752 matches
-
cu ea și, până la urmă, a încuiat-o în baia de oaspeți, cu lumina stinsă, dar mica înaripată își continua tirul verbal. — Fată grasă! Fată grasă! Fată grasă! chirăia aceasta bălăngănind din cap în sus și-n jos ca un cățeluș de jucărie care se pune în spatele mașinii. Ia ascultă aici, ticălos mic ce ești, șuieră Adriana, cu buzele aproape atingând barele de metal ale coliviei. Oi fi eu în multe feluri — multe rele și urâte — dar nu grasă. Pricepi ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care să fie atât de viguros. El a râs din nou și a sărutat-o pe burtă. — E o calitate specială, a zis el cu un accent ca din filme. — Cred și eu, a spus Emmy întinzându-se ca un cățeluș satisfăcut peste cuvertura pufoasă, într-o dulce nepăsare în ciuda faptului că erau dezbrăcați. Vrei să comandăm micul dejun în cameră? Am un cont de cheltuieli. El s-a prefăcut îngrozit și a mustrat-o arătând cu degetul. — Hotelul Dan este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
evită timp de aproape două ore să se întoarcă în apartamentul ei gol, găsind mereu câte un motiv să se oprească pe strada Thirteenth: să bea o cafea fierbinte la Grey Dog la Universitate; să se uite cu drag la cățelușii care se jucau în vitrina magazinului Wet Nose; să-și facă o manichiură și o pedichiură cu parafină la Silk Day Spa, unde au fost destul de drăguți să o primească fără programare. N-avea niciun rost să se ducă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
te duci, nu-i așa? întrebă Adriana într-un fel care arăta că știa deja că răspunsul va fi Bineînțeles că nu. Doar nu se așteaptă că, dacă te-a găsit, acum trebuie să te duci după el ca un cățeluș? Emmy luă o înghițitură zdravănă de martini, puse cu grijă paharul pe masă și-i zâmbi Adrianei. Cred că ar trebui să încep deja să latru. — Emmy! dădu Adriana să spună. Nu te-am învățat eu că — Aceasta ridică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
doilea. Și nu e, în fond, altceva decât o ecuație de gradul al doilea.“ Niște gemete slabe, ca ale unui biet animal, îi întrerupseră solilocviul. Iscodi cu privirea și descoperi în cele din urmă, în verdeața unui desiș, un sărman cățeluș ce părea a-și căuta drumul pe pământul acesta. „Sărmănuțul de el! - își spuse -. L-au părăsit, abia fătat, ca să moară; le-a lipsit curajul să-l omoare.“ Și-l ridică de jos. Jivinuța căuta țâța maică-sii. Augusto se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sclav, ci e liber; l-am găsit. — A, vasăzică e de pripas. Toți suntem de pripas, Domingo. Adu laptele. Îi aduse lapte și un mic burete ca să-i înlesnească suptul. Apoi Antonio ceru să i se aducă un biberon pentru cățeluș, pentru Orfeu, căci așa îl boteză, nu se știe de ce, și el cu atât mai puțin. Și de atunci încolo Orfeu deveni confidentul solilocviilor, cel care-i primi secretele iubirii pentru Eugenia. „Vezi, Orfeule, îi spune el tăcut - trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru a nu se deștepta și-a înceta să ne viseze? Vai, Eugenia mea! Eugenia mea! Și Rosario a mea!“ — Salut, Orfeule! Orfeu îi ieșise în întâmpinare, sărea, dădea să i se cațere pe picioare. Îl luă în brațe, și cățelușul începu să-l lingă pe mână. — Domnișorule - îi spuse Liduvina -, vă așteaptă Rosario cu lenjeria călcată. — Și de ce n-ai făcut tu socotelile cu ea? — Știu eu... I-am spus că domnișorul n-are cum să mai întârzie, că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
respirând eter. Acolo sunt și câinii puri, cei ai Sfântului Hubert vânătorul, cel al Sfântului Domingo de Guzmán cu facla în bot, cel al Sfântului Roch, despre care un predicator, arătându-i imaginea, spunea: „Iată-l pe Sfântul Roch, cu cățelușul său și tot!“ Acolo, în pura lume platonică, în cea a ideilor întrupate, se află câinele pur, câinele cu adevărat cinic. Și acolo e stăpânul meu! Simt că spiritul mi se purifică în contact cu moartea asta, cu purificarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce ai putea avea dacă nu ai câștiga la limita subzistenței. În fond, Mall-ul nostru e o expresivă metaforă de tipul: România, starea de fapt. Chiar la intrare este o vitrină superbă, plină de oglinzi în care se reflectă cățelușii vii: cockeri, caniche, alsacieni, pechinezi. Câini de rasă. În fața vitrinei e o mare îmbulzeală: copii doritori de puppets, părinți care nu au o sută de dolari să așeze sub pomul de Crăciun o jucărie vie, cumpărată pe bani mulți, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să scriu și nici de altceva nu mă simt în stare. Cred că ceva trebuie schimbat și nu știu ce. Băltesc. Telefonul și-a revenit. M-am surprins pupându-i ecranul. Cum mă surprind făcând bezele laptop-ului sau mângâind cu mausul cățelușul care se mișcă pe ecran. Fiindcă mi-e dor până și de cele două potăi de acasă. 30 octombrie Încep să înțeleg furiile lui Dan și ale Mariei, precum și îngrijorarea celorlalți. Azi am avut o simplă curiozitate de butonare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fustă de piele demodată, o curea subțire și puțin roasă, un bichon frisé care obturează o pereche de sâni la limita observabilității, o pereche de ochelari de vedere severi și, în cele din urmă, pe Liliane, posesoarea picioarelor, fustei, curelei, cățelușului, sânilor și ochelarilor. Liliane e vecina de palier a lui Lionel. În cei cinci ani de când sunt vecini, au schimbat între ei câteva sute de „bună ziua“, câteva zeci de „bună seara“ și, la sfârșitul fiecăreia din aceste conversații prescurtate, câte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Între noi, nu mai e cazul să salvăm aparențele. Lionel se șterge la ochi și dă o dușcă pe gât, renunțând la aparențe. Robespierre îi linge dosul palmei și devine, dintr-odată, foarte prietenos. De-a lungul monologului lui Lionel, cățelușul îi va sorbi fiecare lacrimă, așa cum Liliane îi va sorbi fiecare cuvânt. — Imediat după naștere, am fost abandonat, găsit înainte de-a îngheța și dus la un orfelinat. Oliver Twist se poate considera norocos față de cum am trăit noi la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ușă. — E puțin. — Atunci... o să fac totul. — E prea mult. Noapte bună, Liliane. — Noapte bună, Lionel. Liliane închide ușa înainte ca Robespierre să apuce să se ia după noul său prieten care pleacă să se culce cu sticla de cidru. Cățelușul se bagă sub pat, cu coada între picioare; oricum nu se dădea în vânt după cidru, pentru că-i producea aciditate la stomac. Ajuns în cameră, Lionel își aruncă hainele pe unde apucă și dă să se culce. În ultima clipă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dă să plece, dar Lionel, care între timp a mai băut o gură, îl oprește: — Gustave, poți să-i spui unui băiat să-mi aducă o Coca-Cola? Și un bol pentru Robespierre, că n-o să-l ținem pe uscat. În timp ce cățelușul dă din coadă fericit, Gustave înmărmurește. Când își revine, îi face semn unui picolo să se prezintă cu o cutie de Coca Cola. În restaurant se lasă o liniște mormântală, anticipând sacrilegiul pe cale să se comită. În ușa bucătăriei s-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Fără zgomot, fără glas. Nu latră. Pândește. Atacă. Ucide fără zgomot. Suferă în tăcere și moare în tăcere. Cazuri de muțenie, la câini, așa, printr-o împrejurare specială, ostilă? Prietenul omului ar putea, cândva, cumva, să pățească ceea ce... ar putea cățelușul prietenei să poarte o boală care să... dar Irina nu mai vru să înmulțească trucurile, mai ales că Veta își continua, calmă, prelegerea. — Asupra câinelui Dingo se fac cercetări. În rezervații speciale. Scos din mediul său și așezat, de la naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era dor de Irina, cea de departe, care ar fi putut fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba ei lungă, roșie, irlandeză, până ațipi, toropită, cu botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Un grup de turiști din Indonezia jură că au fost insultați de o maimuță vorbitoare în jungla din Borneo... SAVANȚII AU IZOLAT GENA „STĂPÂNIRII“ Un fundament genetic pentru controlarea altor oameni? NOI ANIMALE DE CASĂ TRANSGENICE LA ORIZONT Gândaci uriași, cățeluși permanenți, industria lucrează din greu Bun venit în lumea noastră genetică. Grăbită, furioasă și scăpată de sub orice control. Nu e lumea viitorului, ci chiar lumea de astăzi. Persoanei iubite îi lipsesc anumite organe? Sunt blondele pe cale de dispariție? Toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Îhh). Un artist din Franța crease un iepure strălucitor, inserând gene luminiscente de la un licurici sau ceva de genul ăsta. Iar alți artiști schimbaseră culoarea părului animalelor, creând nuanțe de curcubeu, și crescuseră ghimpi de porc spinos pe capul unui cățeluș drăguț. Acele lucrări de artă provocau sentimente puternice. Mulți erau dezgustați. Dar așa și trebuia, își spuse Sanger. Trebuiau să simtă aceeași repulsie pe care o simțise el, urmărind măcelărirea unei țestoase mamă de către un jaguar, pe o plajă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
orice păcat, real sau imaginar. Sanger se și vedea aruncat în închisoare pentru o crimă pe care nu o comisese. O crimă pe care nici măcar nu știa cum să o comită. NOI ANIMALE DE CASĂ TRANSGENICE LA ORIZONT Gândaci uriași, cățeluși permanenți Artiștii se pun pe treabă Artista absolventă la Yale Lisa Hensley și-a unit forțele cu firma de genetică Borger and Snodd Ltd. pentru crearea unor gândaci uriași, care să fie vânduți ca animale de companie. Gândacii modificați genetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pentru prima dată gândacii într-o temă majoră în arta contemporană. Între timp, în suburbiile din New Jersey, firma Kumnick Genomics lucrează din greu pentru crearea unui animal pe care ei cred că și l-ar dori proprietarii de câini: cățelușul permanent. „Perma-Cățelușii lui Kumnick nu vor crește niciodată“, conform spuselor purtătoarei de cuvânt Lynn Kumnick. „Atunci când vei cumpăra un Perma-Cățeluș, acesta va rămâne pui tot timpul“. Fima lucrează pentru eliminarea comportamentului nedorit al cățeilor, cum ar fi rosul pantofilor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vreau să te Încurc sau să devenim ridicoli! Băiatul Înalt, proaspăt abosolvent al anului I de la un grup profesional, voleibalist și trimis În tabăra de tineret pentru că era ocupantul locului I la Învățătură se ridică și luă o figură de cățeluș pedepsit, o sfială majoră Îl copleșise și-i adusese roșu În obraz și pe vârful urechilor. O privi cu interes și rămase interzis, incapabil de a scoate o vorbă, fata era de o frumusețe răpitoare iar lui i se păru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Una cultă zi-mi! De-a mea! Zise maestrul: Ce Manea?! SINUCIDERI Mulți români, în sărăcie, Mor fără a zice... pâs! Umoriștii? Mor!--se știe- De mai multe ori! De ...râs! ,, ATENȚIE! CÂINE RĂU!’’ Asta-i fiara, rea și dură, Cățelușul ăsta mic, Care nu tace nici pic?! Scrie: ,,Câine rău...de gură!’’ VINE, VINE...PRIMĂVARA! Toată presa dă o...știre, Care îngrozește țara: Blestemata de scumpire, Vine, vine...primăvara! VIAȚA, CA O PRĂJITURĂ Din iubire, vis și dor, Fă ți
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
mers degajat cu care se deplasa de obicei, îndreptându-se către noi. —Dumnezeule, am fornăit eu, vine încoace! înainte ca Brigit să-mi poată răspunde, Luke stătea în fața noastră. Era tot un zâmbet și avea un aer prietenos, ca de cățeluș. —Tu ești Rachel, nu-i așa? Am dat din cap fiindcă dacă deschideam gura izbucneam din nou în râs. Mi-am dat seama vag că trebuia să dau ușor capul pe spate ca să mă pot uita la el. Chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ce mai conta? Nici unul dintre oamenii ăia nu aveau să-l cunoască vreodată. Sigur, nu era adevărat că Luke furase banii din pușculița nepoatei lui în vârstă de șase ani. Bani pe care fetița îi strânsese ca să-și cumpere un cățeluș. în realitate, Luke nici măcar nu avea vreo nepoată. Sau vreun nepot. Dar cui îi păsa? Cu toate astea, am mers prea departe atunci când am spus că a furat vioara unui orb. Pacienții m-au privit suspicioși și și-au aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am exclamat. —Eu nu fac decât să-ți arăt că, la nivelul subconștientului, ție și surorilor tale vi s-au desemnat anumite roluri. E un lucru care se întâmplă în toate familiile. Ție nu-ți place rolul tău - acela de cățeluș care n-are dreptul să spere la nimic - însă, s-ar putea ca surorile tale să aibă aceeași părere despre rolurile lor, să le găsească la fel de încorsetante. Ceea ce vreau să spun este că trebuie să încetezi să-ți mai plângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]