735 matches
-
pentru că am o casă mare, dă sonorul tare, să-l audă peste tot. Întotdeauna când mă întorc acasă și dau drumul la televizor, începe câte o horă sau cine știe ce cântec moldovenesc dat la o așa intensitate, încît se sperie și cânii din curte, care brusc încep să latre. Măcar pentru ei ar trebui să mă ridic, să le dau de mâncare. Pot să o fac când vreau, dar acum vreau să stau așa, nemișcat, și nu vreau nici să apăs cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
bătaie?” „-E scriitorul V. Pare că a înnebunit. Se aude de aici cum se izbește cu capul de mobile.” „-Sînt cîine! Cîine!”-urlu și las în forță această evidență să iasă din mine. S-o știe toți din jur. „Distrugeți cînele turbat!” Priveliștea odăii pline de sînge și a trupului meu trîntit la podea îl paralizează o clipă pe Doctor care a venit în fugă, chemat de vecini. Plîng, acum, molcom. Și înăuntrul meu e la fel. Răvășit ca după o
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dreptate. Așa că ia să bat în poartă la alde frate-meu, să-mi facă și el liturghia cuvenită. (bate în poartă. Hămăit de câini) Bădiță Ispas, acasă ești? ISPAS (iese din casă, urmat de Anisia): Bre Dănilă, ce tot au cânii aiștia cu tine, că bat ca la urs când te-aud! Și doar ar fi trebuit să te cunoască, bre, că vii destul de des pe-aici. DĂNILĂ: Apoi de, bădie, cine stă acu' să se uite-n gura cânilor? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
au cânii aiștia cu tine, că bat ca la urs când te-aud! Și doar ar fi trebuit să te cunoască, bre, că vii destul de des pe-aici. DĂNILĂ: Apoi de, bădie, cine stă acu' să se uite-n gura cânilor? Poate bat de bucurie că am venit iar. ANISIA: Cânii, Dănilă, să știi că-s mai deștepți decât unii oameni; nu bat decât când simt o primejdie, află asta de la mine. DĂNILĂ: Dacă spui dumneata, atunci numaidecât așa trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
când te-aud! Și doar ar fi trebuit să te cunoască, bre, că vii destul de des pe-aici. DĂNILĂ: Apoi de, bădie, cine stă acu' să se uite-n gura cânilor? Poate bat de bucurie că am venit iar. ANISIA: Cânii, Dănilă, să știi că-s mai deștepți decât unii oameni; nu bat decât când simt o primejdie, află asta de la mine. DĂNILĂ: Dacă spui dumneata, atunci numaidecât așa trebuie să fie. ANISIA: Apoi chiar așa și este! ISPAS: Hai, Dănilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dodii. Ce-a fost, a fost, ce va fi om vedea. SMARANDA: Mai așa, cumnate Ispas. DĂNILĂ: Da' poftiți, mă rog, poftiți, nu stați așa uitați în bătătură. Ședeți ici, pe prispă. ISPAS: Chiar așa, să stăm măcar cât stă cânele pe coadă. (se așază împreună cu Anisia) Și să ne spui și nouă, măi frate, ce-ai învârtit de-ai scos la lumină bănăretul pământului... ANISIA (cu însuflețire): Așa, așa, să ne spui, cumnate Dănilă, că-s numai ochi și urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și când un glas De‐ i izvorât din suflet, pe suflet mă apasă. S‐ au coșcovit pereții îmbătrâniți de ploi, Sunt mai tocite parcă și scările de piatră, Cu coada răsucită, smucindu‐se în laț, Văd, m‐ a uitat și cânele - mă latră. Dar mama... Se încurcă în fuste alergând, Acum îi simt mireasma de prună și de pară Cum o simțeam atuncea, când prune ne‐aducea Copiilor, ce ne jucam afară . 231 George Lesnea (n. 25 martie 1902, Iași; d.
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
crudă mi s-a părea amor... Poate-oiu uita durerea-mi și voiu putea să mor. Străin și făr-de lege de voiu muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulița l-arunce, Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă, iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci vieață! Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat în lume
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pasările toate De neagra străinătate; {EminescuOpI 183} Numai umbra spinului La ușa creștinului. Își desbracă țara sânul, Codrul - frate cu Românul - De săcure se tot pleacă Și izvoarele îi seacă - Sărac în țară săracă! Cine-au îndrăgit străinii Mînca-i-ar inima cânii, Mînca-i-ar casa pustia Și neamul nemernicia! Ștefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las-Arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinților În sama părinților, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, Doar s-a-ndura Dumnezeu Ca să-ți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
face filozofie. Mirarea cea mare a oamenilor vine de-acolo că filozofia are multe sisteme, din care poate nici unul nu-i adevărat. De aceea vom urma comparația cu embrio mai departe. Dintr-acelaș embrio originar iese pe de o parte un câne (cinismul), un elefant (materialismul), o călugăriță (idealismul absolut) și un om cu judecata dreaptă și încăpătoare (criticismul). Sau, precum dintr-același embrio au ieșit într-o epocă a pământului hipopotami, într -alta oameni, tot așa într-una din epocile esperienței
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
societății numită nație și nu a universului întreg. Adevărat că de oi vedea un chinez, un evreu sau un sălbatec bolnav sau sărac nu i-oi da cu piciorul. Este om drept și trebuie ajutat, precum trebuie ajutat și un câne cu piciorul rupt sau mort de foame. Dar cu aceasta nu zicem că cânele să fie pus cu mine la masă și să-i dau pe mână toate averile produse de societatea mea. ["MARGINELE PUSE INDIVIDULUI... "] 2287 Marginele puse individului
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
chinez, un evreu sau un sălbatec bolnav sau sărac nu i-oi da cu piciorul. Este om drept și trebuie ajutat, precum trebuie ajutat și un câne cu piciorul rupt sau mort de foame. Dar cu aceasta nu zicem că cânele să fie pus cu mine la masă și să-i dau pe mână toate averile produse de societatea mea. ["MARGINELE PUSE INDIVIDULUI... "] 2287 Marginele puse individului de către societate în lupta sa pentru esistență se numesc, în suma lor, morală. Marginele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
moartea lui. 74 {EminescuOpXV 75} [BELȘUG ȘI ASUPRIRE] 2257 Ce folos că țara e bogată, lanul nostru e plin de grâu de aur și, de-i stoarce piatra noastră, din ea va țâșni vin... căci frunțile stîncelor noastre [le] rod cînii! Și pe grumazii noștri s-apasă jugul de lemn al boului ce lucrează [ - ] [RAZA MÎNTUITOARE] 2259 Dacă raza ce lumină din ochii-ți asupra mea este raza nemurirei - arunc-o asupra ăstui popor tâmpit de nenorocire, ars de setea dreptății
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
momeală mulcomi - mulcomeală șoși - șoșeală - șoșele socoti - socoteală murui - muruială [3] 2257 după dupac pumn - [a] dupăci a da pumni după cap furtunatec (furtună) flușturatec, golan Armer Teufel, golănime [Armer Teufel] - thum zevzec fără creieri 104 {EminescuOpXV 105} [4] 2307 câne - cînește sufixul -esc bătrân - bătrânesc nebun - nebunesc copil - copilăresc, copilăros [5] 2306 A praepositio, dar care și-au pierdut în mare parte natura sa prepozițională, însemnează cătră, la, ca și, de și există încă în frazele: a casă, urlă a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
anul, a doua în grădină, [... ] Grospapa - bostanul găurit cu lumânare -. Scuturatul ferestei. Curiozitatea lui Dzierzek, care iese noaptea cu ciubucul, ca să vadă ce-i, - un ucenic sare dintr-un măr, Dzierzek după el, sare gardul și-ncape-n gura unor câni. Domnișoara cea bătrână de sus. Sentimentalismul lui Scheffer. În casa lângă fîntînă: Mâncam *** de foame, făceam chisăliță și povidlă. învățînd în ist. nat. despre maimuțe - ne suiam în nuci spre a le imita și-a-nvăța lecția. Porcul leșesc, care
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
băiat de grec să nu crează în nemurirea sufletului nu e decât natural? În ce să crează un asemenea * venetic * de curte *, o asemenea canalie, o asemenea specie * a omenirii? Ca un băiat de grec să se-ngroape ca un câne fără lumânare și fără preot // nu e decât natural? Căci ce i se poate da *** câne decât onorile * ***, ale unui cîne? Nu pompa slu[j]belor pentru Ț[ara] R[omînească]. Ca toți băieții săi ca să se grijească ca fiul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
crează un asemenea * venetic * de curte *, o asemenea canalie, o asemenea specie * a omenirii? Ca un băiat de grec să se-ngroape ca un câne fără lumânare și fără preot // nu e decât natural? Căci ce i se poate da *** câne decât onorile * ***, ale unui cîne? Nu pompa slu[j]belor pentru Ț[ara] R[omînească]. Ca toți băieții săi ca să se grijească ca fiul d-lui Rosetti, fără preot și fără lumânare... ca cânii. Așa merită să se-ngroape o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
curte *, o asemenea canalie, o asemenea specie * a omenirii? Ca un băiat de grec să se-ngroape ca un câne fără lumânare și fără preot // nu e decât natural? Căci ce i se poate da *** câne decât onorile * ***, ale unui cîne? Nu pompa slu[j]belor pentru Ț[ara] R[omînească]. Ca toți băieții săi ca să se grijească ca fiul d-lui Rosetti, fără preot și fără lumânare... ca cânii. Așa merită să se-ngroape o asemenea rasă de pezevenchi. ["COSTINESCU
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Căci ce i se poate da *** câne decât onorile * ***, ale unui cîne? Nu pompa slu[j]belor pentru Ț[ara] R[omînească]. Ca toți băieții săi ca să se grijească ca fiul d-lui Rosetti, fără preot și fără lumânare... ca cânii. Așa merită să se-ngroape o asemenea rasă de pezevenchi. ["COSTINESCU"] [1] 2275B Nu se poate sui apa fără ca să fi scăzut undeva, nu se poate-mbogățire din senin fără ca cineva să fi suferit. *** Costinescu 383 {EminescuOpXV 384} [2] 2292
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
crivățul cu iarna din Nord vine în spate Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late, Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern... Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mândre, poetice povești. Pe jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume, iar eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei bat Și pașii sună apăsat; Lucesc și armele în șir, Frumos stindarde se deșir; Ei trec mereu tarra bumbum Și dup-un colț dispar acum... {EminescuOpIV 195} O fată trece c-un profil Rotund și dulce de copil, Un câne fuge spăriet, Șuer-un lotru de băiet, Într-o răspînție uzată Și-ntinde-un orb mâna uscată, Hamalul trece încărcat, Și orologiile bat - Dar nimeni mai nu le ascultă De vorbă multă, lume multă. {EminescuOpIV 196} MURMURĂ GLASUL MĂRII Murmură glasul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
instinct stăpân Se vede când femeea golește al ei sân. Când poala ș-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne, 10Tu nu surâzi cu râsul cel lacom și murdar, Tu nu ești ca un taur și nu ești ca un câne, Ce umil dă din coadă cățelei lui cu har. Nu ești gelos - ferit-a... cucoșii doar și vierii Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel. 15Tu nu ai patimi scumpe și lacrima muierii Nu mișcă al tău suflet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mamei amintire eu unu-n stare-am fost Să ți-o sacrific ție și sunt atât de prost Încât tot numai ție viața-ți mulțămesc, În dar parcă mi-ai da-o... și parcă o primesc Ca orbul, ca un câne, căci vezi în stare sunt Pe praful urmei tale cu fruntea la pământ. Și tu? Îmi zâmbești mie, cum altora zâmbești, Cum poate-ai spus-o altor tu-mi spui că mă iubești - Și eu? eu sunt ca alții? Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Îmi zâmbești mie, cum altora zâmbești, Cum poate-ai spus-o altor tu-mi spui că mă iubești - Și eu? eu sunt ca alții? Și tu vezi și în mine Pe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un câne Ce-i dai și cu piciorul și după ce-l desmierzi? O rîde-mă, o cască în față-mi... tu mă pierzi! {EminescuOpIV 272} Cochetă, lunecoasă, lingușitoare, rece - Cu viața-mi sfărâmată urâtul tău petrece; Și să te vezi privită cu patimă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cântec ea răspunde. Și-au adormit încet, încet feciorul, - Sub a lui leagăn a împins o piatră - Gândirea ei spre viitor ia sborul. Mai licuresc cărbuni colo pe vatră, Ea cade-ncet pe-a scaunului spate, Din codri lupii urlă, cânii latră. Ea doarme-adînc cu brațe-n jos lăsate, Dară prin somn stă țintă să privească: Un mândru vis în sufletu-i străbate. Da, când a fost copilul să se nască, Opri Orion ale sale pasuri Ca soarta-n lume el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]