1,366 matches
-
amuzate marfa de care avea nevoie: nu aia, băi Ghiță, aialaltă - pâinea aia, sticla aia, paltonul ăla. Cu cârja i le arăta. Și dacă vânzătoarea se făcea că nu pricepe, agăța chiar el marfa cu pricina, cu capătul îndoit al cârjei. N-avea timp de fleacuri - trebuia să se întoarcă iute acasă, unde-l așteptau Viețile sfinților, pe care le copia cu scrisul lui mărunt, meticulos, în registre mari, cu coperți cartonate. Le făcea apoi cadou acelora din familie care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
l-am convins pe bolnav să dea o raită în jurul mesei din sufragerie. Omul din care nu mai rămăseseră decât barba albă și oasele se îmbărbătă. Se lăsă ridicat în capul oaselor. L-am luat de subțiori și, sprijiniți în cârja lăcuită, ne-am lansat în nebuneasca aventură. Mai întâi am dat ocol mesei din sufragerie apoi, cuprinși de entuziasm, traversarăm camera și ieșirăm pe hol. Bătrânul gâfâia, dar șchiopăta cu nădejde înainte. Ochii îi străluceau albaștri, veseli. Bunica apăruse în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Bineînțeles că tata a văzut umflătura de sub plapumă, dar s-a prefăcut că nu pricepe. Striga: unde-i pârlitul ceala di golan care fugărește găinili șî deșălează cânili? Ian stai că pun eu mâna pi iel. Și trosc! izbea cu cârja pe pat, exact lângă mine. Nu înțelegeam cum de lovește așa de aproape, din moment ce nu mă vedea... După ce lumea de la pomană se sătură de râs, le-am povestit cum i se făcuse rău Bunicului nu mai departe de două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-sa. Că ne-a fost stăpân și ne-a zidit biserica, și ne-ar bate Dumnezeu dacă nu i-am da toată cinstea creștinească! Ș-apoi după-amiazi avem înmormîntarea femeii lui Melentie... Hai, hai! Mergea greu și se sprijinea în cârjă și se oprea să se odihnească pe drum. La curtea Iuga se mărise gălăgia. Castelul ardea mereu, înfundat. Bucătăreasa Profira sărută mâna preotului și-l conduse în odaia mortului. ― Of, Doamne, Doamne, amară soartă ai hărăzit omului! bolborosi preotul, punîndu-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de pe crucișătoare. Armate osoase trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe mine de brand, sticle incendiare, cearceafuri. Feldmareșalul carnagiului călare pe râuri. Butoaie de benzină arzând în alimentare. Arhive de filme în flăcări. Vânzători necrozați, lăptărese cu zona zoster. Populații în cârje, mase cu timpanele sparte. Goarnele la putere. Virusuri sub drapele. Catedrale-n ruină, cardinali în albastru, schelete peste tot. Boli de inimă la mobilizare. Cancerul ca singură sursă de energie. Fluvii evaporate și Moartea, steaua necruțătoare, trecând prin sabie până
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în jurul trupului imens, părul alb, tăiat drept și lung, nu reușește să-i îndulcească fața bărbătoasă. Mă aplec și sărut mâna pergamentoasă, care mi se așază apoi, iertător, pe creștet, în vreme ce cealaltă rămâne să se sprijine mai departe, țeapănă, în cârjă. — Să-l sărut și eu pe băiat ! Ce mare ! Ce frumos s-a făcut ! Ptiu, ptiu, să nu-l deochi ! Uite ce frumos e ! Uite ce bine-i stă cu firele astea albe care i-a ieșit ! Așa-i tinerii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
momentul Împărtășaniei, rugăciunea de mulțumire, îngenuncheat pe piatra șlefuită de atâția care au îngenuncheat aici. Liturghia se încheie solemn, iar călugării se întorc în sacristie în hainele lor albe, simple și solemne în același timp. Abatele rămâne ultimul, purtând și cârja, asemeni episcopilor. Doamne, îți mulțumesc pentru acest mare har, de a fi fost prezent măcar pentru puțin timp în această biserică dedicată sf. Fecioare, protectoarea și patroana ordinului cistercian. Pentru câteva clipe măcar am fost prezent și fizic într-o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Vulgata ce traduce cu claudicatis, în ambele cazuri însemnând „infirme”, tot LXX, la versetul 26 redă prin diétrehon, la fel ca Vulgata, transiebant, ambele însemnând „treceau”. La versetul 21 există un alt termen necunoscut, sĕ’ippîm, tradus diferit cu „picioare”, „cârje”, „genunchi” „opinii”. În orice caz reiese clar că profetul Ilie face aluzie la un act de cult, probabil cananean, ce făcea parte din ritualurile celebrate în sanctuarul de pe Muntele Carmel unde se desfășura scena; prin urmare, nu trebuie să excludem
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a făcut stânga mprejur și a ieșit din salon, solemn ca la paradă. Trecuse mai bine de o lună și jumătate de când Toaibă se afla în spital. După ce i-au scos ghipsul, a început să facă pași sprijinindu-se în cârje. Căpitanul chirurg îl încuraja mereu: Așa, eroule! Calcă mai cu îndrăzneală! Scrâșnind de durere, Toaibă înmulțea numărul pașilor - măcar cu unu-doi mai mulți ca ieri... Și zilele treceau una după alta, cu ninsori și geruri aspre. Cât era ziulica
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Făgurel și ceilalți? Or fi întregi și sănătoși? Dee Domnul! Eu am ajuns unde am ajuns și nu mai pot face nimic decât să mă târâi de ici-colo cu mare greu”. În ultima vreme, mergea mai binișor. Folosea doar o cârjă. Hai, flăcăule! Nu te alinta! Fă pași mai cu nădejde! Mâine vei fi prezentat comisiei medicale, care îți va hotărî soarta: înapoi pe front sau... acasă. Toaibă a privit lung la căpitanul doctor și, fără să vrea, a întrebat: Dumneavoastră
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
miști? Treci prin fața noastră înainte și înapoi, cât mai firesc posibil - au fost primele cuvinte ale unui colonel doctor din comisia compusă din cinci doctori, printre care și căpitanul chirurg care l a îngrijit până atunci. Toaibă și-a luat cârja sub brațul stâng... După două treceri la dreapta și la stânga, colonelul, care până atunci vorbise ceva în șoaptă către ceilalți, a ordonat: Întinde-te pe canapea, să-ți examinăm piciorul! Toată comisia s-a înșirat în jurul canapelei. Căpitanul i-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
asfințit. „Și eu n-am apucat să fac nici jumătate din cale” - l-a fulgerat gândul. După o bucată de drum, s-a oprit din nou și a slăbit strânsoarea fularului. Îi amorțise piciorul. „Ce bine mi-ar prinde o cârjă din cele de la spital! - a gândit resemnat. Între timp, soarele s-a ascuns după o perdea groasă de nori. „Acum să tragă o ploaie și am dat de belea!” - gândea privind la norii care deveneau din ce în ce mai învolburați, acoperind tot cerul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
urât, i s-au arătat doar răzlogii gardurilor care împrejmuiau livezile cândva. S-a apropiat de un par și s-a sprijinit de el gemând. Nu-i trebuia decât o nuia sănătoasă din care să-și închipuie un fel de cârjă care să-l ajute cât de cât. După o căutare îndelungată printre rămășițele gardului, a găsit o nuia cam groasă dar și prea lungă. A întors o și a privit-o în fel și chip. Nu mergea decât tăiată pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cumplit: bășicile sângerânde din palme îl usturau, piciorul rănit îl durea peste măsură, iar foamea îl chinuia fără milă. Cu chiu cu vai, a început să înainteze pe drumul glodos. Încă nu știa prea bine cum să folosească bastonul și cârja improvizată. Soarele și-a arătat fața, când era deja la două suliți pe cer. Pe creasta dâmbului din față i s-a arăta silueta cunoscută a unui pădureț pe care toți îl numeau „copăcel”. De când îl știa parcă nu crescuse
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a rezemat ciomagul într-un ungher și s-a așezat pe laiță, în fața sobei. Maranda privea la el nevenindu-i să creadă și vorbindu-și în gând: „Tu ești, Toadere? Te-ai dus întreg și acum te întorci sprijinit în cârjă”... Toaibă i-a înțeles gândul și i-a răspuns tot în gând: „M-am jucat puțin cu moartea, Marandă... Și cum ea nu știe de șagă, m-o mușcat de fluierul piciorului”. „Să-i mulțumim lui Dumnezeu că ai scăpat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Să nu fii îngrijorat că s-a deschis puțin rana, fiindcă osul a rămas așa cum l-au pus doctorii și l-o sudat Dumnezeu. O să te pansăm binișor și până s-a prinde rana mai stai cuminte. Fă-ți o cârjă bună și ajută te de ea. Dacă rana a mai curge, mai veniți pe la mine. Cât ne costă, domn’ doctor? - a întrebat Maranda. Eroii au totul gratis la mine. Și știi de ce? Fiindcă am trecut și eu pe lângă moarte... Mulțămim
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu-l întreb? Că l-oi supăra și mai rău” - știia ea că lui Toader al ei nu-i place să-l întrebi ce și cum? Toaibă continua să se gândească la ale lui: „Acum am să-mi fac o cârjă la mama ei - ca să pot umbla prin curte - că în sat n-oi ieși așa. Pentru asta am bastonul ista”. Prins de acest gând, a îndemnat calul: Hai! Hai, băiatul tatii! Gândul i-a rămas la cârjă... Marandă, salcâmii din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-mi fac o cârjă la mama ei - ca să pot umbla prin curte - că în sat n-oi ieși așa. Pentru asta am bastonul ista”. Prins de acest gând, a îndemnat calul: Hai! Hai, băiatul tatii! Gândul i-a rămas la cârjă... Marandă, salcâmii din capătul grădinii tot așa frumoși sunt? Da, Toadere! Da’ de ce întrebi? Și tot așa au câte o creangă de ți-i mai mare dragul s-o privești? D-apoi cum crezi? Și-o schimbat felul de a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
privești? D-apoi cum crezi? Și-o schimbat felul de a crește? Nu-i vorba despre asta... Atunci ce vrei să știi? Ei. Am și eu un gând... Pot să l aflu și eu? Apoi vreau să-mi fac o cârjă, că cu bastonul ista nu mă pot mișca așa ușor. Eu zic să te mai hodinești, să se poată prinde rana ceea, că nu te scoate nimeni din casă. Ce știi tu, Marandă? Nu știi ce înseamnă să stai în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nu după multă vreme a intrat și femeia. Acum să ai puțină răbdare, să fac ceva de mâncare... Am și nu am răbdare. De ce? Pentru că mi-i gândul mai mult la mlada ceea de salcâm din care să-mi fac cârjă. Întâi să mâncăm și pe urmă te-i apuca de meșterit. Dacă așa spui tu, fata tatii, așa oi face. După masă, Toaibă a ascuțit toporișca și cuțitoaia, ruginite de atâta nefolosire. Apoi, ajutat de Maranda, s-a dus în fundul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și a căutat pe îndelete ce-i trebuia. Uite colo, Marandă, o nuia bună pentru ce-mi trebuie mie. Să o tai? Tai-o, dar de la rădăcină și curăț-o bine. Pe când se îngâna ziua cu noaptea, Toaibă încerca deja cârja ieșită din mâinile lui. Maranda se uita la el cu tristețe. Trebuie s-o scurtez doar de vreo două degete. Încolo îi bună - a constatat „meșterul” - după ce a înconjurat ograda de câteva ori. Când totul a fost pe gustul lui
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spui tu, așa oi face - a răspuns Maranda, în timp ce gândea: „Asta nu-i treabă bună, da’ ce să-i fac? O suferit săracul și încă sufere atâta!”... De a doua zi, Toaibă a început să umble prin curte, sprijinit în cârja lui de care era tare mândru. După câteva zile s-a apucat să facă și câte o trebușoară: să dea de mâncare la orătănii, la porci sau să despice un lemn pentru foc. Dar nu uita ca, din când în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din când în când, să guste din rachiul adus de Maranda... În cele din urmă, lumea a început să iasă la câmp, să 98 are și să semene. Ar fi ieșit și el, dar cum să meargă în urma plugului în cârjă? Cu mare năduf a pregătit toate cele trebuitoare pentru arat. Marandă, du-te la tata și roagă-l să vină mâine dimineață cu calul pregătit pentru arat. Arăm întâi în grădină și pe urmă mergi la Crâșma din drum. Poate
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dumnezeu știe, că până amu’ nu s-o întors nimeni. Și tu ce zici, să merg sau să nu merg la primărie? Trebuie, că altfel trimite milițianul și te ia pe sus. Bine, omule... Să nu uiți să-ți iei cârja, că doar te-ai pălit la piciorul rănit. Bandajează-l și matale cât poți mai tare. Eu am plecat, că or trimite după mine. Uite aici o coajă de pâine și ceapă, să nu miroși a rachiu... Aproape de chindie, cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
piciorul rănit. Bandajează-l și matale cât poți mai tare. Eu am plecat, că or trimite după mine. Uite aici o coajă de pâine și ceapă, să nu miroși a rachiu... Aproape de chindie, cu piciorul înfășurat în bandaje și cu cârja bocănind abitir, Toaibă șontâcăia pe ulița satului. Nu s-a oprit decât la primărie. A bătut în ușă. Intră! - a răspuns de dincolo de ușă un glas mânios. A intrat sprijinindu-se greu în cârjă Bună ziua - a dat el binețe. Da
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]