Dar să vezi și
BASM POLITICALY CORRECT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380704_a_382033]
-
iar piciul plecase plângând la vecina cu care ea socializase ceva mai devreme. Scurt și foarte impersonal! Filica scoase un răget și ieși de nebună în uliță să-l recupereze pe nefericit. EPILOG Manuelito a fost găsit exact când niște câini hămesiți, neimpresionați de aspectul său bizar, se pregăteau să-l facă fâșii. Imediat i-au fost încălcate toate drepturile civice cu o nuia și, mai târziu, a fost operat de un tinichigiu care a tăiat oala de noapte și i-
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
Lirică era îmbrăcat ca de obicei cu o pătură în care făcuse trei găuri, fără încălțări, fiindcă nu era decât luna noiembrie și purtând același toiag noduros de care putea fi cu greu deosebit. Pe lângă el Stan, o răpciugă de câine, care părea mai mult o stafie, dacă nu cumva Lirică descoperise secretele clonării. Ceea ce nu ar fi fost de uimire întrucât pe aceste meleaguri minunile sunt frecvente. Dacă ar fi trăit în India, în mod sigur, Lirică ar fi fost
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
ai înnebunit!? Car-o să nu te iau la pumni, puturosule! Deci, precum vedem, înțelepciunea oamenilor se împletea armonios cu generozitatea lor proverbială, dar și cu buna creștere. Rar era văzut mâncând ceva și asta se întâmpla mai ales când câinele, ignorând înțelepciunea rasei sale, îi aducea la picioare vreun pește putred, sau o pasăre aflată cam în aceeași stare. Doar când mama natură era deosebit de vitregă și nu oferea nimic de mâncare Lirică intra în apă și culegea raci sau
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
al unei mănăstiri, zvîrlit pe malul unei ape, "rîul cel mai murdar de pe continent" (și cît s-a mai murdărit de-atunci...), e un caleidoscop al cărui desen se face din străzi și din cartiere, din oameni și care, cai, cîini: Un cartier aduce aminte de Lucerna, altul pute. Astfaltul, întrerupt de piatra de rîu, continuă un drum de pămînt. Calea Moșilor vărsată în Obor e o lume; tramvaiul electric duce într-altă lume." Neprețuita ușurință cu care antitezele leagă prietenii
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]