927 matches
-
romanului este un tip original, pasionat de acrobațiile aeriene și de figura unui pilot de curse din anii 1930, John Livingston, care avea să-i sugereze numele personajului-pescăruș. Povestea evocată vorbește despre ordine și dezordine, despre conformism și disidență, despre cârdul care cârâie și solitarul care tace și zboară. Richard Bach: Pescărușul Jonathan Livingston. Editura Humanitas, București, 2003. Preț: 70 000 lei.
Agenda2003-14-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280875_a_282204]
-
spre mătură și a dat să iasă în curte, a și ieșit în lumina puțină de dinaintea nopții și n-a mai apucat să spună "marș, mă!", n-a mai spus nimic, curtea era pustie, doar culoarul rămăsese încă prin mijlocul cîrdului de gîște și tăcerea lor intimidată și emoționată asemenea aceleia pe care o trăiești cînd ți-este dat să te întîlnești cu nepămîntescul." (pentru întreaga poveste vezi pp. 132-134) Cartea lui Daniel Vighi merită citită fie doar și pentru acest
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
zis: Vin și eu! Și s-a stabilit la Bistrița, ca profesor de liceu. îi fac o vizită. Eram la Gewerbeverein (Casa Poporului) la o bere, amândoi, când, la un moment dat, pe aleea din parcul de alături trece un cârd de eleve. Discret, îmi arată între ele pe Zoe, care - în ultima clasă de liceu - va deveni în scurtă vreme soția lui. La o ședință a corpului didactic, Mihadaș ia cuvântul și foarte pornit insultă un om politic din prezidiu
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
stropite cu sânge, excremente, spermă și cocaină din Cidade de Deus (Orașul zeilor, 2002) al lui Katia Lund și Fernando Meirelles. Naturalismul tablourilor decupate din periferia Mumbaiului cu gunoaie mustind în fermentație, cu apele cu solzi grași, aproape cleioase, cu cârdurile de copii în maieuri murdare și păsări necrofore, cu slum-urile văzute de sus ca un puzzle imens, carnivor, ca o boală de piele care descuamează în foițe de mică, cu o cruzime care brizează retina aduce cu verismul contondent, abraziv
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
Cîntece (1912), formele cele mai reușite. Chiar în poezii intens-autobiografice (multe dintre Cîntece plîng despărțirea de Natalia Negru), sentimentale și romantice, talentul lui Iosif-muzician pune hotărît în umbră suferința individuală: „Nu mai sunt pe luncă flori,/ Văile-s deșarte,/ Țipă cîrduri de cocori/ Pribegind departe!// Plîng tilinci, tălăngi răspund,/ Soarele apune,/ Glas de bucium sună-n fund/ Ca o rugăciune..." (Cîntece II); „Se tînguiesc/ Tălăngi pe căi/ Și neguri cresc/ Din negre văi/ Plutind pe munți... Și neguri cresc/S-anină-n crăngi
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
de salvare a omului și a civilizației. Robert Bork este futurolog, cunoștințele sale acumulate din varii domenii îi dau posibilitatea unor predicții. Întoarcerea cu avionul din Europa în America marchează începutul aventurii sale tot mai precipitate: vede în largul oceanului cârdul de balene pornite parcă pe un traseu magnetic, află de la soție știrea care declanșează fierberea întregii lumi: mesajul transmis Papei de "călugărul cosmic" Filotei prin intermediul ziarului Tribune. Acțiunea are turnura unei avalanșe: întâi reacționează Robert Borck, prins în jocul politic
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
de plăcere și de frică. Niciodată nu mai sburase atât de departe. Dacă înfruntase, fără teamă, și o ploicică... Într-o holdă de grâu alerga în salturi leneșe o căprioară însoțită de puiul ei neastâmpărat. Lângă un pârâiaș, văzu un cârd de gâște păzit de o fată săracă, numai zdrențe, cu părul bălai, încâlcit. Uitându-se la făptura sărmană, o duioșie o cuprinse. Frecându-și cu putere elitrele una de alta, zise și ea: Cerule iubite, fă să se mărite!... Rița
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
păstori în stepă le-au sondat închisorile; mocanii de azi le privesc și acuma într-un chip anumit, visînd la cuvîntul fermecat care face să cadă lăcățile comorilor." (Ostrovul lupilor) Pe aceste șesuri fără margine ai văzut domnia ta, domnule Odobescu, cîrdurile de dropii, ,cutreierînd cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază". De ce oare tămădăienii le ziceau ,mitropoliți"? Era un omagiu adus celei mai trupeșe păsări a meleagului, sau cumva o ironie iscată de rotunjimea corpului ei? Contemporanii domniei tale
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
-se, mai degrabă pentru slăbiciunile decât pentru calitățile lor, așa a crescut în mine, cu timpul, compasiunea față de acel peisaj al absenței, față de linia dreaptă a orizontului de un verde crud, față de peisajele nocturne reci, cu lună plină și un cârd de gâște mari și albe care se deslușeau limpede în întuneric sau față de umbrele înghețate ale vacilor care stăteau la marginea drumului ca niște năluci. În trenuri și în gări mi-am însușit limbajul singurătății umane. Eu, care hoinăream fără
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
ceea ce vedeam: un golf imens, câteva bărci care vibrau schimbându-și culoarea, alb, albastru, cenușiu, un vapor încremenit exact în mijlocul peisajului pe care mi-l decupasem, alcătuindu-mi propria realitate fictivă, și, lenevind în depărtare, plutind pe apele albastru-cenușii, un cârd de pescăruși. M-a trezit din visare telefonul lui Ioan T. Morar, de la celălalt capăt al orașului. Localnic, stabilit în această zonă pentru mai multă vreme, nu are timp de reverii livrești. „Azi mergem s-o vizităm pe Virginica. Fii
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
Cronica lui Turambar. Mirel Palada comentează pentru DCNews meciurile de la CM 2014: "După lebăda neagră, un cîrd de rațe șchioape" Bratu Iulian CAMPIONATUL MONDIAL DE FOTBAL 2014. Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Mirel Palada, cunoscut în mediul online ca Turambar, vorbește în cronica pentru despre meciurile din a doua și a treia zi de la CUPA MONDIALĂ DE
Cronica lui Turambar. Mirel Palada comentează pentru Editura DCNEWS meciurile de la CM 2014: "După lebăda neagră, un cîrd de rațe șchioape" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73939_a_75264]
-
Palada, cunoscut în mediul online ca Turambar, vorbește în cronica pentru despre meciurile din a doua și a treia zi de la CUPA MONDIALĂ DE FOTBAL FIFA 2014 DIN BRAZILIA. Iată prima Cronică a lui Turambar de pe : "După lebăda neagră, un cîrd de rațe șchioape În urmă cu cîțiva ani, Nassim Nicholas Taleb scria o carte în care ne povestea despre lebedele negre: acele evenimente rare și imprevizibile care ne dau bătăi de cap în a le prevedea și estima consecințele. Aseară
Cronica lui Turambar. Mirel Palada comentează pentru Editura DCNEWS meciurile de la CM 2014: "După lebăda neagră, un cîrd de rațe șchioape" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73939_a_75264]
-
în perfuzii, prin anul 2030. În schimb, următoarele două meciuri au fost cît se poate de prozaice și de predictibile, cam cum ne-a învățat Campionatul Mondial în ultimul timp. După o lebădă neagră ne-a trecut prin fața ochilor un cîrd de două rațe cîrcălite și șchioape: Chile - Australia și Columbia - Grecia. Au fost două meciuri mediocre, cu multe faze îmbîcsite, meciuri la care ne-am chinuit să ne menținem concentrarea și mulți dintre noi au cedat ispitei celuilalt ecran, al
Cronica lui Turambar. Mirel Palada comentează pentru Editura DCNEWS meciurile de la CM 2014: "După lebăda neagră, un cîrd de rațe șchioape" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73939_a_75264]
-
Bărbatul ei, Ginome Fierarul, a dispărut a doua zi și nu l-au găsit decât peste o săptămână, dârdâind rebegit printre copacii din pădure, poate pentru că-și luase inima-n dinți să purceadă în căutarea turmei de capre și a cârdului de orătănii dispărute. Când nevasta lui, Solina, și toți bătrânii satului l-au întrebat ce a văzut, n-au scos de la el decât vaiete și suspine. Atunci a început Ginome să-și piardă mințile. După aceea trupul a pornit să
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
totdeauna stingher Dulce uneori, amar mereu Viață petrecută ca un derbedeu Cool împachetat ca o rugăciune-n ajun Împărțind acțiuni de jur împrejur Servește ouă la micul dejun Ritm servil pungii legate cu șnur Omuleți aruncați pe pavaj Catifelat zboară cârdul de sturzi Gândul trece prin sită ca un blamaj Rămâne progresul celor surzi Alldahin, alldaher Niciodată obosit, totdeauna stingher Viitorul fluieră în prezent Trâmbițând uneori purtat de curent Dulce uneori, amar mereu Ca un strop de urină foarte greu Niciodată
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
ei. Am citit multe în presă despre nunta la care am fost și cred că eram beat pulbere. Ori ei au scris din imaginație, ori eu nu eram pe acolo", a povestit prezentatorul. Acesta a adăugat: "La poartă era un cârd de milogi cu aparate să fotografieze cine vine la eveniment. Cui îi plac boscheții, dar nu a avut intelect să fie polițist, e paparate. Mi-au făcut poze când treceam cu mașina și m-au dat la ziar cu tot cu numărul
Badea în război cu paparazzi de la nunta lui Teo: un cârd de milogi () [Corola-journal/Journalistic/22740_a_24065]
-
aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în mișcare... Dar serile satului meu, cînd luna se ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca un cocostîrc cu pliscul întins... ce sări sănine! într-amurgul se apropia, cîrdurile aducînd miroasele cîmpurilor cu ele; fumul stuhului se împrăștia în văzduh cu mirosul teilor ce venea de la pădure" (Amintiri). Pregnanța detaliului material și capacitatea de a alcătui din detalii o atmosferă inedită atestă de pe acum virtuțile strict descriptive ale pașoptistului
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
al "micilor invenții" ce se înregistrează spontan prin juxtapunerea particulelor realului sfărîmat, pulverizat pînă la putința recompoziției sale întru mister, aidoma unei "tristeți nucleare": "Am ieșit din camera încălzită/ prin pereții ei șoareci decalcifiați de iarnă/ omătul pe tufe un cîrd de rechini/ sub dud se-auzea geamătul/ unei bătrîne rapida alterare și aburire/ a cuvintelor/ Picioarele în sandalele tatălui nostru măcinate de două veri/ anterioare oasele de sidef scoteau mici chicote voluptăți/ pentru care timpul nu are dimensiuni// ninge "cum
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
cocoșați/ vulturi suri cu rîvnă la ciupit ficați/ ciufi abia ouați fluturi de mătase/ ciocîrlani, găi granguri bufnițe vînjoase/ arăpuști zărghite corbi cu nas de pește/ parcă și ghenoaie cu sînpetri în dește/ șerpi cu mere-n guși tăuni zînenzori / cîrduri de ursite și de zburători cam/ ațîțători." Putem vorbi de o adevărată magie a cuvîntului, de o supremație a verbului vrăjitoresc, capapil să instituie "realități" și să concureze, cu success, realitatea... Florin Șlapac - Zăpodie, Editura Ex Ponto, Constanța, 2001, 100
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
oamenii trăiesc mai mult în imaginație, în virtual, în ceea ce își închipuie ei că e propriul lor destin, că e literatura, că e realitate și așa mai departe. Asta mă interesează pe mine". "Ei șdormitorii, n.m., R.R.ț - pere efemere, cîrduri de banane cu monograme - / mă refuză din gunoiul unui sforăit/ balansează la Balaton, mormăie mormon/ se fleșcăiesc prin casă într-un vis ticăit"; la lumina unui incendiu catastrofal "îngerul debarcă în realitate"; Prin aer o fanfară de elefanți de fier
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
nu le pot, o clipă, ocoli, le voi purta ca floarea la ureche... Plecat din mine, mă voi regăsi pe piept cu-nsemnele a mii de leghe - urme lăsate-n vârste de copii... Cine vâslește Chem copilăria și parcă sperii un cârd de pești, cine vâslește spre mal de tulbură apa? Eu eram aici, nu acolo, eu trăiam într-o mătrăgună nu într-un nufăr, eu mă gândeam la o ancoră nu la o vâslă, eu eram prea departe ca să pot vedea
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
zboară Către stele când coboară; Clipa are brațe moi, Nu mai plânge, suntem doi Mărturisire la o sută de ani Te-am înșelat, fără să știi, cu marea, Cu ochii ei lichizi, mângâietori, în care-așteaptă-n toamne lungi visarea Flecărilor cu cârdul de cocori, Te-am înșelat în nopți la rând cu luna, Cu depărtarea strânsă-n chipul ei, în care-adastă, tainic și întruna Iubirea mare-a veșnicei femei, Te-am înșelat cu vara nesfârșită, Scăldată în vibrările subțiri, Când fiicele luminii
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
naționali", în care labele picioarelor, goale, groase, lăbărțate și de mult timp nespălate, probabil că de-abia au pătruns. Făptura planturoasă, cu părul vopsit roșu-morcoviu, dar cu aspect, totuși, uman și de femelă, se repede, răcnindu-și soprano furia, în cârdul ca de gazele al unor puștani de zece-treisprezece ani, care se joacă de-a războiul și de-a ambuscada pe lângă și printre gheretele dezafectate ale muncitorilor de la o construcție recentă. Puștii trag, răpăind din gură, cu niște pistoale automate improvizate
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
cu fân, care treceau scârțâind trist și se opreau, pe rând, la câte o poartă. Ce îmi mai plăceau gardurile din nuiele împletite! Mi-e dor de escapadele prin gradini, după mere sau cireșe și cât de mult imi lipsesc cârdurile de gâște cu gălăgia lor de precupețe! Ce dor imi e să văd pe ulița satului codane cu flori roșii la urechi și cu frumoase cosițe împletite și așezate pe cap ca o cunună. Ei, și nu mai zic ce
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cu Pâcu am hotărât dacă plecăm la drum ori ba. Într-un cuvânt, ce este de făcut. Așa că să nu aud cumva că se bagă cineva peste hotărârile lui Hliboceanu și ale lui Mitruță, că cu mine își pune în cârd și își va scoate boii fără coarne! Vasilică, băiete, dacă îmi dau bine seama, ești bun de cinste. Am zis eu nu? Atunci, ia comanda și la treabă! - a vorbit Pâcu, jumătate serios, jumătate în glumă. Nici o grijă, moș Pâcule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]