721 matches
-
Băieții creșteau văzând cu ochii și iată că părinții lor înaintați în vârstă încă de când au venit ei pe lume, ajunseseră în pragul morții. Simțindu-și aproape sfârșitul, i-au chemat pe cei doi băieți și i-au sfătuit să cârmuiască înțelept țara, să nu lase împărăția să se destrame ori să fie cucerită de cei râvnitori de pământ străin și împreună, unindu-și forțele, să fie încredințați că vor izbuti să iasă victorioși din orice încercare. Ca să poată conduce împărăția
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
temeinice pentru care un cap al haitei are parte de recunoașterea și supunerea tuturor. Nu e vorba numai de forță și hotărîre pe care Arus le avea din belșug. Bizuindu-te doar pe frica pe care o insufli, nu poți cîrmui o haită de lupi. Arus știa asta și era, înainte de toate, un neîntrecut cunoscător al naturii animale, un conducător drept și înțelept. El a fost primul care s-a apropiat de Lupino atunci, în străfundurile pădurii. Arătarea zburlită era unul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
schimb, arătă spre codicele Închis. — Acolo sunt adunate argumentările voastre? — Da. Eu eram notarul comisiei, drept pentru care dețin toate actele și transcrierile. Pe baza acestora pregătesc textul bulei. Dumnezeu le-a dat un soare oamenilor, tronul lui Petru, ca să cârmuiască și să lumineze pământurile imperiului. Unam Sanctam: acesta să fie destinul Bisericii, și asta stă scris În hârtiile mele, declară juristul cu mândrie, ca și când nu ar fi nutrit nici o Îndoială asupra excelenței alternativei pe care o susținea. — Dar acțiunea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o scurtă pauză, pe un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu am nici o nevoie de toate acele cifre ca să cârmuiesc o galeră la asaltul coastelor maure. Dar poate că voi, Înțelepții, sunteți alcătuiți dintr-un alt aluat. Detestați spațiile goale de pe hârtiile voastre și aveți mereu nevoie să le umpleți cu semne. Vă osândiți sufletul ca să descoperiți un mic adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ridicat, pântecul triumfător. Îndărătul gambelor puternice ca niște coloane, cu gleznele zvelte Încercuite de aur, artistul reprezentase profilul unei cetăți stranii, lipsite de ziduri și de creneluri, Înțesată cu turnuri În trepte, tipice pentru pustiurile de la Răsărit: un nou Babilon, cârmuit de femeia aceea, care domina peste oraș asemenea unei regine. Între cei doi Îndrăgostiți era apă, niște valuri curbate și crestate, pe deasupra cărora pluteau păsări ciudate și În care Înotau blânzii delfini și cumplitul Leviatan. Peste această barieră, brațul femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
într-un răstimp de douăzeci și una de ore și jumătate". Daimos are revoluția de treizeci de ore. "Așa că pătratele acestor răstimpuri cresc cam în aceeași măsură cu cuburile distanțelor de la centrul planetei Marte, ceea ce dovedește fără îndoială că și ele sunt cârmuite de aceeași lege a gravității... " în sfârșit, asta zice! Dar de unde naiba știa Swift atâtea detalii ale mișcării și distanței când încă nimeni nu bănuia că acești sateliți există? Vorba dumitale, poate cunoștea vreo legendă care s-a pierdut. S-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca și În anul MCXX, a fost recunoscut faptul că este nespus de plăcut pentru un bărbat sau o femeie să Își poată spune, privindu-și concetățenii: „Mă aflu deasupra lor; Îi stropesc cu noroi din trăsură, Îi ocrotesc, Îi cârmuiesc și fiecare vede limpede că Îi cârmuiesc, Îi ocrotesc și Îi stropesc cu noroi; fiindcă un om care Îi stropește cu noroi, ocrotește sau cârmuiește pe ceilalți vorbește, mănâncă, doarme, tușește, se Îmbracă, se distrează În alt fel decât cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
recunoscut faptul că este nespus de plăcut pentru un bărbat sau o femeie să Își poată spune, privindu-și concetățenii: „Mă aflu deasupra lor; Îi stropesc cu noroi din trăsură, Îi ocrotesc, Îi cârmuiesc și fiecare vede limpede că Îi cârmuiesc, Îi ocrotesc și Îi stropesc cu noroi; fiindcă un om care Îi stropește cu noroi, ocrotește sau cârmuiește pe ceilalți vorbește, mănâncă, doarme, tușește, se Îmbracă, se distrează În alt fel decât cei stropiți, ocrotiți și cârmuiți”. Și VIAȚA ELEGANTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-și concetățenii: „Mă aflu deasupra lor; Îi stropesc cu noroi din trăsură, Îi ocrotesc, Îi cârmuiesc și fiecare vede limpede că Îi cârmuiesc, Îi ocrotesc și Îi stropesc cu noroi; fiindcă un om care Îi stropește cu noroi, ocrotește sau cârmuiește pe ceilalți vorbește, mănâncă, doarme, tușește, se Îmbracă, se distrează În alt fel decât cei stropiți, ocrotiți și cârmuiți”. Și VIAȚA ELEGANTĂ a izbucnit!... Și s-a avântat, nespus de strălucitoare, nespus de nouă, nespus de veche, nespus de tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și reînsuflețită de acest monolog uimitor de moral, religios, monarhic, literar, constituțional, egoist: „Stropesc cu noroi, ocrotesc...” etc. Căci principiile după care se conduc și trăiesc cei care au talent, putere sau bani nu vor semăna niciodată cu cele ce cârmuiesc viața vulgului. Or, nimeni nu vrea să aparțină vulgului!... Viața elegantă este, prin urmare, În primul rând știința manierelor. În acest punct, problema ni se pare suficient de prescurtată și, deopotrivă, pusă cu destulă subtilitate, ca și cum contele Ravez s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Își datorează plăcerile vieții, ca și puterea pe care o au, hazardului, același care, odinioară, Îi crea pe nobili; fiindcă talentul este o șansă datorată organizării, tot așa cum averea patrimonială este o șansă datorată nașterii. Cel care trândăvește Își va cârmui mereu semenii: după ce a examinat, după ce a epuizat lucrurile, el simte nevoia SĂ SE JOACE CU OAMENII. De altminteri, cum numai cel ce are existența asigurată poate studia, observa, compara, bogatul Își va folosi spiritul acaparator inerent sufletului omenesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și apucă marginea taylassan-ului fratelui ei, ascunzându-și ochii roșii. Apoi, cu chipul tot ascuns, rosti, ca un cadiu care poruncește: — Spune-mi tot! Vorbele lui Khâli n-au fost prea multe. — Orașul ăsta e ocrotit de propriii săi hoți, cârmuit de propriii săi dușmani. În curând, surioară, va trebui s-o pornim în surghiun dincolo de mări. Glasul i se frânse și, pentru a nu-și trăda emoția, se smulse de lângă Salma și se făcu nevăzut. Înlemnită, ea nu încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
e de a întârzia inevitabilul deznodământ cu câteva zile sau cu câteva săptămâni, după care castilienii s-ar arunca asupra noastră cu înverșunare sporită; acum, când victoria nu ne mai poate aparține, printr-o hotărâre irevocabilă a Cerului care le cârmuiește pe toate, trebuie să încercăm să obținem cele mai bune condiții cu putință. Adică viețile nevătămate pentru noi, pentru soțiile noastre, pentru copiii noștri; punerea la adăpost a bunurilor noastre, a ogoarelor noastre, a caselor, a animalelor noastre; dreptul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a dat tăcută în lături pentru a-l lăsa să treacă. M-a salutat făcând un gest elegant cu capul și s-a prezentat în calitate de șef ales al orașului. Mi-a explicat că Tefza trăise până atunci ca republică, fiind cârmuită de un sfat al cetățenilor de vază, fără protecția nici unui sultan sau trib nomad, neplătind nici dări, nici răscumpărări, și asigurându-și prosperitatea datorită vânzării burnuzurilor din lână, prețuite în lumea întreagă. Însă, de când izbucnise un conflict sângeros între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o cu totul altă răsplată. Călăul a legat funia pentru a treia oară. De data asta nu s-a mai rupt. Un vuiet s-a înălțat, alcătuit din plânsete, gemete, rugăciuni. Ultimul împărat al Egiptului, omul cel mai curajos care cârmuise vreodată valea Nilului, își dăduse sufletul, atârnat în ștreangul de la poarta Zuwaila precum un vulgar hoț de cai. Toată noaptea, imaginea celui dat morții în chinuri a rămas înfiptă parcă în fața ochilor mei. Dimineața însă, amărăciunea și nesomnul făcându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care îi oprește n-a fost niciodată descoperită. După Manfalut, am trecut pe lângă Assyut, dar fără să ne oprim, căci fusese semnalată o nouă epidemie de ciumă. Escala următoare a fost el-Munșiya, unde am făcut o vizită seniorului berber care cârmuia acolo. A venit apoi la rând el-Khiam, un orășel a cărui populație este în întregime creștină, cu excepția unui șef de poliție. Două zile mai târziu, ne aflam la Kina, un târg mare împrejmuit cu un zid de cărămizi nearse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că avea să facă referire la o chestiune din care nu pricepeam nimic. Am profitat ca să risc să exprim o timidă părere: — Pentru mine, nu e nimic scandalos în acest lucru. Califii, urmașii Profetului, au comandat întotdeauna oștiri și au cârmuit întotdeauna state. A ascultat tălmăcirea cu un interes neașteptat. Și s-a grăbit să mă întrebe: — Așa au stat mereu lucrurile? — Până când sultanii le-au luat locul. Califii au fost atunci surghiuniți în palatele lor. — Era un lucru bun? Papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la război împotriva unui papă, numai moartea lui te salvează. — Orașul ăsta este astăzi și al meu, iar pentru că aici am aflat ce înseamnă închisoarea, mă simt și mai legat de soarta lui și de aceea a oamenilor care-l cârmuiesc. Ei mă consideră prieten, iar eu n-aș putea să-i tratez doar ca pe niște rumi. Dar familia ta e în altă parte, iar tu o ignori de parcă treizeci de ani din viața ta și a ei nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plictisit de naivitatea mea. — Dacă i-am ataca pe maghiari, al căror suveran nu e altul decât cumnatul împăratului Carol, regele Franței nu s-ar gândi nicidecum să ne-o reproșeze. Tot astfel, dacă vom asedia Viena, pe care o cârmuiește propriul frate al împăratului. — Oare regelui Franței nu i s-ar aduce critici de către pairii săi dacă ar lăsa să fie astfel cucerite pământuri creștine? — Fără îndoială, dar stăpânul meu este gata să-i dea în schimb un drept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oare? Păru îngrijat. Își opri calul în mijlocul drumului, chiar la intrarea pe Ponte Vecchio, pe care mulțimea se dăduse la o parte spre a-i face loc și dinspre care veneau totuși câteva aclamații. — Florența e de acord să fie cârmuită de un principe, cu condiția să fie sub formă de republică. De fiecare dată când strămoșii noștri au uitat acest lucru, au regretat amarnic mai apoi. Astăzi familia Medici este reprezentată în orașul ei natal de acest tânăr îngâmfat, Alessandro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o știi, observă ea, venind să se așeze la celălalt capăt al mesei. Suntem o țară modernă și independentă, unde toți trebuie să fim egali, pentru că dacă fiecare s-ar conduce după propriile sale obiceiuri, n-am mai putea fi cârmuiți. Cum să împaci obiceiurile locuitorilor de la țărmul mării cu cele ale muntenilor sau cu cele ale beduinilor și tuaregilor din deșert? Trebuie să punem punct și să începem din nou, impunând o legislație comună; altfel, ne prăbușim într-o prăpastie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
incredibilul simț de orientare al lui Gacel și siguranța de sine le permiteau să înainteze spre sud în fiecare zi, fără să se întoarcă pe unde veniseră. Abdul-el-Kebir, ce se mândrea cu cunoștințele lui despre o țară pe care o cârmuise ani de zile și trăise chiar în mijlocul deșertului, nu-și putuse imagina niciodată, nici în cele mai rele vise, că pe pământ există o asemenea mare de dune, o întindere de nisip așa de uriașă, un erg al cărui capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să primească ce e mai bun din ce i se oferea, refuzând tot ceea ce îi îngrădea libertatea și caracterul; și Abdul-el-Kebir s-ar fi simțit fericit și mândru să fie conducătorul lor, cu toate că știa că acest popor nu putea fi cârmuit. Tuaregii ar fi știut să accepte și să înțeleagă ceea ce el încerca să ofere, nu l-ar fi trădat niciodată și niciodată n-ar fi consimțit ca alții să-l trădeze, pentru că atunci când cei din neamul lor jură credință unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de răsărit? 3. Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic și prin cuvîntări care nu slujesc la nimic? 4. Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu, nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu. 5. Nelegiuirea ta îți cîrmuiește gura, și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni. 6. Nu eu, ci gura ta te osîndește, buzele tale mărturisesc împotriva ta. 7. Tu ești omul care s-a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor? 8. Ai fost tu la sfaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic. 21. Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el cînd numărul lunilor i s-a împlinit? 22. Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța minte, pe El, care cîrmuiește duhurile cerești? 23. Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii; 24. cu coapsele încărcate de grăsime, și măduva oaselor plină de suc. 25. Altul moare, cu amărăciunea în suflet fără să se fi bucurat de vreo fericire. 26. Și amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]