2,157 matches
-
pe-atât ni se părea de laș și detestabil. Arhitectura îți chinuia privirea. Cartierele fuseseră despicate, vilele interbelice pocite cu pereți bleu și minarete de tablă argintie, acoperișurile suprapuse în straturi late de beton, tăvălind grădina vecinilor. Clădirile multinaționalelor se cățăraseră peste case: în Piața Victoriei un turn de aluminiu și sticlă strivea Muzeul Antipa, iar la Aviatorilor se ridicase spre cer un fel de submarin rotund, prin hublourile căruia zăreai oamenii forfotind la birouri, spălați de faruri galbene. Amestecul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ar fi reușit-o, mă chinuisem și eu, de pomană), peretele se desfăcea din balamale și rămânea la orizontală, suspendat la înălțimea potrivită. Sărea un mini-hotel acolo, cu așternuturi, perne, veioză-neon și suport de pahare. Nu trebuia decât să te cațeri. Patul era deja făcut, pufos, mirosind a bumbac și detergent de lămâie. Lipsea doar valetul, dar aveai la îndemână un buton roșu, cu clopoțelul desenat pe el, prin care puteai să-l chemi, ca-n filme. Asta nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
povestea. „Din cele 550 000 de exemplare ale numărului 172, pe mine mă interesează doar unul.“ S-a făcut o liniște desăvârșită, de sanatoriu. Lipsea doar Cezar, să recite Plumb în cinci limbi și-n japoneză, ca în liceu. Se cățăra cu picioarele pe bancă, cu ochii ficși, matricola smulsă și punea accentul teribil, pe ultima consoană: Plumbî. La Olimpiadă, fusese dat afară, pentru că scrisese lucrarea în rusă, în loc de italiană. „Tu ești nebun?“, a sărit Mihnea. „Cauți un exemplar din 550
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după primele șaptezeci de trepte. Parcă urcai la noi la Litere, între etajele trei și patru. Doar prin decembrie trebuia să ai grijă, dădeau buzna coșarii să curețe hornurile și băieții cu gazul pe-un an de zile; ăștia se cățărau cu entuziasm, câte patru trepte odată. Era caz penal, dacă nu-i lăsai să intre de trei ori la rând: prima oară, te-avertizau; a doua, te trezeai cu-o somație; a treia oară, venea poliția să te ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și s-a baricadat în casă. Elle avait peur de l'étranger que je suis. Mirosea în jur a friptură de duminică, bărbații își lustruiau Jeep-urile strălucitoare sau tundeau gazonul. Fericire mic-burgheză, fără îndoială, dar fericire adevărată. Iar eu, cățărat pe scara mea de trei metri înălțime contemplam tot acest microcosmos de cartier elvețian bogat, clănțănind de zor din foarfeca mea imensă de spațiu verde. Semănam cu personajul Edward interpretat de Johnny Deep, băiatul cu foarfeci în loc de mâini din filmul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
orice portiță academică pentru a prelungi mult râvnitul permis B care le dă dreptul de muncă și de ședere. Olga, bulgăroaica, s-a înscris la al doilea master. Agniesjka, poloneza atletică cu dinți cabalini pe care o văd tot timpul cățărată pe bicicletă în diferite locuri din oraș (dă meditații la engleză și aleargă mult), mi-a spus direct într-o discuție privată că ea nu vrea să se mai întoarcă acasă și va face orice pentru asta. Bașchira de la etajul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
clipă: în direcția pe care mă aflam și alergam spre casă era un cacadâr bătrân, înalt de vreo 9-10 metri. Un copăcel rotund, stufos și strașnic de țepos. Un uriaș arici vegetal. Nu știu dacă cineva încercase cândva să se cațere într-un cacadâr. Eu însă eram decis s-o fac! Fiindcă nu voiam să-i fac pe plac lupului! Nu! Cu orice preț! În acest copac lumea, care avea pământ aici, numise acest loc "La Schin" îmi puneam acum toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Doi! Un pas... Gata! Încerc să răsuflu mai ușor. Îmi scot opincile. Îmi lepăd obielele. Mă las numai în colțunii de lână. Îmbrăcat și cu bâta în mână, mă prind de-o cracă, la care ajung după trei-patru salturi, mă cațăr ca o pisică, de-a lungul tulpinei, printre crengi printr-o perie îndrăcită și încâlcită de crenguțe și de țepi tari și ascuțiți, ca niște cuie. Reușesc să mă strecor și să urc la vreo 7-8 metri de pământ fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
intimii mai realiști chiar dintre activiști îl porecliseră, în ascuns, "omul negru"! Terminase Academia "Ștefan Gheorghiu". El țesea și ținea în mână toate ițele propagandei, învățământului și culturii. Conștientizându-și și onorându-și calitatea și înălțimea funcției sale, el se cățărase pe post de conferențiar, fără nici un fel de concurs, socotind că rangul politic îi era chiar prea de-ajuns. Cu dânsul mai veniseră directorul și adjunctul Cabinetului de partid, subalternii protejați, îndeosebi dintre cei înzestrați cu neveste frumoase, dispuse să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
frecvență, dar cu o solidă proteză la dosar devenise, într-un timp record, cadru universitar. Ceea ce se întâmplă mai rar. A simțit oare, în interior, un ușor regret pentru că acceptase propunerea acelor trepăduși suspuși, din subordinea lui Panaiotache că se cățărase și urcase încet-încet unde nici nu visase?... Ce-a fost?... N-am putut încă descâlci! Destul că, într-o zi, când eram cufundat în lectura revistei "Uricarul", a lui Teodor Codrescu, urmărind un șir de informații despre războiul ruso-turc din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
complexe speciale de stat la care copiii de toate vârstele se duc în ceasurile de răgaz, fie singuri, fie însoțiți de părinți, în cazul celor mai mici, plătind o taxă modică, simbolică și aflând înăuntru neașteptate și ingenioase "ziduri" de cățărat, trambuline de urcat și tobogane de alunecat, labirinturi de aflat ieșirea și scări din frânghie pentru urcat, și neimaginat de multe construcții ingenioase, în care să-și încerce curajul, inteligența, puterea, perspicacitatea, iscusința, voința etc. Și, în interiorul acestor complexe, copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a golit Târgșorul Într-o săptămână. Și când ne-au Îmbarcat, Doamne, cum s-au comportat... Să vă redau o scenă: camionul avea prelată, deschisă numa’-n spate, pe unde se urca. Aruncai ranița sau ce-ai avut, te-ai cățărat și te-ai urcat În camion. Dar În timp ce făceai asta, doi gardieni cu ciomege În mână Îi loveau pe toți: „Dă-i drumul În spate! Dă-i drumul În spate!”. Adică să Încarce cât mai mulți. Unul dintre sigheteni, Costică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de sport i-ar fi dat zece cu felicitări pentru proba de viteză. Și-a ascuns sub lemnul unei tribune ghiozdanul, de unde-l va recupera luni, cînd va începe școala. Mai mult l-ar fi incomodat pe drum. S-a cățărat pe gardul înalt din sîrmă cu prețul unor zgîrieturi și al unor decupaje inexacte în bluză. Un picior a fost cît pe ce să-i alunece printre ochiurile de sîrmă. A sărit de la înălțimea aia, dublă sau chiar triplă a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
câteva ore, cu soția lui! Bine, i-am spus, îl voi aștepta la cafeneaua din colț. Și că îl voi urmări, pentru că n-am venit din Stockholm pentru prune (expresie belgiană din timpurile vechi, din noaptea timpului: un om se cațără într-un prun foarte înalt, pentru a culege prune, și cade din pom, murind: e mort pentru prune, adică pentru nimic!). M-am întors la cafenea, comandând o bere. Un bețiv, la comptoir, s-a întors spre mine zicând: Ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui, spre schelărie. Brandan Încerca să fugă pe acoperișuri, nu pe străzile Florenței, unde ar fi putut să fie văzut de vreo patrulă. Schelăria, alcătuită din stâlpi legați cu funii de cânepă, se legănă amarnic sub greutatea umbrei ce se cățăra cu repeziciune spre partea dinspre absidă. Ultimele scânduri ale etajului de sus se terminau În golul uneia din ferestrele naosului, care dădea spre acoperiș. Dante alergă spre partea opusă, Încercând să Îi taie calea, și Începu să se cațere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se cățăra cu repeziciune spre partea dinspre absidă. Ultimele scânduri ale etajului de sus se terminau În golul uneia din ferestrele naosului, care dădea spre acoperiș. Dante alergă spre partea opusă, Încercând să Îi taie calea, și Începu să se cațere și el cu greu. Acolo sus, spre căpriori, orice zgomot era amplificat de ecou, și deși nu vedea pe nimeni avea impresia că era Înconjurat de trupuri În mișcare. Continua să scruteze În beznă, căutându-și adversarul. Într-acestea, schelăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că deslușise măcar o clipă cu adevărat silueta călugărului pe schele. Se avântase acolo, sus, călăuzit de niște zgomote și de niște ecouri neclare, și mai ales de rațiune, care suscitase imaginea acelui om. Dar dacă Brandan nici măcar nu se cățărase până la Înălțimea și, Într-un fel misterios, printr-un truc infam asemănător cu acela, sfruntat, al Fecioarei, Îl Înșelase? Începu să coboare grijuliu. Ajuns jos, alergă spre ușă și pătrunse În sacristie, dar și aceasta era pustie. Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ancoreze mai apoi cu frânghiile. Într-adevăr, de câteva clipe, colosala roată de mai bine de zece coți diametru Începuse să Încetinească, iar reînvierile mortului deveniseră mai sporadice. În cele din urmă, se opri de-a binelea. Doi străjeri se cățărară cu grijă peste schelăria de bârne care o susținea, până când ajunseră la punctul unde trupul rămăsese Înțepenit. De acolo, ajutându-se cu frânghiile, coborâră macabra Încărcătură până Într-o bărcuță ce aștepta pe râu. Dante rămăsese pe mal. - Alungați-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jumătate de carte, când bocănitul încălțărilor i-au anunțat întoarcerea. — Ți-am adus de mâncare. Cred că te-ai plictisit singură. A pus cutia cu mâncare pe iarbă și a plecat iar, grăbit. După ce am terminat de mâncat, m-am cățărat iar pe lemne, m-am întins și am început să citesc. Când am terminat cartea, capul mi-a căzut, greu, de somn. M-am trezit după ora trei. Aveam impresia că-l mai văzusem pe tânărul ofițer și înainte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
peste umăr pentru a nu pierde regretele pe drum dacă mă sprijin de vreun felinar le spun trecătorilor că mi-e bine nu mă crede nimeni imaginea mea împleticită îi face să râdă mânzește poftim aseară am vrut să mă cațăr către ultimul etaj al vieții pentru a vedea de sus cum mă strigă personaje obscure prizoniere ale liniei orizontale m-am oprit la jumătatea drumului un alpinist mirat rămas fără suflu țigara atârna în colțul gurii iar eu (fluture de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
din casă cu cafeaua în față și ediția de dimineață a ziarului sub braț. Ne întorceam la magazie ca să primim camioanele cu ziare care veneau cu huruit pe alee, rupând frunze, cu golănași agățați de bara din spate (să te cațeri acolo era o parte necesară din evoluția lor spre golănie, la fel ca și o vizită la casa de corecție sau cursele cu mașini furateă, lepădând legături din ziarul Tribune sau Examiner. Apoi apărea echipa de băieți care să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-a făcut vânt din spate. N-am apucat niciodată să văd cine m-a ajutat să mă sui - vreun alt călător care nu voia să mă vadă scoțându-mi brațele din încheieturi și rupându-mi picioarele. Așa că m-am cățărat pe acoperiș. Era un vagon de vite cu pereți înalți și acoperiș de scânduri late, vopsite în roșu. Clopoțelul se rotea încontinuu în față și aveam companie din belșug, acea mulțime de oameni neîngrijiți care nu aveau cu ce plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
probleme nu avea de gând să mi le și povestească, nu voia deloc să mi le destăinuie, aceste mici amănunte. A luat întrebarea mea ca pe o lovitură directă pe care i-o dădeam în timp ce el se chinuia să se cațere afară din groapa rușinii, și a parat-o cu un braț țeapăn, spunând: Ce vrei să spui? De parcă mai târziu avea să își amintească cum încercasem să-l lovesc sub centură, sau cel puțin să-l provoc. Mai târziu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acri, însă universitatea nu mă dăduse pe spate - spun asta pentru că potrivit acordului pe care îl încheiasem cu Simon urma să mă întorc la cursuri în primăvară. Nu eram deloc convins de solemnitatea de marmură, și că nu te poți cățăra pe ramurile mai înalte ale gândirii fără de ea, că trebuia să stai între pereții aceștia care îi imitau pe cei din lumea veche. Simțeam că erau idolatri și monumentali. În fond, când briza bătea spre sud și vest, venind dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cumplită încât curțile umbroase au început să degaje mirosul de pământ umed, de subsol, la fel ca și regatul plutonian al canalelor și gurilor de scurgere, și mortarul și gălețile cu smoală încinsă de pe acoperișuri, mușcatele, lăcrămioarele, trandafirii ce se cățărau pe case, ba chiar uneori devastarea înflăcărată a gunoaielor de la oborul de vite când bătea tare vântul. Eu îmi citeam cărțile și îi scriam aproape în fiecare zi Theei, prin Wells Fargo, dar nu mi se întorcea nici un răspuns. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]