3,117 matches
-
suflet, poemele proferau înjurături și blesteme, foarte mult gustate, la adresa guvernanților și a aleșilor poporului fiindcă nu dădeau bani la șomeri, alocații mai mari pentru copiii șomerilor, mai multă mâncare de pomană pentru cei săraci, adică exact ei, cei din cârciumă și, eventual, o lege care să le oblige pe neveste să muncească dar salariul să-l dea bărbatului, fiindcă numai el știe cum să-l rostuiască spre binele țării. E! Ce să mai spui!? Aplauzele și strigătele de încurajare sub
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
mă prezint! Vergică încerca să își ascundă spaimele, că mde, de unde bani pentru maestrul, însă poștașul îi făcu cu ochiul și asta-i mai dădu un pic de curaj. Prin urmare, lăsă opera pe mâna maestrului și plecară amândoi la cârciumă să discute amănuntele istoricei vizite. Spre norocul său, când a ajuns acasă nevastă-sa adormise frântă de muncă, iar el s-a strecurat sub plapumă, ușurel, a adormit și a visat frumos. Dacă a visat! Cert este că după câteva
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
vizite. Spre norocul său, când a ajuns acasă nevastă-sa adormise frântă de muncă, iar el s-a strecurat sub plapumă, ușurel, a adormit și a visat frumos. Dacă a visat! Cert este că după câteva zile intra pe ușa cârciumii zbierând fericit și fluturând în mână un ziar unde, pe pagina debutanților îi apăruse numele, două poeme și o scurtă prezentare făcută de însuși marele Istrate. „Talent viguros, frust, plin de resurse, exponent al durerilor poporului,... bla, bla, bla, ca
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
fluturând în mână un ziar unde, pe pagina debutanților îi apăruse numele, două poeme și o scurtă prezentare făcută de însuși marele Istrate. „Talent viguros, frust, plin de resurse, exponent al durerilor poporului,... bla, bla, bla, ca de obicei. Stupoare! Cârciuma se umplu de un aer triumfal iar Brabete încercă să-și holbeze ochii. Deși nu a reușit, efortul l-a făcut să transpire abundent, prin urmare, se șterge cu o cârpă, aceeași cu care se făcea, din când în când
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
scria despre elitiștii nenorociți care vor să fie numai ei publicați, iar talentele autentice sunt ignorate, mai publică vreo cinci poeme, ca să convingă cititorii că el, nimeni altul, descoperise, pe cel mai curajos și mai implicat poet al contemporaneității. În cârciumă, evident, petrecerea avea acum o motivație serioasă, Brabete fiind cel mai câștigat din afacere nu-l mai gonea pe Vergică, ba chiar și nevastă-sa, observând că nu îi mai lipsesc bani din poșetă se hotărî să-l lase pe
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
se panseze-n vintre vreun decăzut de înger pe-un pat alb de spital. Doar Dumnezeu, săracul, mai dă în cartea vieții, pe-aici cei sinceri umblă cu chinta mică-n băț, se-mpușcă raza lunii în faptul dimineții, din cîrciumă, nici caii de la tramvai n-au hăț. Mai adunați în pungă polenul nemuririi, căci nu se știe mîine ce va mai fi și cum, mai dați un ban ‒ pe cuie încă mai stau fachirii și-autostop mai face cîte-o fantomă
RǍMǍŞAG de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383061_a_384390]
-
în fălci, făcându-l mielușel pe Buhăianu, care scoase cartea de identitate. Mototolea începu să scâncească: --Iertați-ne, domn’ șef! Venim de la restaurantul „Sirena veselă”, din... --Ce-ai zis, mă? Las’ că știu eu unde-i „Sirena veselă”. Ai auzit, Bârneață de cârciuma asta? --Nu, șefu! --Acolo se face trafic de carne vie și carne moartă, Bârneață. --Aoleu, șefu! Înseamnă că am dat de cuibul interopilor și nea Budană este... --Șeful lor,bă! Păi, trebuie să facem procesul-verbal și să-l arestăm. --Pe
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
altul. Este aici, am văzut-o adineauri. --Ei, asta-i alta. --Ba, nu! Sunt sigur că este aici. --Bă, mă faci mincinos? În momentul acela am ieșit imediat din local. Știam ce se întâmplă când oamenii se contrează într-o cârciumă, la un pahar. Cel mai cuminte este să pleci de lângă ei. Cât despre povestea cu sirena veselă...am lăsat-o așa, ca să nu am probleme cu mușterii de acolo. Acum înțeleg de ce judecătorii au salariile așa de mari. Că sunt
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
asta, pentru că, mai știi, vreun personaj ar vrea să mă pună martor ocular și să mă pomenesc târât prin tribunale ca să spun „adevărul și numai adevărul”. Al cui adevăr? Dacă vreun curios vrea să-l afle, îl invit la această cârciumă să investigheze martorii „oculari”. Vă închipuiți ce povești interesante ar afla? Poate vor limpezi apele năbădăioaselor personaje. Năstase Marin Galați, decembrie 2011 Referință Bibliografică: TRANDAFIRUL SIRENEI-13 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
Mașina a mers spre ieșirea din oraș, a trecut podul Mihai Bravu , a lăsat în stânga drumul spre munte și a ținut-o drept pe Aleea Mânăstirii Dealu până în locul unde era odată o cârciumă, acum aici, ca în multe alte locuri, a răsărit un viloi uriaș. Am cerut șoferului să oprească taxiul, apoi am coborât și ocrotită de ploaie m-am apropiat cât am putut de mult de Pacoste. Acesta vorbea cu proprietarul vilei
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
trofeu o fi fost, măcar, invitat de organizatori, recte conducerea UZP, în care mi-am pus atâta nădejde? Nu cred, pentru că merituosul stă zi-lumină, ca și mine, la masa de scris, nu are timp să-și clădească și întrețină la cârciumă relațiile aducătoare de beneficii. Vă spun eu cine este persoana - a scris trei cărți fundamentale despre poetul neamului, Previziuni științifice în opera lui Eminescu (2010), Eminescu versus Einstein (2012) și Mihai Eminescu, nebănuitele enigme ale nuvelei „Sărmanul Dionis” (2014), toate
Constelaţii Diamantine – revistă luminoasă, instructivă şi educativă… [Corola-blog/BlogPost/92395_a_93687]
-
de ecologie, și-o mută în sânge, consumând etnobotanice pe pâine, în văzul „tutulor!”. Strada „mihail sadoveanu” degajă un permanent impuls pentru LECTURĂ pentru că, ținându-se de mână, ca într-o adevărată horă, s-au înmulțit birturile, bodegile, barurile și cârciumile, unde cititorii lecturează, non-sop, sticle din iteratura universală, sau indigenă, de tip: „Cotnari”, „Odobești”,”Murfatlar”și chiar „Segarcea”. Pe strada „nichita stănescu”, toate școlile au rămas fără uși, fără ferestre, cultivându-se,în felul acesta, o reală deschidere spre universalitate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92438_a_93730]
-
Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. Mașina a mers spre ieșirea din oraș, a trecut podul Mihai Bravu , a lăsat în stânga drumul spre munte și a ținut-o drept pe Aleea Mânăstirii Dealu până în locul unde era odată o cârciumă, acum aici, ca în multe alte locuri, a răsărit un viloi uriaș. Am cerut șoferului să oprească taxiul, apoi am coborât și ocrotită de ploaie m-am apropiat cât am putut de mult de Pacoste. Acesta vorbea cu proprietarul vilei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
care urma să îl ... Citește mai mult Mașina a mers spre ieșirea din oraș, a trecut podul Mihai Bravu , a lăsat în stânga drumul spre munte și a ținut-o drept pe Aleea Mânăstirii Dealu până în locul unde era odată o cârciumă, acum aici, ca în multe alte locuri, a răsărit un viloi uriaș. Am cerut șoferului să oprească taxiul, apoi am coborât și ocrotită de ploaie m-am apropiat cât am putut de mult de Pacoste. Acesta vorbea cu proprietarul vilei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
a crimei de toate felurile. Burdujeni, satul natal schițat în amintiri Cum v-a rămas întipărit în minte Burdujeni, satul natal? Burdujeni nu era chiar un sat, ci un târg cu două librarii (cred), cizmarii, croitorii, o cofetărie și o cârciuma; avea o viață comunitară foarte intensă, la fel ca în agorele grecești, cu intrigi, dezbateri și asocieri patetice. Este foarte aproape de Suceava, la numai trei kilometri, si e doar localitatea în care m-am născut, eu locuind de fapt cu
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
punct slab, cu rezultatele pe care ți le poți Închipui, și pentru care ai avut parte de o mostră chiar adineaori. În ciuda beteșugului său, Baldo izbutește, cu această priză, să dovedească oameni mai vânjoși decât el și să păstreze În cârciuma lui o ordine de invidiat. Între timp, o tobă puternică se adăugase celorlalte instrumente, acoperindu-le. Părea un semn, Întrucât dansatoarea Începu să se Îndrepte spre dânșii cu un pas regal. Despica pădurea de mâini precum figura de la prova unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce părea să o idolatrizeze. Dansatoarea se ascundea sub un văl subțire și prețios de mătase, brodat În ochi de păun, care Îi conferea grația fermecătoare a unei păsări minunate. Dante era sigur că nu mai văzuse nimic asemănător În cârciumile din Florența. Acum, ajunsese În dreptul mesei lor și se oprise, legănându-și ușor șoldurile și scuturând tăblițele rotunde din metal pe care le ținea legate la Încheieturile mâinilor. Îi fixa cu niște ochi cum nu se poate mai negri, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sentimente de iubire aduce zeița În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea se stingea și redevenea stăpân pe propria minte. O curvă, acela era numele tutelar al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să plătească, la Comună, pentru această evidentă corupție. Ce minunată alegorie a timpurilor, Își zise, Înghițindu-și zâmbetul batjocoritor care Îi urcase pe buze. O prostituată Înălțată la cerul zeiței iubirii. Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
străzile Florenței, braț la braț cu mușteriii, și pentru o clipă fu cuprins de Îndoială. Clopotul de stingere sunase de ceva vreme când Își luă rămas bun. Dar nimănui din jur nu Îi păsa de stingere, de parcă toată lumea din acea cârciumă s-ar fi bucurat de un permis de liberă trecere. În dreptul ușii se Încrucișă cu cârciumarul, care avea aerul că așteptase momentul acela pentru a se apropia de el. Părea nerăbdător să Îi spună ceva, dar se mărgini la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se amestecau Încă În minte. Pentru o clipă, se temu că scânteile pe care le vedea erau niște noi efecte ale medicamentului, Însă pentru a-și explica acea moleșeală erau suficiente vinul cel roșu de Perugia și fumul Înecăcios din cârciumă. Se Întinse la loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se ridică pe malurile râului Arno și că aici există mai mulți Înțelepți decât În toată biblioteca din Alexandria? Dante deschise gura să spună ceva, dar fu de Îndată oprit de celălalt, care Își reluă vorba cu entuziasm. — Și apoi, cârciumile voastre... Cu adevărat splendide! Nu ca maghernițele sordide frecventate de concetățenii mei. Am văzut localul unuia pe nume Baldo, care are casă deschisă dincolo de zidurile vechi. Îl cunoști? Acolo se joacă, știi? Și sunt și femei frumoase. — Cecco, izbuti Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
alătura gloatei aceleia de pierde-vară care roiește acolo, pe valea Tibrului, ca să-i Îmbogățească pe preoți. Da, peste zece ani, orașul ăsta va fi de nerecunoscut. — E de nerecunoscut de pe acum, murmură Dante. Și nu spre mai bine. Așadar, cunoști cârciuma lui Baldo? — Mai mult Îți spun: chiar acolo am tras. Ticălosul acela ciung voia să scoată de la mine o avere, ca să-mi dea găzduire, dar m-am dat mare cu numele dumitale, și s-a muiat pe dată. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să scoată de la mine o avere, ca să-mi dea găzduire, dar m-am dat mare cu numele dumitale, și s-a muiat pe dată. Se pare că ești Într-adevăr cineva, În orașul dumitale. Sau, cel puțin, așa ești la cârciuma lui Baldo, zise Cecco zâmbind răutăcios. Continua să-l măsoare din ochi zeflemitor, ca și când ar fi fost, Într-un fel sau altul, stăpân pe destinul lui. Priorul simți cum mânia Îi răbufnește. Poetastru nesuferit! Avusese și neobrăzarea să-l ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pregăti să tratez aceste obscure discipline, messer Alighieri? La Siena am Învățat cu totul alte lecții! Trei doamne-n jurul inimii veniră... la fel ca În cazul dumitale. Și m-au luminat. — Cine ar fi acestea, În cazul dumitale? — Femeia, cârciuma și zarul. Dante Îl țintui cu o privire Înghețată, pe care celălalt o susținu impasibil. — Zarul e bărbătesc, Îi replică. — Câtă vreme nu Îl corijezi cu ceva plumb. După aceea, devine femeiesc și el și, ca o femeie, se pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cineva care a călătorit peste mare... Poetul Își roti privirea În jur, căutând o confirmare pentru acea ipoteză, dar nimeni nu părea să aibă nimic de spus. — Îl puteți chema la masa noastră pe proprietarul localului? continuă priorul. Undeva În fundul cârciumii, capul lui Baldo se ițea peste ale comesenilor săi aidoma unui dovleac plutind În voia valurilor. Veniero, care până În acea clipă rămăsese tăcut, se ridică și se duse spre cârciumar. Schimbară câteva cuvinte. Dante văzu cum cruciatul Își Îndrepta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]